Zei sleiți

Giganții suferă pentru că au apărut la start cu fostele lor echipe naționale. Toate în uniformă de gală, cu soclul prea greu, pieptul încărcat de medalii și comanda la mareșali în retragere.

Argentina e tristă până la ridicol. Messi, Di Maria, Otamendi dau o oaste de zei sleiți. Germania curtează aceeași rugină, cu Thomas Muller invariabil titular și Hansi Flick atent la bunul blocaj al echipei.

Adevărat, cu Spania, Germania a arătat un deplasament strivitor, dar salvarea a venit abia după 70 de minute. Amenințat cu anihilarea, Flick a renunțat la dogmă, i-a trimis în teren pe Sane și Fullkrug și a întors meciul.

Croația e alt caz de scleroză supravegheată în pas ușor de Modrici. Portugalia pare o echipă la dispoziția lui Ronaldo, el însuși la dispoziția unei nesfârșite dorințe de măreție postumă.

Dar cazul cu adevărat scandalos e Belgia. Cea mai cotată echipă vreodată, cotată fără rezultat, și-a trimis în Qatar umbra și pretențiile goale. Un lot stelar a fost măcinat de timp și de mediocritatea lui Martinez, reținut antrenor fără condiții. De Bruyne are dreptate: „Suntem prea bătrâni!”.

Cine vrea calitate o va găsi în memorabilul interviu acordat de De Bruyne ziarului The Guardian. E ceva tragic, înțelept și resemnat în mărturisirile marelui belgian: „După un timp, celebritatea mănâncă din tine”. Asta s-a văzut în teren, cu De Bruyne dezorientat și iritat de scleroza propriei echipe.

Hazard? Nimeni nu înțelege la ce e bun. Belgia e cea mai amară concluzie a fotbalului de podium și cotă, a reputației virtuale, mereu neconfirmată. Doar Anglia poate atinge același nivel de frustrare, cu un alt mare mediocru la cârmă (Southgate) și un lot strălucit, lăsat să se irosească.

Curios, Kane rămâne un star ultrainteligent, în orice formulă de joc. În rest, două goluri de mare artă (Morata și Richarlison) în cele două echipe care controlează orice minge, cu chip cu tot. Spania și Brazilia. Atât.