)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat miercuri, 27 decembrie 2023 15:39 / Actualizat miercuri, 27 decembrie 2023 17:01
Dacă le avem. Un film de doar 2 minute și 45 de secunde spune povestea Crăciunului prin sufletul unui suporter al lui Atleti. A fi suporter și om
Noapte, o stradă pustie, un bătrân rătăcit în mijlocul drumului și un taxi care oprește prudent. Șoferul merge către omul cu privire pierdută. Păstrează distanța, e clar că nu vrea să îl sperie. Îl întreabă dacă totul este în ordine.
Bătrânul îi spune că nu, pentru că în locul acela pustiu ar trebui să fie casa lui. Este revoltat și consternat. Taximetristul îl roagă să îi dea actele, să vadă unde locuiește. Nu vrei să mă jefuiești, nu?!, îi răspunde cu glas tremurat bătrânul. Nu, vreau să vă ajut.
Cel mai bun
Următoarea imagine este în mașină, cu bătrânul pe bancheta din spate și taximetristul care conduce, încercând să înfiripe o conversație. Avem meci duminică, știați? Da, de-abia aștept să îl văd jucând pe Di Stefano, spune domnul în vârstă brusc animat și cu un licăr jucăuș în privire. Di Stefano este cel mai bun, zice.
Tăcere de câteva secunde. Omul de la volan ia ceva atârnat de oglinda retrovizoare și pune cu grijă obiectul lângă schimbătorul de viteze. Si, Di Stefano es lo mejor, îl confirmă pe pasager.
Mai presus de Atleti
Mașina ajunge la adresă. O doamnă, se înțelege că fiica, își îmbrățișează ușurată tatăl pierdut. Îi mulțumește șoferului de taxi, care refuză cu un gest ferm recompensa materială. Apoi se urcă în mașină, privește cum cei doi intră în imobil și pune la loc obiectul pe care îl dăduse jos mai devreme.
Este un ecuson al lui Atleti. Pe ecran apar câteva cuvinte. „Por encima del Atleti estan los valores del Atleti". Deasupra lui Atleti sunt valorile lui Atleti.
Oameni 24 de ore din 24
Acesta este mesajul de Crăciun al lui Atletico Madrid. Nu zurgălăi, nu colinde care mestecă clișee. Filmulețul are 2 minute și 45 de secunde și o greutate emoțională imensă.
Condamnat de oribila boală să trăiască în altă lume, domnul pierdut pe o stradă din Madrid fusese suporter al Realului. Al Realului dominat de figura legendară a lui Di Stefano. De aici antiteza. Salvatorul era suporter al lui Atleti. Șofer de taxi în viața de zi cu zi și om cu program permanent.
Atunci când taximetriștii-oameni vor dispărea
A fi suporter al unei echipe nu presupune să fii o brută care sparge capete și scuipă violență. Acesta este mesajul. De aceea, mă îndoiesc că un asemenea demers artistic are efect la noi, printre haiducii cu cefe groase ai stadioanelor. Dar mai știi de unde sare gingășia? Căci filmul dăruit de Atletico Madrid spune o poveste despre bunătate și omenie. Simplu, scurt, profund artistic. Aidoma unui dribling sclipitor al lui Di Stefano.
Există imagini cu minunile pe care le făcea don Alfredo pe teren. Puține, dar există. Din ce am văzut și din cât pot pricepe, mi se pare că a fost printre cei mai mari.
În curând, cei rătăciți noaptea pe o stradă pustie vor dispărea odată cu amintirile lor. Indiferent ce stradă, din ce oraș, din ce țară. Nu se vor mai găsi taximetriști-oameni care să îi ducă acasă. Vom rămâne singuri, căutați de cetele barbare agitând ghioagele. Ne va fi greu cu ele fiindcă au o condiție fizică incomparabil mai bună.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
