Articol de Eduard Apostol - Publicat sambata, 29 mai 2010 00:00
Vlad Munteanu, maturizat în Germania, îşi povesteşte greşelile "tinereţii" şi ce l-a făcut să se schimbe fundamental. Mijlocaşul ştie de ce se pierd jucătorii gen Adrian Cristea şi îi sfătuieşte pe "băieţii răi" din Liga I cum să se reabiliteze.
Are 29 de ani acum, este familist convins, cu soţie şi un băieţel, vorbeşte măsurat şi cu inteligenţă, dar pe la începutul anilor 2000 avea faima de Don Juan, un fel de Adrian Cristea al zilelor de-acum. Vlad Munteanu a plecat de 4 ani din România şi nu arde de nerăbdare să se întoarcă. Se simte pe jumătate neamţ, a învăţat bine limba germană, a jucat pentru Energie Cottbus, Wolfsburg, Arminia Bielefeld şi FSV Frankfurt, cu jumătate de sezon în Franţa, la Auxerre. Acum e în tratative să continue ori în Erste, ori în Zweite Bundesliga, şi povesteşte cum s-a transformat în doar cîţiva ani din "bad boy" în "good guy".
- Cum este Vlad Munteanu, bărbatul din prezent?
- Nu sînt neamţ sută la sută, dar mentalitatea mea de acum este mai aproape de ceea ce e acolo decît de ceea ce e aici. Mă uit în spate şi văd nişte greşeli, mamă, mamă! Nu le regret, doar regret că n-am avut oameni lîngă mine care să mă îndrume corect.
- Ce erori?
- D-ale tinereţii. Şi personale, şi profesionale. În fine, dă-le încolo!
"Nu există «nu pot», ci doar «încerc să fac»"
- Ce-ai învăţat în anii petrecuţi în Germania?
- Îmi place faptul că nemţii văd lucrurile obiectiv şi pozitiv. Nu există «nu pot», «nu ştiu». Există «încerc să fac». Sînt concepuţi să fie puternici, o au în sînge. Am învăţat asta, să gîndesc pozitiv. Să fiu disciplinat. Să fiu responsabil. Acolo, fiecare îşi face bucăţica lui din ceea ce a învăţat în viaţă. Şi vrea s-o facă bine. Şi atunci e apreciat cum se cuvine.
- Îi vom ajunge vreodată pe nemţi din urmă?
- Niciodată!
- Ce ne lipseşte?
- Educaţia, respectul, disciplina.
- Te vei stabili acolo?
- Mi-aş dori să trăiesc mereu în lumea aia, dar apoi mă gîndesc la familia de aici, la prieteni. Mă gîndesc că băiatul meu s-ar dezvolta într-un mediu normal. O să vedem, şi eu, şi soţia...
"Totul se schimbă după băieţelul meu"
- Ce diferenţă este între Vlad Munteanu de acum şi Vlăduţ Munteanu de acum 10 ani?
- Baza e aceeaşi, mulţumesc părinţilor pentru educaţia primită! Ca mentalitate, ca trăiri, m-am schimbat radical. Am o soţie, un copil, văd lucrurile cu alţi ochi. Fiecare etapă a vieţii are farmecul ei. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o familie cu care îmi place să-mi petrec viaţa!
- Ce contează pentru tine în viaţă?
- Acum o săptămînă, băiatul meu, David, care are un an şi 3 săptămîni a început să meargă. Totul se schimbă în funcţie de el. Pentru noi, adică eu şi soţia mea, el contează. În rest, fotbal se poate juca şi în România, şi în Germania, şi în Japonia.
Ar lucra în marketing
- Niciodată n-ai făcut paradă că eşti «cîine pînă la moarte», că vrei să te întorci la Dinamo, clubul tău de suflet, şi aşa mai departe.
- Dinamo îmi rămîne la inimă, mi-aş dori să mă întorc cîndva să fac ceva. Nu ştiu, preşedinte, director, ceva. Antrenor, nu. Viitorul meu în fotbal îl văd clădit pe alt gen de activitate. M-aş vedea în marketing. Sau să fiu manager sportiv, să construiesc o echipă după caracterul, sufletul, asemănarea mea.
- De ce se pierd fotbaliştii de acum prin cluburi de noapte? Uite exemplul cel mai bun, la Dinamo!
- N-avem antrenori pedagogi. Care să ştie să lucreze la psihicul jucătorilor. Se trage la maximum de tinerii pe care-i avem, după care, dacă au vreo sincopă, sînt aruncaţi! Cît eşti bun, eşti lăudat, ţinut în puf, dacă treci printr-o perioadă nefastă nu eşti ajutat deloc.
"Femeile şi anturajul dăunează"
- Crezi că, de exemplu, Adrian Cristea mai poate fi recuperat pentru fotbal?
- Băiatul nu e pierdut. I-ar trebui un antrenor care să-l înţeleagă şi poate un transfer în afara Bucureştiului.
- Lui şi celor ca el le iau minţile Bamboo, cluburile şi femeile?
- Atît timp cît sînt cluburi de fiţe, iar femeile sînt printre cele mai frumoase din lume, e clar că în astfel de locuri nu întîlneşti profesori universitari sau cîntăreţe de operă. Nu doar femeile dăunează, ci şi anturajul. Eu am avut o educaţie extraordinară şi tot am avut sincope. Te pierzi în Bucureşti. Nu ar fi o problemă să pierzi o noapte, de preferinţă cu toată echipa, dar să nu faci din asta un serviciu cu normă întreagă.
- Ce îi trebuie lui Dinamo ca să recapete foamea de trofee din perioada 2000-2005?
- Un grup unit în vestiar. Valoare există.
"Îmi e milă de Cristi Borcea"
- Poate şi un lider în vestiar?
- Bineînţeles. De exemplu, Marius Niculae ar putea fi, însă singur nu are cum să se impună. Ce să facă, îi bate pe toţi, dar apoi ce rămîne? Trebuie susţinut.
- N'Doye ar trebui dat afară, după nenumărate escapade nocturne?
- Aş fi răutăcios să spun că ar trebui eliminat, el sau altul care face prostii. Dar, la Dinamo, se potriveşte de minune zicala: «Cum îţi aşterni, aşa dormi!». Conducerea trebuie să fie mai precisă în reacţii. De aceea mi-e milă de Cristi Borcea. N-are un succes pe măsura investiţiilor. Dar atît timp cît un jucător ştie că are un refugiu, acolo, sus, la cabinetul 1, atunci autoritatea antrenorului se duce de rîpă. Şi-apoi, urmează echipa.
- Mai există spiritul de «cîine roşu»?
- Daa. Fără spirit, suflet, inimă, nu poţi face nimic. Puterea banului te poate învălui, fiecare se gîndeşte la ale sale, să fie înstărit, dar spiritul leagă o echipă.
- Crezi că o să vezi vreodată pe Dinamo în grupele Champions League?
- Cu siguranţă că da. Nu ştiu cînd, dar prevăd că va ajunge şi acolo.
- Ce părere ai de puştii de acum din fotbalul românesc? Tot îi mai vezi prin revistele de scandal.
- Da, şi? N-au pe cineva care să-i tragă de mînecă. Ce modele au în societate? Mentalitatea acestei ţări pleacă de sus.
"Ieşeam în cluburi, dar aveam şi performanţe"
- Făceai parte din «Gaşca Nebună» de la Dinamo, alături de Mihalcea, Bolohan, Kiriţă, Sabin Ilie, ulterior şi Claudiu Niculescu. Dacă se creează impresia că acum pozezi în lupul moralist?
- Pe cei care fac acum ceea ce fac aş vrea să-i văd peste 10, dacă se mai sună între ei, dacă se mai văd, dacă îşi mai fac vacanţa împreună. Noi am legat prietenii durabile, aici intervine şi calitatea omului. Chiar dacă sîntem la mii de kilometri depărtare, tot mă sun cu Mihalcea o dată la 2-3 zile.
- Cît de mult a contat faptul că ai avut o relaţie stabilă cu Andreea, care ţi-e şi soţie, încă de la 21 de ani?
- Ea are o influenţă enormă asupra mea. Îi datorez liniştea şi siguranţa mea şi a familiei. Trecutul e trecut, cu tot cu năzdrăvăniile lui.
"Înainte de a o cunoaşte pe Andreea, soţia mea, am făcut nebunii, dar de cînd mă ştiu am vrut să găsesc pe cineva ca ea. O femeie la care să mă întorc cu drag, să mă susţină, să fie lîngă mine"
VLAD MUNTEANU
"Nu fac pe lupul moralist, pentru că am făcut chestii mai multe şi mai grele decît băieţii de acum, dar nu era aceeaşi mediatizare. Şi aveam performanţe la echipă, altfel eram tăbăciţi"
VLAD MUNTEANU
"Nu duc dorul petrecerilor din urmă cu 6-7 ani, acum conştientizez ce e bine şi ce e rău. Pînă nu faci tîmpenii, nu realizezi de ce e bine să te fereşti"
VLAD MUNTEANU
"Căsătoriţi-vă!"
Mijlocaşul stînga a povestit şi cum se leagă relaţiile la cluburile germane: "Ori ieşim cu toţii, cu soţii, cu prietene, şi inevitabil se leagă relaţiile, ori, cînd jucăm în deplasarea, soţia căpitanului le adună pe fetele noastre la un restaurant unde văd meciul nostru şi interacţionează. Automat, se leagă ceva, iar echipa are de cîştigat. Cel mai bine pentru un fotbalist este să aibă o relaţie stabilă, o soţie. Eu doar îmi spun o părere, nu e ceva obligatoriu. Mi-aduc aminte că Mister Dinu ne zicea la finalul unei mese, cu toată echipa: "Nu mai schimbaţi, măi, femeile aşa des, că nu reuşesc să le ţin minte! Încercaţi să veniţi tot cu aceeaşi, nu ca alta sau mai multe".
