Băieţii-unicat

Istoria se modifică: e pentru prima dată cînd un echipaj românesc de canoe 2 cîştigă aurul mondial atît la 500 m, cît şi la 1.000 m

Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi s-au impus ieri şi la 500 de metri, cu o victorie mai clară decît cea de sîmbătă


Cînd s-au aliniat la start ieri, pentru proba jumătăţii de kilometru, cea în care au ieşit campioni europeni în iulie, la Tarasona, emoţiile erau intacte. Aveau în faţă încă o cursă, mai scurtă, e adevărat, dar la fel de intensă. Încă o posibilitate de medalie. De aur! Cu sprîncenele unite de concentrare sub aceleaşi băsmăluţe roşii, cu pagaele înfipte în palme, au pornit decişi.

Timpul trece parcă de o sută de ori mai repede în astfel de curse. Cei doi vîslesc cot la cot cu cei mai periculoşi adversari şi, hop!, au şi ajuns la jumătatea distanţei. Alexandru şi Victor pătrund printre balize la 250 de metri în poziţia a treia, însă la diferenţă infimă de bieloruşii care trecuseră primii. Curînd vine şi momentul cînd încep să forţeze. E ca şi cum cineva ar arunca pe furiş cărbuni într-un cuptor invizibil. Pagaele sapă tot mai furios în apa poloneză de la Poznan.

Se apropie finalul, lumea se precipită în tribune, iar românii taie primii linia imaginară a sosirii. De data aceasta, vine repede şi bucuria. Nu mai au de aşteptat nici un fotofiniş. Au văzut cu ochii lor că vîrful bărcii lor a înţepat întîiul, cu aprope jumătate de secundă înaintea azerilor.

Aşteptare de trei decenii
Dumitrescu întinde în spate palma dreaptă, iar Mihalachi bate cuba cu căldură, dar uşor. Echilibrul se menţine greu în îngusta ambarcaţiune. Apoi, pe rînd, ridică pumnul şi fac semne spre cei de pe margine. Ceea ce au realizat e incredibil. O premieră pentru istorie. De la prima participare a României la Mondialele de kaiac-canoe, în 1954, şi de la introducerea probei de 500 de metri, în 1971, nici un echipaj de doi, compus din aceiaşi oameni, nu a izbutit dubla. A venit însă acest an frumos, 2010, cînd Alexandru şi Victor au reuşit-o.

La festivitatea de premiere, sar pe podium de mînă şi ţopăind. Cînd primeşte distincţia, Dumitrescu face cu mîna spre camera care îl filmează din apropiere. Mihalachi, moldoveanul născut la Ungheni, ţine mîna la inimă atunci cînd se cîntă imnul. Acesta e scenariul aurului. Uman, spontan şi original. Ce bine le stă cu medaliile de gît!


"Nu s-au îmbătat!"
Daniel Stoian, secretarul general al FRKC, a povestit că Dumitrescu şi Mihalachi nu au avut timp de petrecut după cele două medalii obţinute la Poznan. "Nu s-au îmbătat, că nu au timp. Se refac după cursele de la Mondiale şi începem antrenamentele pentru Campionatele Mondiale Universitare, care vor fi tot aici", a declarat Stoian. "Au muncit mult băieţii ăştia, au tras tare, dar acum au şi satisfacţii. După bronzul de la Europene şi-au dat seama că la o mie de metri mai au de tras şi uite că acum i-au băgat pe bieloruşi şi pe azeri sub ei", a încheiat Stoian.

"Au luat bacalaureatul, urmează licenţa!"
Preşedintele FRKC, Ioan Bîrlădeanu, nu realizează încă rezultatele extraordinare obţinute la Mondialele din Polonia. "Am vorbit cu Doina Melinte să facem ceva să le dublăm premiile acestor băieţi pentru că şi aşa, în ultimul timp, nu mai avem medalii în probe olimpice. E ceva senzaţional ce au obţinut ei, să ia aur şi la cinci sute şi la o mie de metri! Nici măcar cei mai mari sportivi ai acestui sport, Patzaichin, Simionov, nu au reuşit acest lucru", a spus Bîrlădeanu. El crede însă că Dumitrescu şi Mihalachi trebuie să rămînă cu picioarele pe pămînt. "Acum au luat bacalaureatul. Licenţa va fi însă în 2012, la Olimpiada de la Londra!".