Primul antrenor al lui Mihăiţă Neşu, orădeanul Ioan Naom, a povestit detalii inedite din cariera ”Bishonului”
Orădeanul Ioan Naom ocupă un loc important în topul antrenorilor cu care a lucrat Mihai Neşu. "Mi-aduc aminte cu mare plăcere şi de oamenii care mi-au marcat cariera de fotbalist, adică antrenorii importanţi pe care i-am avut de-a lungul anilor. În primul rînd, este vorba despre Ioan Naom, tehnicianul de la juniori. A fost un antrenor deosebit deoarece a făcut din echipa de atunci o adevărată familie, fără de care nu aş fi reuşit să progresez şi să ajung aici", declara "Bichonul" pentru revista oficială a Stelei.
"Îl foloseam ca mijlocaş sau atacant"
Primul antrenor al lui Neşu se ocupă şi acum cu iniţierea copiilor în tainele fotbalului. Deşi a văzut multe, avînd 60 de ani, tehnicianul este şi acum şocat de vestea primită din Olanda. "Venisem de la Cluj şi seara mi-a povestit soţia de accidentarea lui Mihăiţă. Nu mi-a venit să cred. Mi se face frig şi acum cînd mă gîndesc ce a păţit. Îţi dai seama, are doar 28 de ani...!".
Ne întoarcem în timp cu aproape 21 de ani. "Era în clasa întîi cînd a venit la FC Bihor. Era o grupă frumoasă din care au mai făcut parte Gado, Hoban sau Berde. El îl foloseam ca mijlocaş sau atacant stînga. Avea viteză bună, cîştiga duelurile unu la unu şi ajungea repede la poartă. Chiar marca goluri, fiind printre primii şi la acest capitol", rememorează Naom.
O altă calitate ieşită rapid la iveală încă de mic era combativitatea. "Era un luptător devotat total, lucru care venea din construcţia lui. Uneori închideam ochii la cîte un duel în care se angaja. Nu-i plăcea să piardă niciodată. Uneori plângea chiar şi când pierdea o miuţă la antrenament. În rest era un copil educat, inteligent, cuminte, drept dovadă că a şi făcut performanţă. Numai jucătorii serioşi înzbîndesc în Olanda şi mă gîndesc aici la Gică Popescu, Neluţu Sabău sau Cristi Chivu".
"Îl tot sun, dar nu răspunde nimeni"
Antrenorul urmăreşte zilnic ştirile din ziare şi de la TV pentru a afla noutăţi despre starea de sănătate a fostului său elev. "Pe telefonul lui nu răspunde nimeni. Pradoxal, vorbisem cu el înainte cu două zile de a se petrece nenorocirea. Discutasem detaliile unui turneu în România pe care dorea să-l facă cu o grupă de copii din Utrecht, cu care se antrena şi el de două ori pe săptămînă. Am discutat aproape o oră...Sper să se facă bine. I-aş mulţumi lui Dumnezeu să poată duce o viaţă normală. Zîmbea tot timpul, este un optimist şi un luptător. Mă rog să se facă bine", a conchis Naom.
