)
Articol de Alin Buzărin - Publicat joi, 03 august 2023 15:58 / Actualizat joi, 03 august 2023 16:46
Ne e mult prea la îndemână să luăm pe cineva la mișto, pentru că făcând-o și altădată ne-a intrat cumva în reflex
Fostul golgheter al României a fost surprins "cărând moloz cu roaba" prin centrul Craiovei. Surprins, în accepțiune contemporană, înseamnă pozat de către altcineva și postat pe inevitabilele rețele de socializare. Unde esteții de tastatură nu ezită să dea verdicte. De genul "Vai, săracul, a ajuns rău, atâta l-a dus mintea!". Și așa mai departe.
Golgheterul de acum 20 de ani
Acum exact două decenii, în vara lui 2003, campionatul României fusese câștigat de Rapid, dar golgheterul competiției era, cu 21 de reușite, stelistul (sau fecesebistul, depinde cum mai e cu împărțirea palmaresului pe decenii, ani, zile și secunde) Claudiu Nicu Răducanu.
Avea 26 de ani și jumătate și îl devansa pe dinamovistul, cu doar cu trei zile mai mic decât el, Ionel Dănciulescu, autor a 19 goluri în acel sezon.
Dacă i-am avea azi!
Amândoi olteni, amândoi formați de Electroputere, amândoi fotbaliști cărora, dacă i-am avea astăzi, le-am oferi pentru mulți ani de-acum încolo tricourile de atacanți ai echipei naționale.
Nici Danciu, nici Claudiu (are doar două selecții) n-au prea făcut carieră sub tricolor, pentru că erau alții mai buni ca ei.
De la Liverpool la Urartu
De Claudiu în general s-a râs. Cu blocnotesul, cu canicula, cu "dacă e să mă convoacă" și cu multe altele. El și-a asumat cumva acest rol de comic involuntar al fotbalului, chit că acel comic a ajuns la un moment dat în Primera Division, la Espanyol. Mai pleacă astăzi cineva din campionatul românesc direct în LaLiga? Să fim serioși!
Claudiu ajunsese acolo după niște evoluții extraordinare în Europa, mai ales cu Southampton și Liverpool. Azi nu mai avem astfel de adversari, noua ordine economico-fotbalistică ne impune să ne măsurăm forțele cu Sheriff și cu Urartu.
Ale vieții valuri…
Poate că alegerile sale în fotbal și în viață n-au fost cele mai bune. Ca jucător, după Espanyol și Arminia Bielefeld, a migrat vreme cam de un deceniu de la o echipă la alta.
În particular a trecut printr-un divorț, dar asta în contemporaneitate nu prea mai atrage semne de exclamare, cazul cuplurilor rămase împreună din tinerețe până la tâmplă sură începând să devină rarisime. Divorțul, devenit aproape banal, mai marchează doar dacă e urmat de un partaj nemilos, cum a fost cazul lui.
Roaba care nu era roabă
Să revenim la roabă și la moloz. Care nu erau nici roabă și nici moloz. Claudiu împingea un cărucior cu două roți, iar roaba are o singură roată, poziționată pe mijloc. În interior par să fie niște bagaje, o sacoșă galbenă, cine mai știe ce, dar nu moloz. Și dacă era moloz, care era problema? Sau dacă era roabă?
Imun la posteritate
Din câte am înțeles, își amenajează un spațiu în centrul Craiovei. A plecat, probabil, să ducă una-alta de colo-colo, s-a întâlnit cu un cunoscut și au stat de vorbă. Imprudent, pentru că în asemenea situații oricând un smartphone te poate face cadou posterității, iar ideea de roabă și de moloz, în viziunea postacilor, te selecționează imediat în echipa faliților sau a rataților.
Alți foști fotbaliști au pe lângă ei diverși atârnători meniți să îndeplinească pentru un pol sau pentru o bere astfel de oficii, pe care esteții de tastatură le socotesc degradante.
Claudiu a plimbat căruciorul pe Unirii cu aceeași dezinvoltură cu care, în urmă cu douăzeci de ani, dădea goluri sau rata monumental.
Un breaking news ratat
Culpa nu e a lui, ci a celor care pun etichete, sau nu se sinchisesc să le dezlipească pe cele puse deja, demult. În situația dată nu avem de-a face cu vreun caz social, ci cu un om ajuns la maturitate, care încearcă să îndrepte greșelile tinereții muncind.
Stigmatul nu e al lui, ci al celor care au sperat într-un breaking news dintr-o chestiune care în alte părți, mai dezvoltate fotbalistic decât ale noastre, e ceva normal. Un fost bun jucător trudește la mica sa afacere. Ce e neobișnuit în asta?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
