Articol de Marian Ursescu - Publicat luni, 27 iulie 2009 00:00
Fost campion mondial şi european, Dorel Simion a fost îndepărtat de la Dinamo, clubul pentru care a obţinut toate performanţele sale
Pe 1 iunie 2009, 49 de sportivi şi antrenori de la Dinamo au fost daţi afară din club, fiind trecuţi în profesional. Între aceştia şi fraţii Simion, Marian şi Dorel, dar şi tatăl acestora, Gheorghe. Dorel spune răspicat din capul locului. “Eu vreau să vorbesc de situaţia mea, tata şi Marian au şi ei oful lor”.
Era cu lotul naţional de tineret în Polonia cînd a aflat decizia. “Nu a avut curajul să mi-o spună nimeni în faţă, am auzit-o de la unul şi altul din club”, spune supărat Dorel.
“Puteam să fiu campion olimpic”
Campion mondial în 1997, la Budapesta, aur continental la Minsk, în 1998, Dorel Simion a fost considerat, alături de Francisc Vaștag, unul dintre cei mai talentaţi boxeri români. “Am fost un rebel, pe româneşte cam golănaş”, recunoaşte el. “Am avut rezultate, dar dacă m-aş fi ţinut de treabă, aş fi fost campion olimpic. Aşa, am luat doar bronzul la Sydney”, spune Dorel. Discuţia curge apoi inevitabil spre marea lui frămîntare. “De ce am fost dat afară de la Dinamo?”.
Rezultate cu juniorii
“În 2005, cînd am început munca de antrenor, mi-am luat o grupă de copii. De la zero. Nu ştiau nici să-şi pună mănuşile în mîini. Am muncit cu ei, m-am zbătut, am fost acasă la unii ca să le conving părinţii să-i lase la sală sau la şcoală, să le mai motivez absenţele. Anul acesta, la Campionatele Naţionale de juniori, am obţinut trei medalii de aur şi una de bronz. Unul dintre copiii antrenaţi de mine, Daniel Buciuc, a luat locul 5 la Europenele de la Erevan. şi, drept răsplată, am fost dat afară”.
Vociferează, gesticulează, ţipă aproape. Dacă ar avea un adversar în faţă, cu siguranţă l-ar face praf. “O să merg pînă la ministru. Vreau să muncesc în box, să fac ceva pentru Dinamo. E clubul pe care l-am slujit de la început şi acum am fost aruncat ca o măsea stricată”, continuă fostul pugilist.
“La Dinamo au rămas antrenori care nu au făcut box în viaţa lor, care nu au nici o treabă cu acest sport. Nu vreau să cred că la Dinamo oamenii nu sînt aleşi pe criterii de competenţă”, încheie Dorel.
“Nu sînt făcut să fiu poliţist!”
- Dorele, de ce vrei să rămîi la Dinamo, să antrenezi acolo?
- Pentru că sînt un dinamovist convins. Pentru că acolo am crescut, acolo am obţinut marile performanţe.
-Eşti totuşi antrenor la lotul naţional, ce-ţi mai trebuie Dinamo?
- De ce să nu spunem lucrurilor pe nume? La lot, am o indemnizaţie de şase milioane de lei vechi. La Dinamo primeam un salariu de subinspector. Vreau să muncesc, să antrenez. Am lucrat cu nume mari, de la care am avut ce învăţa. Acum pot să-i iniţiez şi eu pe alţii, la rîndul meu.
- Îţi place munca de antrenor?
- Foarte mult. Nu sînt făcut să fiu poliţist. Nu ştiu ce să fac acolo. În sala de box însă e viaţa mea.
- Ai încercat să vorbeşti cu doamna Lipă?
- Sigur că da. Am fost la doamna comandant cu preşedintele federaţiei, Rudel Obreja, şi cu antrenorul Grigore Bondavali, colegul de la lot. Sper să se rezolve ceva.
- Cum vezi boxul românesc la ora actuală?
- E praf. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Antrenorii sînt învechiţi ca metodă de pregătire, iar cînd vin cei tineri din spate, le dăm în cap.
6 medalii importante are Dorel Simion în carieră: aur mondial la juniori şi seniori, aur european la juniori şi seniori, bronz european şi olimpic la seniori
Îl aşteaptă pe Dorel Simion jr.
Dorel Simion aşteaptă să devină a doua oară tată. Soţia sa, Claudia, e însărcinată în luna a şaptea. “Abia aştept. Îl va chema Dorel Simion junior. (rîde) Va fi boxer, fără îndoială. Asemenea lui Roy Jones jr.”, spune pugilistul. Cel mai mic dintre fraţii Simion mai are o fetiţă, Francesca (foto), în vîrstă de 12 ani. “I-am pus numele după naşul meu de cununie, Feri Vaştag”, explică Dorel.
Fost campion mondial şi european, Dorel Simion a fost îndepărtat de la Dinamo, clubul pentru care a obţinut toate performanţele sale
Pe 1 iunie 2009, 49 de sportivi şi antrenori de la Dinamo au fost daţi afară din club, fiind trecuţi în profesional. Între aceştia şi fraţii Simion, Marian şi Dorel, dar şi tatăl acestora, Gheorghe. Dorel spune răspicat din capul locului. “Eu vreau să vorbesc de situaţia mea, tata şi Marian au şi ei oful lor”.
Era cu lotul naţional de tineret în Polonia cînd a aflat decizia. “Nu a avut curajul să mi-o spună nimeni în faţă, am auzit-o de la unul şi altul din club”, spune supărat Dorel.
“Puteam să fiu campion olimpic”
Campion mondial în 1997, la Budapesta, aur continental la Minsk, în 1998, Dorel Simion a fost considerat, alături de Francisc Vaștag, unul dintre cei mai talentaţi boxeri români. “Am fost un rebel, pe româneşte cam golănaş”, recunoaşte el. “Am avut rezultate, dar dacă m-aş fi ţinut de treabă, aş fi fost campion olimpic. Aşa, am luat doar bronzul la Sydney”, spune Dorel. Discuţia curge apoi inevitabil spre marea lui frămîntare. “De ce am fost dat afară de la Dinamo?”.
Rezultate cu juniorii
“În 2005, cînd am început munca de antrenor, mi-am luat o grupă de copii. De la zero. Nu ştiau nici să-şi pună mănuşile în mîini. Am muncit cu ei, m-am zbătut, am fost acasă la unii ca să le conving părinţii să-i lase la sală sau la şcoală, să le mai motivez absenţele. Anul acesta, la Campionatele Naţionale de juniori, am obţinut trei medalii de aur şi una de bronz. Unul dintre copiii antrenaţi de mine, Daniel Buciuc, a luat locul 5 la Europenele de la Erevan. şi, drept răsplată, am fost dat afară”.
Vociferează, gesticulează, ţipă aproape. Dacă ar avea un adversar în faţă, cu siguranţă l-ar face praf. “O să merg pînă la ministru. Vreau să muncesc în box, să fac ceva pentru Dinamo. E clubul pe care l-am slujit de la început şi acum am fost aruncat ca o măsea stricată”, continuă fostul pugilist.
“La Dinamo au rămas antrenori care nu au făcut box în viaţa lor, care nu au nici o treabă cu acest sport. Nu vreau să cred că la Dinamo oamenii nu sînt aleşi pe criterii de competenţă”, încheie Dorel.
“Nu sînt făcut să fiu poliţist!”
- Dorele, de ce vrei să rămîi la Dinamo, să antrenezi acolo?
- Pentru că sînt un dinamovist convins. Pentru că acolo am crescut, acolo am obţinut marile performanţe.
-Eşti totuşi antrenor la lotul naţional, ce-ţi mai trebuie Dinamo?
- De ce să nu spunem lucrurilor pe nume? La lot, am o indemnizaţie de şase milioane de lei vechi. La Dinamo primeam un salariu de subinspector. Vreau să muncesc, să antrenez. Am lucrat cu nume mari, de la care am avut ce învăţa. Acum pot să-i iniţiez şi eu pe alţii, la rîndul meu.
- Îţi place munca de antrenor?
- Foarte mult. Nu sînt făcut să fiu poliţist. Nu ştiu ce să fac acolo. În sala de box însă e viaţa mea.
- Ai încercat să vorbeşti cu doamna Lipă?
- Sigur că da. Am fost la doamna comandant cu preşedintele federaţiei, Rudel Obreja, şi cu antrenorul Grigore Bondavali, colegul de la lot. Sper să se rezolve ceva.
- Cum vezi boxul românesc la ora actuală?
- E praf. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Antrenorii sînt învechiţi ca metodă de pregătire, iar cînd vin cei tineri din spate, le dăm în cap.
6 medalii importante are Dorel Simion în carieră: aur mondial la juniori şi seniori, aur european la juniori şi seniori, bronz european şi olimpic la seniori
Îl aşteaptă pe Dorel Simion jr.
Dorel Simion aşteaptă să devină a doua oară tată. Soţia sa, Claudia, e însărcinată în luna a şaptea. “Abia aştept. Îl va chema Dorel Simion junior. (rîde) Va fi boxer, fără îndoială. Asemenea lui Roy Jones jr.”, spune pugilistul. Cel mai mic dintre fraţii Simion mai are o fetiţă, Francesca (foto), în vîrstă de 12 ani. “I-am pus numele după naşul meu de cununie, Feri Vaştag”, explică Dorel.
