Articol de Theodor Jumătate - Publicat joi, 03 martie 2011 00:00 / Actualizat sambata, 05 martie 2011 22:17
Aşa a fost mereu. Pas cu pas, de cînd e antrenor, Hagi a plonjat în necunoscut, s-a aruncat cu capul înainte, s-a luptat pentru cauze dinainte pierdute, pe care nu le-ar fi putut cuceri nici Mourinho. Niciodată, dar niciodată, n-a ales bine echipa sau momentul potrivit!
Nestăpînit, poate şi prost sfătuit, a gîndit de fiecare dată cu sufletul cînd a acceptat o ofertă. N-a fost dominat de raţiune, n-a observat multiplele lucruri negative care îl înconjurau la noul job. Şi-a ascultat doar inima orbeşte. Iar orgoliul nemăsurat i-a fost principalul duşman. A greşit mereu şi a pierdut mereu, enervant de mult.
Aceasta e drama unui Rege fotbalist transformat într-un simplu antrenor-paj.
Naţională (2001)
Fără alfabet
A devenit selecţioner cînd nu ştia nici primele trei litere ale alfabetului unui antrenor. Extraordinara experienţă ca jucător nu l-a ajutat. Slovenia lui Osterc şi Rudonja a fost prea tare pentru el.
Bursaspor (2003)
A riscat şi a pierdut
După doi ani de pauză, s-a grăbit din nou, riscînd enorm. Bursa? La acea vreme, nu însemna nimic. S-a înconjurat de români, a avut trupă submediocră şi a capotat. 6 înfrîngeri în 12 etape, demisie!
Galatasaray (2004-2005)
Visul spulberat
Galata era visul său. Spera să aibă şi pe banca "leilor" acelaşi succes ca şi pe teren. Dar, în martie 2004, Cim Bom era o echipă debusolată, plină de "veterani". Cu foştii săi colegi, Hakan Şukur, Ergun, Bulent, Arif şi Hasan Şaş, pe care nici Terim nu-i mai putea resuscita la peste 30 de ani, n-a făcut nimic în campionat. A cîştigat totuşi Cupa Turciei, unicul său trofeu ca antrenor.
Poli Timişoara (2006)
Nimeni nu are răbdare cu el
La Timişoara, prima sa experienţă ca antrenor la un club din România, voia timp pentru a forma o echipă cu tinerii promovaţi de el. Cui îi cerea răbdare? Lui Marian Iancu! Şi chiar credea că o să-l lase în pace! S-a înşelat, iarăşi. N-a rămas decît un retur, cu 19 puncte în 17 meciuri.
Steaua (2007)
Cea mai mare greşeală
La Steaua, ca la Galata. Doar că de zece ori mai rău. La Istanbul a stat 14 luni, în Ghencea doar 3. Cu un patron care voia să-l tragă de sfori din lojă ca pe o păpuşă de cîrpă n-avea nici o şansă.
Galatasaray (2010)
Revanşa cu o echipă zero?
Trei ani s-a ocupat de Academia sa de juniori. Şi, după 3 ani, a crezut că se poate revanşa la Galatasaray. Dar era imposibil. Nici Rijkaard, care chiar a cîştigat ceva ca antrenor, n-a reuşit să salveze această echipă. Credea că poate el? Jucătorii de acum, inclusiv Bogdan Stancu, nu-l ajută. Nu sînt capabili. Sînt prea mici pentru Galatasaray. Şi, în acelaşi timp, îl ucid şi pe antrenorul Hagi.
Tristă e cariera lui Hagi. Toate aventurile sale ca antrenor, cinci, s-au încheiat cu o demisie. Şi se apropie a şasea. Va învăţa ceva din aceste înfrîngeri?
