Articol de GSP - Publicat vineri, 21 mai 2010 00:00
În condiţiile în care o noapte la un hotel modest a ajuns la 400 de euro, cei care şi-au rezervat camere dar nu au bilet pot face afaceri bune.
A scăpat Madridul miercuri seara de o problemă. Atletico a pierdut Cupa Regelui Spaniei (disputată, pentru prima dată, fără Regele Juan Carlos în tribuna de onoare, suveranul fiind în convalescenţă după o operaţie complicată la plămîni, realizată, coincidenţă, la doi paşi de Camp Nou, unde s-a jucat finala). Şi ce legătură are asta cu finala Ligii Campionilor?, veţi întreba. Are. Pentru că, dacă miercuri ar fi cîştigat Atleti, aseară ar fi trebuit să fie sărbătorită performanţa, în Piaţa Neptuno, locul de adunare al suporterilor roş-albi. Joia trecută, după Europa League, au fost 250.000, probabil că la fel s-ar fi adunat şi acum.
Aşa că Poliţia din Capitală trebuie să fi răsuflat tare uşurată. Mai ales dacă prin Poliţia asta se mai ţinea şi cu Real Madrid, afrontul ar fi fost imens: să ia Barcelona titlul, iar Atletico să ia Cupa şi Europa League, astea da motive de nervi! S-au putut concentra oamenii pe ce se va întîmpla de azi, dis-de-dimineaţă, cînd vor începe să apară nemţi şi italieni.
1.000 de euro camera la 5 stele. Pe noapte
Dacă va plictisiţi, sînteţi în grevă sau, pur şi simplu, aţi devenit foarte curioşi, încercaţi un joc. Deschideţi orice site de internet pe care-l ştiţi, cu care aţi mai călătorit prin străinătate, şi căutaţi o cameră la Madrid, în acest week-end. Veţi descoperi în primul rînd că Madridul singur are cam cîte hoteluri are România cu totul, 425. Apoi că, majoritatea, nu mai au camere. Iar cele care au afişează preţuri pe care doar hotelierii din Africa de Sud s-au mai hazardat să le încerce, dar la ei e explicabil poate.
400 de euro pe noapte deja e un preţ bun pentru o cameră normală, de 2 stele prăpădite, mia de euro fiind obligatorie pentru o noapte "de vis", la 4 ori 5 stele. E prima dată cînd se pot vedea, pe forumuri specializate, anunţuri care vînd rezervări la hotel. Asta pentru că, realizate la timp, aceste rezervări au preţuri oarecum normale pentru un aşa eveniment.
Paranteză. Ca să evităm orice speculaţie, Gazeta Sporturilor nu plăteşte sumele de mai sus, hotelul fiind rezervat undeva prin martie, la un preţ oricum mai mare decît normal, dar rezonabil. Paranteză închisă.
La bilete, încă e letargie
De unde un asemenea interes ar putea veni o altă întrebare. În fond, nu-i prima şi nici ultima finală de Champions, aşa cum le place spaniolilor să zică, tocmai lor care mai repede ar mînca paste decît să vorbească în engleză. Anul trecut, la Roma, alt oraş foarte turistic, n-a fost o aşa nebunie. Dar anul trecut jucau Barcelona, campioană în 2006, şi Manchester, campioana en titre. Interesul a fost logic, dar nu de-a dreptul paranoic.
Acum, Bayern vine după 9 ani de aşteptare. Iar Inter? După zeci şi zeci de ani. Practic, cei care vor fi pe "Bernabeu" cu albastru şi negru pe ei s-au născut cu visul cîştigării celui mai rîvnit trofeu continental şi mulţi se temeau că vor părăsi această viaţă cu visul rămas în acelaşi stadiu, de vis. Şi oricum nu-s liniştiţi, pentru că nemţii sînt nemţi, iar dacă la asta adăugăm tot ce se spune despre plecarea lui Mourinho, expresia "acum ori niciodată" e omniprezentă.
Deocamdată, bilete nu se vînd. Pe piaţa neagră, fireşte, ce vă gîndeaţi? Piaţa, cît e ea de neagră, stagnează. Cine a apucat de a luat, bravo lui, cine nu, vom vedea de diseară încolo. O mie cel puţin, pentru un loc destul de prost, pare a fi plecarea. 4.000-5.000 pentru locurile cu vizibilitate, eventual şi ceva de mîncare.
Presa şi al său barometru Mourinho
Scria Andrei Vochin săptămîna trecută, de la Hamburg, că nemţii nu păreau deloc atinşi de mirajul finalei Europa League. Nici spaniolii nu prea ar fi, deşi, ca un oraş ce trăieşte pentru fotbal ceas de ceas, evenimentul există peste tot. De la aeroport, pe autostrăzile de legătură cu oraşul, cărora le pierzi numărul, pînă în centru, e plin de afişe care anunţă marele meci. Realizate de diverşi sponsori, mai o bere cu etichetă verde, mai un card de credit care transformă nepreţuitul în preţuit, mai o maşină, mai un colos în ale electronicii, toţi au vrut expunere. Şi au primit-o, la concurenţă mare cu "La Roja", "naţionala" Spaniei de la care se aşteaptă marea performanţă în Africa.
Barometrul interesului e dat, în mod clar, de ziare. Avînd 4 numai de sport, Spania stă bine la capitolul ăsta. Cu toate că nici aici criza economică n-a fost mai miloasă (apropo, premierul Zapatero a anunţat şi el o reducere cu 5 procente a salariilor bugetarilor, în afară de alte taxe şi impozite noi), iar tirajele au scăzut simţitor, publicaţiile se vînd. Şi ca să se vîndă, ies cu subiecte incitante. Catalanii cu Villa luat şi Fabregas care urmează, madrilenii, cu cine altcineva decît cu Jose "The Special One" Mourinho. Interviul care a continuat şi ieri în Marca a creat mare impact, astfel că AS s-a gîndit să iasă cu informaţia că Maicon, Milito şi Kolarov ar fi solicitările sale, dincolo de rugămintea ca fanii lui Real să-l susţină în meciul de sîmbătă, în faţa unui Van Gaal asimilat cu duşmanul, cu Barcelona adică.
