Articol de GSP - Publicat sambata, 10 noiembrie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 10 noiembrie 2012 12:59
Chuck Pagano, tehnicianul celor de la Indianapolis Colts, refuză să piardă lupta cu destinul şi îşi conduce formaţia chiar dacă este ţintuit pe un pat de spital.
Peste jumătate din viaţă, Chuck Pagano, antrenorul de 52 de ani al celor de la Indianapolis Colts, a învăţat meserie. Mai exact, 28 de ani a stat în umbra antrenorilor principali, ocupîndu-se în special de defensivele echipelor din NFL. A devenit om de bază, şi-a făcut un nume în cel mai iubit sport de americani, iar la începutul anului şansa i-a surîs în sfîrşit. Pe 25 ianuarie 2012, pentru prima oară în carieră a fost numit în funcţia de antrenor principal.
Momentul nu putea fi ales mai bine pentru că avea la dispoziţie 8 luni pentru a pregăti echipa de startul unui nou sezon. Opt luni în care să transmită toate ideile sale noii echipe. În urmă cu două luni şi jumătate a condus primul său meci în calitate de principal. Era în al 9-lea cer, în sfîrşit toate se legau chiar dacă Chuck simţea pentru prima dată oboseala şi stresul de a avea responsabilitatea totală a rezultatelor unei echipe.
Uneori se simţea chiar prea obosit, neobişnuit de dărîmat de munca pe care o iubise toată viaţa. Aşa că într-o zi a decis să-şi viziteze medicul, la doar zece zile după debutul ca principal în NFL. Iar visul părea că va fi spulberat la fel de uşor cum a început. Deodată, lupta lui Pagano a devenit mult mai importantă pentru că doctorul său l-a anunţat că suferă de leucemie.
Pe 1 octombrie jucătorii celor de la Colts au venit la stadion plănuind ce surpriză să îi facă peste 24 de ore antrenorului care îşi sărbătorea ziua de naştere. În vestiar a intrat însă a intrat patronul echipei, care i-a strîns pe toţi în jurul său. "Trebuie să fim mai uniţi ca niciodată. Chuck a fost diagnosticat cu leucemie şi a început deja tratamentul. Este în continuare alături de noi pentru că spitalul său se află la doar 4 kilometri de stadion".
"Copilul de suflet"
Reggie Wayne a fost mereu copilul de suflet al lui Pagano. S-au cunoscut pentru prima dată în 1996 la Universitatea din Miami. Chuck era antrenorul defensivei, iar Reggie era principala sa ţintă. "În fiecare zi la antrenamente era o adevărată competiţie. Vroia să facem tot posibilul pentru a opri ofensiva la fiecare şedinţă de pregătire. La sfîrşitul anului trecut am devenit jucător liber de contract, pînă într-o zi cînd mi-a sunat telefonul. După 16 ani am recunoscut imediat vocea. «My maaaan Chuck!».
Nici nu a fost nevoie de mai multe cuvinte. El avea nevoie de mine, iar eu aveam nevoie şi mai mare de el". Probabil de aceea momentul în care patronul celor de la Colts a făcut anunţul dureros l-a atins cel mai mult chiar pe Reggie Wayne. "Trei persoane foarte apropiate au murit de leucemie. S-au stins în faţa ochilor mei, am văzut de ce este în stare această boală. Sună ca o prostie, dar palmaresul meu este 0-3 cu leucemia, nici nu vreau să mă gîndesc.
Chuck nu este antrenor pentru mine. Este familie. Îi cunosc soţia, copiii, chiar şi cîinele". A doua zi a mers la spital, nici nu a stat pe gînduri, cu atît mai mult cu cît acesta îşi sărbătorea ziua de naştere. "Mi-am pus masca pe faţă, am intrat în salon şi a fost ceva la care nu mă aşteptam. Nu părea deloc abătut, era în mare formă şi vorbea doar despre tactica din meciul nostru următor cu Green Bay Packers". Inspirat de povestea antrenorului său, Wayne a intrat în teren cu o pereche de mănuşi portocalii, culoarea care atrage atenţia asupra leucemiei. A fost cel mai bun meci din toată cariera lui Reggie Wayne, spulberîndu-şi toate recordurile de pînă atunci. Indianapolis Colts a revenit de la 21-3 şi a învins în final cu 30-27, în unul din cele mai memorabile meciuri din NFL. La finalul partidei, Pagano l-a sunat pe Wayne şi a avut puterea să glumească: "My man! Way to go. M-ai vindecat!"
Şi băieţii plîng cîteodată
În urmă cu cinci zile, echipa a cîştigat o nouă partidă în acest sezon, împotriva celor de la Miami Dolphins. La final, cînd au intrat în vestiar, jucătorii au avut parte de o surpriză uriaşă. Gîfîind şi vorbind cu greutate din cauza tratamentului extrem de dur la care este supus corpul său, Chuck Pagano a ignorat toate riscurile pentru că a dorit să le trasmită elevilor săi un mesaj. Ştiţi discursul lui Al Pacino din "Any given Sunday"? Nu uitaţi că este doar un film. Înainte de a citi discursul lui Pagano din faţa jucătorilor, trebuie să ştiti că medicul l-a anunţat că boala sa este în remisie. Războiul este lung, dar pentru moment cea mai importantă luptă a fost cîştigată. Aceasta trebuia să fie încheierea, dar discursul antrenorului nu mai suportă nici măcar o frază de completare.
"V-am spus şi înainte de joc că voi trăiaţi o viziune şi nu trăiaţi în circumstanţe. Pentru că ştiaţi unde ne aveau la mînă încă de la început. Fiecare dintre ei. Dar aţi refuzat să mai trăiţi în circumstanţe şi aţi decis în mod conştient, ca o adevărată echipă, ca o familie, să trăiţi într-o viziune. Şi de aceea puteţi să aduceţi acasă ceea ce aţi adus după acest meci.
Tocmai de aceea deja sînteţi campioni, la un început de drum. Eu am circumstanţe. Voi ştiţi despre ce vorbesc şi sînt sigur că înţelegeţi. Înţeleg şi eu situaţia. Dar este ceva înfrînt deja. Este înfrînt. Viziunea mea este să trăiesc, să-mi văd cele două fiice căsătorite, să dansez la nunta lor, iar apoi să văd cum vom lua trofeul de campioni (Lombardi) şi cum confetti vor zbura deasupra noastră la finalul sezonului deasupra întregului grup. Şi se va întîmpla de mai multe ori. Nu uitaţi. Voi dansa la nunta fiicelor mele şi ne vom bucura împreună de acel trofeu. Felicitări!"
