Articol de Andrei Vochin - Publicat miercuri, 22 octombrie 2008 00:00
Ghencea n-a mai trăit un asemenea meci din 1977, cînd i-am condus cu 3-2 la pauză pe sîrbi şi am pierdut 4-6
"Constanţa". Asta scrie pe un banner roş-albastru pus pe gardul de la tribuna a doua. Oamenii n-au nici o vină. Au venit de la mare ca să susţină Steaua, dar tot de la ei de acolo ne-a venit şi ultima deziluzie internaţională. Şi tot cu Franţa.
Două slam-dunk-uri
"Constanţa" ne urmăreşte mai departe. :S Boumsong e tot în faţa noastră, cascador al rîsului ca şi în preliminarii, alături de el Cris bărbireşte o minge în primele secunde. Lyonul de acum doi ani, acea echipă gen play-station pare să fi dispărut o dată cu tricourile albe. Acum au adus un galben electrizant în care roş-albastrul e mai vizibil. Luminos ca pasa lui Dayro pentru Ogăraru, limpede precum centrarea fundaşului nostru, exploziv ca detenta şi lovitura de cap a "manechinului" Arthuro. E minutul 8 şi Steaua sparge gheaţa în ediţia asta de Ligă. Seara e departe de a se fi încheiat.
"Constanţa" ne urmăreşte de vizavi. Şi din recidiva lui Goian, marcator ca la malul mării, tot după un corner, tot de lîngă Boumsong, dar nu cu capul, ci cu o parte anatomică aflată între claviculă şi şira spinării. Nici nu mai contează. Lloris sare ca-n valuri şi pe tabelă scrie Steaua - Lyon 2-0 şi dedesubt minutul 11. La Constanţa era 14. Şi atunci, şi acum vedem cum se traduce furia în limba lui Voltaire.
Aceeaşi furie
Cu o linie de mijloc trezită, cu un Toulalan împingînd mereu liniile, la dracu', ca la Constanţa, cu aripi iuţi ca Ederson şi Keita. Cu Benzema şutînd de la 16 metri (19) şi apoi cu camerunezul Mokoun lobînd pentru voleul ireal al lui Keita. E 2-1 şi fundul se strînge pe scaun cum ar trebui să se "aricească" toată echipa Stelei. Care însă stă largă, scapă în minutul următor graţie reflexului lui Zapata, înghite în sec la dubla ratare Juninho - Keita (30), dar priveşte resemnată la centrarea de manual a lui Grosso şi capul lui Benzema. :( E 2-2 şi-mi promit să nu mai merg la mare decît de la Bulgaria încolo.
Constanţa? Nu, Ovidiu
Îmi vine să fug la "a doua" şi să dau jos bannerul ăla blestemat. O s-o fac la pauză. Pînă atunci mai avem un corner. Bate tot Bănel, Goian e ţinut de tricou, dar se înalţă Ovidiu Petre, cap, goooooolll!!! E 3-2 şi măcar am scăpat de coincidenţe. Putem să iubim iar Constanţa. Dar mai e o repriză.
Coşmarul Fred
Ovidiu nu mai poate decît 10 minute. Zapata însă poate să facă minuni (49, 52). Intră Ghionea în apărare şi Toja la mijloc în locul lui Semedo. Tot acolo urcă şi Rădoi, ca să mai liniştească durerea. Puel e antrenor însă. ;) Aruncă două vîrfuri, o dată cu intrarea lui Fred. Iar de aici în colo nu ne mai bîntuie Constanţa, ci Ghencea din 1977, cu sîrbii. Acel 4-6 după 3-2 la pauză. Fred (70) şi Benzema (72) lovesc decisiv de două ori, suficient pentru a întoarce soarta unui meci de povestit nepoţilor. Dar numai dacă au fost pedepsiţi pentru note mici la şcoală.
Ştirile meciului pe scurt:
Ghencea n-a mai trăit un asemenea meci din 1977, cînd i-am condus cu 3-2 la pauză pe sîrbi şi am pierdut 4-6
"Constanţa". Asta scrie pe un banner roş-albastru pus pe gardul de la tribuna a doua. Oamenii n-au nici o vină. Au venit de la mare ca să susţină Steaua, dar tot de la ei de acolo ne-a venit şi ultima deziluzie internaţională. Şi tot cu Franţa.
Două slam-dunk-uri
"Constanţa" ne urmăreşte mai departe. :S Boumsong e tot în faţa noastră, cascador al rîsului ca şi în preliminarii, alături de el Cris bărbireşte o minge în primele secunde. Lyonul de acum doi ani, acea echipă gen play-station pare să fi dispărut o dată cu tricourile albe. Acum au adus un galben electrizant în care roş-albastrul e mai vizibil. Luminos ca pasa lui Dayro pentru Ogăraru, limpede precum centrarea fundaşului nostru, exploziv ca detenta şi lovitura de cap a "manechinului" Arthuro. E minutul 8 şi Steaua sparge gheaţa în ediţia asta de Ligă. Seara e departe de a se fi încheiat.
"Constanţa" ne urmăreşte de vizavi. Şi din recidiva lui Goian, marcator ca la malul mării, tot după un corner, tot de lîngă Boumsong, dar nu cu capul, ci cu o parte anatomică aflată între claviculă şi şira spinării. Nici nu mai contează. Lloris sare ca-n valuri şi pe tabelă scrie Steaua - Lyon 2-0 şi dedesubt minutul 11. La Constanţa era 14. Şi atunci, şi acum vedem cum se traduce furia în limba lui Voltaire.
Aceeaşi furie
Cu o linie de mijloc trezită, cu un Toulalan împingînd mereu liniile, la dracu', ca la Constanţa, cu aripi iuţi ca Ederson şi Keita. Cu Benzema şutînd de la 16 metri (19) şi apoi cu camerunezul Mokoun lobînd pentru voleul ireal al lui Keita. E 2-1 şi fundul se strînge pe scaun cum ar trebui să se "aricească" toată echipa Stelei. Care însă stă largă, scapă în minutul următor graţie reflexului lui Zapata, înghite în sec la dubla ratare Juninho - Keita (30), dar priveşte resemnată la centrarea de manual a lui Grosso şi capul lui Benzema. :( E 2-2 şi-mi promit să nu mai merg la mare decît de la Bulgaria încolo.
Constanţa? Nu, Ovidiu
Îmi vine să fug la "a doua" şi să dau jos bannerul ăla blestemat. O s-o fac la pauză. Pînă atunci mai avem un corner. Bate tot Bănel, Goian e ţinut de tricou, dar se înalţă Ovidiu Petre, cap, goooooolll!!! E 3-2 şi măcar am scăpat de coincidenţe. Putem să iubim iar Constanţa. Dar mai e o repriză.
Coşmarul Fred
Ovidiu nu mai poate decît 10 minute. Zapata însă poate să facă minuni (49, 52). Intră Ghionea în apărare şi Toja la mijloc în locul lui Semedo. Tot acolo urcă şi Rădoi, ca să mai liniştească durerea. Puel e antrenor însă. ;) Aruncă două vîrfuri, o dată cu intrarea lui Fred. Iar de aici în colo nu ne mai bîntuie Constanţa, ci Ghencea din 1977, cu sîrbii. Acel 4-6 după 3-2 la pauză. Fred (70) şi Benzema (72) lovesc decisiv de două ori, suficient pentru a întoarce soarta unui meci de povestit nepoţilor. Dar numai dacă au fost pedepsiţi pentru note mici la şcoală.
Ştirile meciului pe scurt:
Probleme pentru Petre
Ovidiu Petre a fost schimbat în minutul 57 cu Ghionea din cauza unor dureri la inghinali. Mijlocaşul s-a resimţit după efortul făcut la acest meci, el venind după o accidentare la genunchi ce l-a ţinut pe margine mai multe săptămîni. Petre a reuşit să înscrie aseară, dedicîndu-i golul medicului Stelei, Radu Paligora, care l-a ajutat să-şi rezolve problemele la genunchi. (Răzvan Rotaru)
Vercoutre, gesturi obscene către steliştii
La scorul de 2-0, fanii de la tribuna 0 din spatele băncii de rezerve a Lyonului au început să-i ironizeze pe francezi. Portarul de rezervă, Remy Vercoutre, s-a enervat şi a început să facă gesturi obscene către suporterii roş-albaştri, care i-au răspuns cu aceeaşi monedă. Incidentul a fost observat de către arbitrul de rezervă, Jaroslaw Zyro, el cerîndu-i goalkeeper-ului să înceteze. Vercoutre a fost certat şi de antrenorul Claude Puel. (Theodor Jumătate)
Gigi a plecat la 3-4
Imediat după ce Lyon a marcat golul de 3-4, patronul Stelei, Gigi Becali a plecat nervos de la meci. A coborat de la oficială cu capul în pămînt, alături de vărul său, Virgil, şi s-a urcat direct în maşină, fiind urmat o maşină de bodyguarzi. (Răzvan Rotaru)
Lovin şi Nicoliţă, ceruţi afară!
Nemulţumiţi de revenirea francezilor, care au marcat două goluri în zece minute, suporterii i-au luat în colimator pe jucătorii lui Marius Lăcătuş. Cei mai vizaţi au fost Lovin şi Nicoliţă, pe care fanii i-au cerut afară. "Lovin e degeaba pe teren, este mort!", "Am dat trei milioane ca să văd doar pase înapoi?!", "Lui Nicoliţă i s-au înmuiat picioarele", i-au strigat fanii "Fiarei. Tehnicianul nu a băgat în seamă dorinţele tribunei. (Theodor Jumătate)
Permutări în ofensivă
Dayro şi Semedo au făcut schimb de locuri încă din prima repriză, pentru că "nouarul" Stelei nu reuşea să-i ţină piept ivorianului Keita. Mutarea a fost o soluţie bună, astfel că s-a menţinut şi după pauză, cînd Semedo a jucat în spatele lui Arthuro, iar Dayro mijlocaş stînga.
