Articol de Costin Ștucan - Publicat luni, 06 martie 2017 16:19
Tony Cascarino nu este un nume foarte cunoscut în România, deși a pus umărul la eliminarea Generației de Aur de la Mondialul din 1990. Atacantul irlandez a transformat al patrulea penalty al echipei sale în partida din optimi, disputată la Genova. Imediat după, Daniel Timofte a bătut și a ratat, iar România a mers acasă.
Fostul jucător la Millwall, Aston Villa, Celtic și Chelsea, Cascarino a cunoscut cei mai buni ani ai carierei în Franța, după 32 de ani. Mai întâi la Marseille, apoi în cele trei sezoane în care a jucat pentru Nancy, echipa antrenată atunci de Ladislau Boloni.
În cartea sa biografică, “Full Time, Viața secretă a lui Tony Cascarino”, irlandezul îi face un portret colorat fostului selecționer român. “Boloni este, fără îndoială, unul dintre cei mai interesanți oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Și, de departe, cel mai superstițios”, scrie Cascarino.
Irlandezul începe prin a-l introduce pe antrenorul român cititorilor cărții sale.
Tony Cascarino a jucat în naționala Irlandei până la 38 de ani. Sursă: Guliver/GettyImages
“Managerul nostru, Laszlo Boloni, nu a avut vreodată o “jour sans” (n.red. - o zi proastă). Doar să menționezi în treacăt la antrenament că ești obosit și imediat îți dublează porția de exerciții. Laszlo nu crede în oboseală. Oboseala este o stare mentală. Oboseala este o scuză. Iar Laszlo nu caută niciodată scuze. “Diferența dintre a fi învingător sau învins este tăria mentală”, spune el. Un fost internațional român și unul dintre marii fundași din generația sa, a jucat în echipa Stelei care a învins Barcelona în finala Cupei Campionilor din 1986. Faptul că au cîștigat la penaltyuri de departajare, după 120 de minute, probabil că a reprezentat un bonus special pentru Boloni. Probabil că s-a gândit atunci: “Dă-l dracu’ de fotbal spectaculos! Am câștigat! I-am făcut! Să câștigi e tot ce contează”. Laszlo a privit mereu fotbalul drept un meci de șah”, își începe Cascarino descrierea.
Contactat de Gazetă, Boloni a râs când a aflat despre apariția în paginile cărții fostului jucător. “Tony e un băiat vesel, la locul lui, un jucător în care nu am crezut când a semnat cu noi. Credeam că e deja terminat, greoi, dar m-a contrazis de la primele meciuri”.
Cascarino a dat 44 de goluri în 109 partide pentru Nancy. Deși a venit în club la 35 de ani și credea că a văzut tot în fotbal, irlandezul spune că trei personaje l-au uimit: misteriosul Boloni, un coleg naiv, Cedric, care i-a mărturisit secrete pentru care ar fi fost “distrus” în vestiarul unei echipe din Anglia, și “X”, un alt fotbalist, inteligent, dar care nu folosea săpun, șampon sau pastă de dinți.
8 și 8, ora lui Loți
Și de aici încep superstițiile lui Boloni.
Prima este legată de timp: “Mâncam împreună cu echipa în seara de dinaintea unui meci. La un moment dat, un coleg îmi spune, arătându-mi ceasul de pe perete: “E 8 și cinci. Pariez pe ce vrei tu că peste exact trei minute, Boloni intră pe ușa aia”. Și, la 8 și 8 minute fix, managerul nostru a venit la masă. Peste o săptămână, am ajuns la sala de mese cu întârziere și am dat nas în nas cu antrenorul care se învârtea pe coridor. M-am uitat la ceas și era 8 și șase minute. În fix două minute, Boloni a intrat în sală”.
Cascarino povestește apoi cum Boloni a mutat echipa în alt hotel, Novotel Houdemont, aflat la 20 de minute de oraș, după o serie proastă de rezultate. “Imediat, am început să câștigăm. Am continuat să mergem la Houdement până la meciul cu Monaco, atunci când oaspeții aveau rezervare acolo de câteva luni. Laszlo n-a fost încântat. În dimineața de după meciul cu Monaco, a descins la Houdemont și a blocat hotelul pentru tot restul sezonului. Și pentru următorul”.
Un motiv de bășcălie la Nancy era mașina lui Boloni. Cascarino: “Laszlo avea un Citroen alb, ruginit, cu care venea la antrenament atunci când pierdea un meci înainte de care condusese cealaltă mașină, un Mercedes. Obsesia lui nu avea limite. Parca pe un loc din stânga dacă parcase pe un altul, central, în săptămâna precedentă, în care pierduse”.
Pe lângă Nancy, Boloni a mai antrenat naționala României, Sporting Lisabona, Rennes, Monaco, Lens, Standard Liege, PAOK Salonic și alte patru echipe din țările arabe. Sursă: Guliver/GettyImages
Când a auzit de povestea cu Citroenul, Boloni a izbucnit în hohote: “Tot timpul mă luau la mișto cu Citroenul respectiv. Îl cumpărasem atunci când am jucat la Orleans. Era o Dacie pe perne gonflabile, care avea o singură opțiune. Claxonul. Am ținut mult la mașina aia, dar jucătorii au luat-o și au dus-o la casat. M-au amenințat că fac asta, dar nu i-am crezut. După ce au dus-o, mi-au adus o poză cu ea distrusă”.
Accelerație cu șiretul
Antrenorul român are la rândul său o poveste savuroasă cu Citroenul alb: “Am mers în Belgia, la niște prieteni, să văd niște meciuri. Am plecat pe un frig groaznic și pe drum, prin Luxemburg, mi s-a rupt cureaua de accelerație. Văzusem la săracul Sameș cum se repară, așa că mi-am scos șireturile de la bocanci, le-am legat între ele și apoi sub capotă, și am condus tot drumul cu geamul deschis pentru a accelera cu mâna. Când am ajuns, nu am mai putut desface nodul, așa că am urcat în tribune cu bocancii fără șireturi. Era duminică, toate magazinele erau închise”.
Superstițiile lui Boloni nu se termină aici. “În timpul meciurilor, ne interzicea să întrebăm arbitrii cât e ceasul sau să ne uităm la ceasul de pe tabelă. Și înnebunea complet dacă începeam să cântăm sau să fluierăm în vestiar. În România, aparent, asta aduce ghinion”, scrie Cascarino.
Boloni are o variantă ușor diferită: “Le interziceam să întrebe arbitrul despre timp dintr-o cauză pur psihologică. S-ar fi deconectat dacă aflau cât timp mai e de jucat. Îi spuneam mereu lui Cascarino: “Să spunem că ești atât de obosit încât nu mai poți să mergi apoi apare un câine care vrea să te muște. Mai ai forță să te urci într-un copac? Evident!”
Obsesia cu numărul 11
În 2009, presa belgiană a scris despre superstițiile bizare ale unui antrenor român. Numele lui? Ladislau Boloni. La finele unui meci pierdut cu Anderlecht, antrenorul de atunci al lui Standard a refuzat să vorbească la TV din cauză că microfonul avea inscripționat numărul 11. La scurt timp după, Boloni a venit la antrenament într-un tricou cu numărul 11, apoi a explicat: “M-am căsătorit cu numărul 11, mai ales că l-am purtat mereu și ca jucător”. Urmarea? Standard a câștigat cu 4-0 derbyul cu FC Bruges!
