Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 17 mai 2011 00:00 / Actualizat marti, 17 mai 2011 11:37
Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu au revenit în barcă. O nouă provocare pentru Jocurile Olimpice de la Londra 2012
Şi-au lăsat acasă copiii, soţii, familiile şi s-au întors la vechea dragoste: canotajul. "Nu ne-a obligat nimeni, nu ne-a rugat nimeni. Aşa am simţit noi. Vrem să vedem dacă mai putem", spune Viorica.
La 35 de ani, e o sportivă împlinită. De patru ori campioană olimpică, Susanu a devenit mamă după Jocurile Olimpice de la Beijing. Acum, micuţa Irina a împlinit un an şi îşi însoţeşte mama în cantonamentul de la Snagov. E un fel de a spune pentru că rămîne mai mereu cu bona. "Nu prea stau cu ea decît seara, după antrenamentul de după-amiază. Mai mult am luat-o ca să o văd tot timpul, să o ştiu aici, aproape", mărturiseşte Viorica.
Geta Andrunache (36 de ani) şi-a lăsat copiii acasă, la Bucureşti. Ştefănel are 6 ani şi merge la grădiniţă, iar Miruna împlineşte doi ani în august. "Îi vizitez de două ori pe săptămînă, miercuri, cînd nu avem antrenament, şi apoi sîmbăta dimineaţa plec de la Snagov şi revin lunea", povesteşte Geta, care deţine alături de Elisabeta Lipă recordul de titluri olimpice, cinci. "Nu plîng după mine, s-au învăţat. Ştefănel mi-a spus: Mami, mergi la canotaj şi să te întorci cu zece medalii. Îţi dai seama ce tare eşti atunci? Miruna mă conduce la uşă şi-mi spune sec: Paa, mami! Doar cînd vin acasă e grijulie să mă descalţe şi să-mi ascundă pantofii ca să nu mai plec", adaugă Andrunache.
Alte trei reveniri
Alături de Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu, alte trei foste campioane olimpice s-au întors la antrenamente la Snagov. Aurica Bărăscu, Rodica Şerban Florea şi Ioana Papuc Rotaru au reînceput antrenamentele cu gîndul la Jocurile Olimpice de la Londra 2012. Bărăscu nu a participat la Beijing, accidentîndu-se exact înainte de plecare, în timp ce Rodica şi Ioana şi-au dorit o pauză, timp în care s-au căsătorit şi au născut.
INTERVIU DUBLU: "Nu putem să ne mîngîiem copiii!"
Cu palmele roase de ramele bărcilor, canotoarele fac orice sacrificiu pentru a ajunge la Londra 2012
- Viorica, de ce v-aţi întors totuşi la canotaj?
- Ne-am dat seama că ne lipseşte ceva. Eram ca nişte copii cărora le iei jucăriile. Nu vrem să demonstrăm nimic, nu dorim să doborîm recorduri. E un pariu cu noi înşine. Să vedem dacă mai putem face faţă sportului de performanţă.
- Geta, aceasta e motivaţia voastră?
- Da. Ne-am întors pentru că ne era dor de barcă, de fete. Nu şi de cantonamentele interminabile, dar fără ele la canotaj nu se poate.
- Cînd credeţi că veţi participa la primul concurs, Viorica?
- Greu de spus. Deocamdată, noi nu facem parte din lotul olimpic. Ne pregătim separat. Ne antrenăm împreună cu fetele, stăm cu ele, dar avem treaba noastră. Ele au alt ritm. Noi mai avem de tras.
Geta Andrunache gesticulează. Deodată i se zăresc palmele. Pline de bătături, de răni.
- Cît timp aţi stat acasă, rănile acestea s-au vindecat?
- Sigur. Acum însă, au reapărut. Am fost şi mai rău, acum s-au mai obişnuit palmele cu ramele.
- Şi la tine sînt la fel, Viorica?
- Dar ce, crezi că eu sînt mai brează? Nu poţi face sport fără sacrificii. Fără durere, fără chinuri. Nimeni nu ne obligă, repet, dar asta iubim să facem. Ne place ceea ce facem.
- Geta, copiii tăi au văzut palmele tale? Ce te-au întrebat?
- Le-au văzut. Ştefănel mi-a spus: Mami, mă zgîrii! Încercam doar să-l mîngîi pe creştet. Ne ustură rănile cînd ne mai lovim, dar aşa cum a spus şi Suzi noi ne-am ales sportul ăsta. Nu ne plîngem.
- Viorica, vă vedem la Londra în 2012?
- Pentru asta muncim, dar acum e prea devreme să dăm răspunsuri de genul acesta.
O conduce pînă la barcă
Irina, fetiţa Vioricăi Susanu, îşi conduce mama la fiecare antrenament pînă la pontonul de pe care sportivele pornesc pe apă. Micuţa de un an şi o lună iubeşte apa. Nu o sperie. Cînd mama sa o ia în braţe şi o urcă în barcă, micuţa Irinuca se prinde cu ambele mîini de ramă şi se încordează toată. E şi mai încîntată cînd barca începe să se mişte. Izbucneşte însă în lacrimi cînd trebuie să se dea jos. "Nu ştiu dacă va face canotaj. Probabil dacă va creşte printre canotori, va iubi acest sport. Eu, una, aş vrea să facă sport, dar nu neapărat canotaj", a declarat Viorica.
"E concurenţă acum!"
Cel mai încîntat de întoarcerea canotoarelor la antrenamente este antrenorul-coordonator Mircea Roman. "Fetele s-au întors cu gîndul la performanţă. Nu pot fi decît mulţumit. Concurenţa e mai mare. Cele mici se ambiţionează, vor să-şi păstreze locul în barcă. La noi e matematică. Cine scoate cei mai buni timpi are locul rezervat. Cine nu, e dat la o parte", a declarat Roman. Tehnicianul se gîndeşte că acum va putea califica mai multe bărci pentru Jocurile Olimpice de la Londra. "În 2011, fiecare ţară va califica bărcile la probele pe care le doreşte. În 2012 însă, cei care vor forma bărcile nu vor mai putea fi înlocuiţi decît din motive medicale", a explicat Roman.
Gemenele aurului
Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu au adus la Beijing, în 2008, singurul aur pentru canotajul românesc, în proba de dublu rame. Cele două au făcut parte şi din barca de 8 plus 1, care nu a sosit însă decît pe locul 3. "Au fost multe nopţi nedormite după acel rezultat. Multe întrebări pe care ni le-am pus, multe frămîntări. Pe toate le-am lăsat însă în urmă. Trebuie să avem puterea să o luăm de la capăt", a spus Geta Andrunache. Viorica şi Geta au făcut pereche în barcă la Atena 2004 şi la Beijing 2008.
