Reveniri spectaculoase » GSP. RO îţi prezintă sportivii care s-au întors în activitatea competiţională

Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu au revenit la sportul care le-a adus cele mai mari satisfacţii, canotajul. Numeroase distincţii mondiale, nouă titluri olimpice şi recunoaşterea întregii lumi.

Nu le-a obligat nimeni să se întoarcă, însă pasiunea pentru sport şi gîndul la Jocurile Olimpice au învins. Şi-au lăsat acasă copiii, soţii, familiile. "Nu ne-a obligat nimeni, nu ne-a rugat nimeni. Aşa am simţit noi. Vrem să vedem dacă mai putem", a declarat  Viorica.

La 36, respectiv 35 de ani, cele două mari sportive oferă o lecţie despre ce înseamnă dedicarea, voinţa şi puterea de muncă, însă ele nu sînt singurele exemple care au reuşit să revină cu succes în lumea sportivă după o anumită pauză.

La puterea trei

Elisabeta Lipă este una dintre cele mai titrate canotoare din toate timpurile. A cucerit numeroase medalii alături de Georgeta Andrunache, Viorica Susanu şi fostele componente ale bărcilor de 8+1, simplu şi dublu care au participat la Jocurile Olimpice, dar drumul spre performanţă nu a fost presărat doar cu lucruri pozitive.

De-a lungul celor 20 de ani de carieră, Elisabeta Lipă s-a retras din activitatea competiţională de trei ori şi a revenit de fiecare dată cu succes, înaintea Jocurilor Olimpice din 1996, 2000 şi 2004, ediţii la care a reuşit să cucerească cîte o medalie de aur cu barca de 8+1 şi să ajungă la un număr record de cinci titluri olimpice şi să-şi treacă în palmares participarea la şase ediţii consecutive la Olimpiadă.

"Problema revenirii e mai degrabă psihică, pînă te obişnuieşti cu ideea de efort. Aşa am revenit şase sportive, am ieşit campioane olimpice şi am fost un model pentru alte colege care au văzut că te poţi retrage pentru a reveni campion olimpic", declara în 2008, Elisabeta Lipă.

Londra, atracţie pentru gimnaşti

Cătălina Ponor şi Marian Drăgulescu sînt două nume reprezentative pentru gimnastica mondială. Ambii s-au retras de mai multe ori, au încercat să revină şi iar s-au retras. Însă acum, cu un an înaintea Jocurilor Olimpice de la Londra sînt mai decişi ca niciodată să reuşească să impresioneze din nou.

Cătălina Ponor, triplă medaliată olimpică la Atena, speră să concureze în capitala Marii Britanii, însă cea mai mare dorinţă a ei este aurul mondial, singura distincţie care îi lipseşte din palmaresul impresionant. Pentru acest vis a revenit la lotul naţional de la Izvorani şi se antrenează din greu alături de colgele sale, împreună cu Mariana Bitang şi Octavian Belu. A avut o încercare timidă de revenire şi în 2007, a participat la CM, însă nu a reuşit să-şi atingă scopul. Nu a urcat pe podium, dar nu a renunţat, iar acum se află în faţa cele mai mari provocări.

De cealaltă parte, Marian Drăgulescu a cucerit atît aurul european, cît şi pe cel mondial, atît la sol, cît şi la sărituri. De mai multe ori. A participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice (2000, 2004 şi 2008), însă titlul olimpic i-a scăpat printre degete de fiecare dată. Acum Londra rămîne singura speranţă pentru el. În 2005, gimnastul român a renunţat pentru o scurtă perioadă la activitatea competiţională, însă a revenit la sfîrşitul anului şi a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului mondial, la sărituri. După Olimpiada de la Beijing, din cauza rezultatelor dezamăgitoare, dar şi a problemelor de sănătate, a părăsit sala de antrenamente. Însă s-a întors ca un adevărat campion. Cu două titluri mondiale cucerite la Mondialele de la Londra, în 2009. De atunci, a rămas în umbră şi s-a antrenat cu un singur scop, JO 2012.

"Regele", întors de Păunescu
Cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, Gică Hagi, a revenit la echipa naţională a României în 1999, înaintea meciului cu Ungaria din preliminariile Campionatului European din Belgia şi Olanda. Retras din prima reprezntativă după Mondialul francez din '98, "Regele" s-a întors printre "tricolorii" antrenaţi de Victor Piţurcă, evoluînd în jocul cu Ungaria, de pe 5 iunie. Hagi a luat decizia la rugăminţile lui Adrian Păunescu, poetul moderînd la vremea aceea emisiunea "Meciul Meciurilor", de la Antena 1. Contra Ungariei, Hagi a evoluat o repriză, ieşind accidentat la pauză. România a cîştigat cu 2-0, ambele reuşite venind în primele 15 minute ale partidei. "Naţionala" s-a calificat în cele din urmă din postura de lider la Campionatul European, de unde a fost eliminată de Italia în sferturile de finală ale competiţiei, meci în care Hagi a fost eliminat după un fault dur asupra lui Conte.

Şi în sportul mondial există numeroase exemple de sportivi care au luat o pauză sau au încercat să facă şi altceva cu viaţa lor, însă, pînă la urmă s-au întors la sporturile care i-au consacrat, reuşind să obţină performanţe extraordinare.

Michael Jordan, de la baschet la baseball şi înapoi

În 1993, Michael Jordan s-a retras din baschet pentru a încerca şi altceva. După ce a cucerit trei titluri în NBA cu Chicago Bulls, americanul s-a orientat  spre o carieră în baseball, însă după doi ani, "Air" Jordan s-a întors la prima şi singura lui dragoste, baschetul. Dacă în cazul lui Schumacher revenirea nu a fost spectaculoasă, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Jordan care tot cu Chicago Bulls,  a mai cîştigat trei titluri în NBA şi a fost declarat cel mai mare sportiv nord-american al secolului XX de către ESPN.

Lance Armstrong, mai tare decît cancerul

Americanul a cîştigat de şapte ori consecutiv Turul Franţei (1999-2005). De numele său se leagă o mare parte a istoriei ciclismului. Înaintea succeselor din "Marea Buclă", Armstrong a fost diagnosticat cu cancer, însă a învins boala şi a revenit în competiţie, chiar dacă decizia a surprins pe toată lumea. În 2009 a participat la Turul Franţei şi a încheiat pe locul trei. A concurat şi la ediţia din 2010, însă rezultatul nu a mai fost cel aşteptat, fiind al 27-lea. La începutul anului 2011, rutierul american şi-a anunţat retragerea definitivă din viaţa competiţională.

Kim Clijsters şi Justine Henin, două belgience de succes

Kim Clijsters a deschis balul revenirilor. În 2007 a lăsat deoparte racheta de tenis şi s-a dedicat vieţii de familie. A născut o fetiţă, pe Jade, însă nu a rezistat departe de teren decît pînă în 2009. De atunci, belgianca care pînă în 2007 nu se impusese decît o singură dată la US Open, şi-a trecut în palmares trei trofee la turneele de Grand Slam (US Open-2009 şi 2010, Australian Open-2011), a fost lider mondial timp de o săptămînă, iar în prezent se află pe locul doi.

Cea de-a doua belgiancă celebră din tenisul mondial este Justine Jenin. Sportiva a cîştigat nouă titluri de Grand Slam, la toate cele patru turnee şi aurul olimpic, la Atena. În 2008, Justine a pus punct cariereri, dar a revenit asupra deciziei doi ani mai tîrziu şi a ajuns pînă în finala de la Australian Open, fiind cea mai bună performanţă pe care a reuşit-o, deoarece acum cîteva luni, din cauza problemelor de sănătate a hotărît să renunţe definitiv.

Thorpedo se întoarce

Ian Thorpe a anunţat în februarie că revine în competiţiile oficiale şi  că vrea să paticipe la JO de la Londra. După o pauză de patru ani, autralianul mai vrea să simtă încă o dată emoţiile olimpice.   Cvintuplul campion olimpic şi-a început antrenamentele încă de la sfîrşitul lui 2010 şi a spus că se axează pe probele scurte 100 şi 200 de metri, acolo unde se va duela cu starul înotului actual, Michael Phelps. Dar pînă a ajunge la JO de la Londra, Thorpe trebuie să participe la trialurile organizate de Federaţia australiană în martie 2012 pentru a putea obţine un bilet pentru JO din 2012.

Michael Schumacher, stea fără strălucire

Neamţul a cucerit cele mai multe titluri în Formula 1, şapte. S-a retras la sfîrşitul sezonului 2006, a avut o tentativă de revenire în 2009 atunci cînd a suplinit absenţa lui Massa în urma unui grav accident, însă adevărata reîntoarcere a marelui pilot s-a produs în 2010, la echipa Mercedes GP. Schumacher a semnat pe trei sezoane, însă după primul an nu a reuşit să obţină rezultate notabile.