FC Utrecht joacă astăzi pentru Neşu! » Duminica lui Mihai

Şi un crîmpei de veste bună a venit! Mihai nu e conştient doar pentru că a ieşit din negura sedativelor, ci vorbeşte cu soţia lui, înţelege unde e şi, poate cel mai important, ştie ce are de făcut. Pentru el, simplu: să lupte! Ca de obicei, să forjeze: numai că acum trebuie să schimbe benzile terenului cu centrul simţurilor sale. "Sper că nu e timid, ca în afara stadionului! Să fie ca împotriva lui Ajax!", îmi spune înverşunat un puşti olandez de 10 ani.

Susţinut şi de fanii în cărucioare
Rick nu e singurul copil prezent la antrenament. Mai sînt zeci. Mertens e pensionar, face parte din galeria veche, dar stilul celor ca Neşu nu ţine de epoci. Asociaţia suporterilor în scaun cu rotile a afişat un banner simplu, îl susţin pe al nostru. Speranţa trece dinspre cei cu decizii blestemate şi definitive către cel agăţat de şanse.

Sînt sute de oameni, cam o mie. Fanii au boicotat în ultimele luni toată pregătirea lui Utrecht, din cauza returului dezastruos. Însă vin azi să le arate jucătorilor că FOTBALUL, adică VIAŢA, şi nu fotbalul, rezultatele de etapă şi salariile, contează.

Român în galeria lui Utrecht
Printre ei, Roco, un român plecat în '88 din ţară, căsătorit cu o olandeză, care se salută cu toţi liderii ultraşilor şi îşi aşază bijuteriile de copii lîngă teren. "Vrem să le arătăm jucătorilor că sîntem cu ei, vom fi şi duminică. Vei vedea ce înseamnă o echipă care reprezintă un oraş, o lume practic!".

Iar jucătorii lui Utrecht au şansa să prevadă deja. N-au timp de amintiri ascuţite cînd intră pe terenul unde şi-a rupt coloana Mihai. Se uită uimiţi la cîtă lume e în tribună, aplaudă stîngaci şi ştiu că nu pentru ei vin aplauzele.

Au evitat locul accidentului
Cînd Alje Schut păşeşte pe gazon, echipat ca pentru antrenament, liniştea acoperă în cîteva secunde toată baza. Nu, nu e el. E "Schut după ce a căzut involuntar peste Neşu". Un bărbat cît un munte, cu mers ezitant, aplaudat şi aplaudînd, cu lacrimi în ochi, în ciuda semeţiei lui. Fuge la vestiar.

Şedinţa se ţine în celalaltă jumătate de teren, pentru a evita locul în care s-a accidentat Neşu. Miuţe sterile, exerciţii pentru prevenirea întinderilor. Portarul olandezilor, Vorm, îmi strigă la ieşirea de pe teren: "La meci am să vin cu tricoul «naţionalei» României pe care Mihai mi l-a dăruit!". Nu îl întrebasem nimic, aşteptam conferinţa de presă. Booy, directorul tehnic, îmi spune: "Asta nu e nimic, vei vedea mîine!". Le pasă de felul în care noi ne îngrijorăm.

Tribune arhipline
Stadionul va fi plin astăzi, dar nu vor celebra. Într-un spirit care trăieşte încă de cînd sportul acesta nu exista, mai multe gînduri, unul lîngă celălalt, vor însemna mai mult. Pentru Mihai. Devenit substantiv comun în oraşul olandez cu cel mai renumit spital şi cea mai celebră facultate de jurnalism din ţară.

"De ce faci poze?", revine Rick, puştiul neastîmpărat pe care bărbaţii familiei l-au convertit iremediabil spre fotbal.

Nu ştiu cum să-i spun că steliştii, dinamoviştii, rapidiştii, clujenii şi timişorenii sînt, toţi, cu gîndul la la Mihai. Îmi răspunde el, cu o întrebare: "Mihai o să le vadă?".