)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat miercuri, 06 octombrie 2021 13:02 / Actualizat miercuri, 06 octombrie 2021 21:23
Logic, primul răspuns la întrebarea din titlu e nu. Zău așa, cum să câștige în deplasare echipa de pe locul 42 FIFA în fața celei de pe 14, mai ales că n-a reușit asta niciodată în 14 meciuri oficiale?
La ce să viseze România când Germania a învins-o recent, pe 28 martie 2021, chiar la București? Și când, ca să nu mai continui, un singur adversar, mijlocașul Joshua Kimmich, e cotat la 90 de milioane de euro, peste valoarea întregului lot convocat de Rădoi?!
Cine crede în minuni poate aștepta ca una să se petreacă vineri la Hamburg. Unde și un punct ar fi aur. Iată însă că Marcel Răducanu, care trăiește în și din fotbalul german de 4 decenii, nu face parte dintre optimiști. E rezervat: „Sunt mult, mult peste noi. Nici nu știu cum ar trebui să jucăm. Dacă stăm numai în apărare, până la urmă o să găsească o breșă, o să greșim noi și tot ne dau gol. Dacă ieșim la joc, mi-e să nu ne dea multe, vreo 4-5... Trebuie să găsim o soluție, să le punem totuși și probleme pe contraatac”.
Ușor de spus, greu de găsit. Foarte greu. Și pentru că, încredințată din 1 august curent lui Hansi Flick, 56 de ani, Nationalmannschaft pare mai ambițioasă ca altădată. Mai motivată. După ce, spre finalul mandatului de 15 ani al lui Joachim Low, echipa parcă obosise. Nu prea mai avea Schwung. Se blazase.
Flick i-a retrezit entuziasmul, dorința de victorie. A înviorat-o. Obținând cu el pe bancă 3 succese din 3 meciuri fără gol primit, 2-0 în Liechtenstein, 6-0 cu Armenia și 4-0 în Islanda, Neuer et Comp. ne-au adus aminte de modul plastic în care ex-golgeterul englez Gary Lineker a definit fotbalul: un joc 11 la 11 în care înving întotdeauna nemții!
Rămâne ca Rădoi să ia aminte la părerea lui Marcel Răducanu. Să nu riște, dar nici să nu neglijeze riposta. Apoi, prioritar, să acorde atenție duelului cu Armenia, crucial pentru calificarea în Qatar 2022, tocmai pentru că acesta trebuie neapărat câștigat. Cu orice preț. Concret, selecționerul e dator să lege meciul de la Hamburg de cel programat 3 zile mai târziu la București, pe stadionul Steaua. Să le trateze la pachet.
Să aleagă inspirat strategia și titularii. Să folosească pe cine merită și să menajeze pe cine e cazul. Nu să considere compromisă din start confruntarea de la Hamburg și s-o sacrifice. Dar să nu uite că victoria cu Armenia e obligatorie. Sine qua non.
Și totuși, cât e ea de Germania, puternică și semeață, chiar anul acesta, pe 31 martie, a cedat pe teren propriu, la Duisburg, în fața Macedoniei de Nord, un 1-2 care a stupefiat lumea fotbalului. Între altele, deoarece Germania, încă antrenată de Low, nu mai fusese înfrântă în preliminariile CM din 2001! În meciul respectiv, nemții au avut 70% posesie, dar degeaba, căci Elmas le-a dat lovitura de grație în minutul 85. După care a venit Flick, 5 ani mai tânăr decât predecesorul său, ca să-i bage în viteză.
Acum, serios vorbind, va putea juca România la Hamburg rolul Macedoniei de la Duisburg? Teoretic, da, de ce nu? Practic însă, nu, să nu ne îmbătăm cu apă rece. Ca să speri la ceva, mai întâi trebuie să crezi în acel ceva. Implicit, în forțele tale. E rândul „tricolorilor” să ne arate asta.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
