Articol de Remus Răureanu - Publicat miercuri, 26 iulie 2017 09:13
FCSB nu joacă în alb, ca în sezonul trecut. E important de fixat clar asta în mintea spectatorilor care se așteptau ca echipa lui Dică să-și sufoce adversarul.
Prima jumătate de oră se joacă în terenul gazdelor echipate în roșu. Teixeira, Budescu, Tănase și Alibec sunt mai mult spectatori ai construcției cehilor. Prezența atâtor fotbaliști creativi nu garantează posesia și spectacolul!
Decarii Stelei, profilul despre care Hagi vorbește cu un ton religios, sunt creativi pe hârtie. Numele lor înșirate pe foaia de meci creează iluzia unei formule foarte tehnice, în realitate ei nu reușesc să păstreze mingea mai mult decât adversarii lipsiți de pretenții estetice.
Cehii mută balonul de pe o parte pe alta a terenului din pase cu latul. Fiecare jucător al lui Plzen aleargă mult, par că se teleportează când trec din atac în apărare. Tranziția pozitivă, din limbajul absolvenților școlii de antrenori, merge ceas la Viktoria și dezastruos la FCSB.
Oamenii ofensivi ai lui Dică nu coboară când echipa se apără, ceea ce le permite cehilor să avanseze ușor până la careu. Cornere, lovituri libere laterale aruncate în fața porții. Niță scapă fără probleme, însă roșii își forțează norocul.
Prima lovitură
Faptul că atacanții nu se retrag când Steaua nu mai are mingea acutizează grija care exista oricum: apărarea lui Dică e șubredă!
Enache e un fundaș dreapta decent pentru meciuri în care echipa lui domină și un coșmar dacă e nevoie să se apere. El pierde un duel, mingea ajunge la Krmencik și vârful-tanc marchează de lângă Larie.
FCSB nu se aruncă nici acum asupra adversarului, cehii mai au șanse să marcheze. Posesia e un obiectiv cam îndrăzneț când creierul de la mijlocul terenului trebuie să fie Junior Morais, un fost fundaș stânga cam haotic, nu un playmaker cu viziune.
A doua lovitură
Vicecampioana României reacționează cu armele ei cele mai avansate. Alibec și Budescu scurtează orice construcție savantă. Nu există trasee antrenate în jocul celor doi atacanți de curtea școlii, ei își aruncă balonul unul altuia ca Woody Harelson și Wesley Snipes în "White men can't jump".
Din câteva dueluri de judo cu stoperii Reznik și Hajek, Denis scoate o lovitură liberă de la 20 de metri, central. Budescu trimite mingea cu interiorul, peste zid, perfect! E 1-1.
Cehii se retrag un pic, doar că steliștii nu sunt nici așa capabili să preseze ca o echipă gazdă favorită.
Dimpotrivă, marchează iar Plzen! Budescu al lor, Kolar, șutează tare, Niță scoate și apare Kopici pentru 1-2. Apare doar Kopici. Enache, Bălașa și Larie rămân un fel de asistență a jocului de atac pe care-l face Plzen.
Filipe cel mare!
Becali s-a încăpățânat să testeze o echipă cu atacanți-vedete și apărători de play-out. Larie, un stoper cum CFR a avut doar cât s-a aflat în insolvență, și Bălașa, o fostă rezervă din Serie B, nu blochează nimic.
Gigi a consumat totuși niște bani în zone care produc rezultate. Nu doar Budescu, și Teixeira e un asemenea transfer. Super-experiența portughezului face 2-2. La o centrare a lui Momcilovici, Filipe lovește mingea cu capul și egalează ca un Inzaghi în stare să te pedepsească fără să pricepi cum a făcut-o.
Jocul se mai liniștește după egalarea lui Teixeira. Cehii sunt mulțumiți de egalul cu goluri, steliștii nu mai îndrăznesc să riște, când toată formula stă pe defensiva fragilă, lemnul putred pe care și-a postat creația Nicolae Dică.
Budescu și Alibec pot marca și la Plzen. Câte vor trebui să înscrie? Că 1-0 pare imposibil pentru tentativa de Brazilie tradițională pe care a creat-o Becali.
