Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 27 iulie 2009 00:00
A doua victorie a lui Alberto Contador în Marea Buclă. Surpriză? Deloc. Cine este însă, de fapt, spaniolul?
Cînd a atacat pe Verbier, în etapa a 15-a, în urmă cu opt zile, parcă timpul s-a oprit. Parcă toate calculele s-au topit, dubiile au zburat în cele patru zări. E ciudat şi reconfortant, e cumva unic să vezi ce forţă şi siguranţă pe munte poate degaja acest tip, Alberto Contador Velasco, 26 de ani şi 61 de kilograme, un ghem de nervi şi tendoane ca aţa, o voinţă educată şi călită, o forţă concentrată.
“E la nivelul celor mai mari căţărători ai istoriei, ca Lucho Herrera şi Marco Pantani”, crede Kepa Zelaia, medicul echipei Astana. “Are un puls în repaus între 38 şi 41 de bătăi pe minut. Văzîndu-l urcînd pe pantele dificile cu o asemenea cadenţă ridicată, o altă caracteristică a lui, poţi spune că are 61 de kilograme de dinamită!”.
Cîştigă pentru a doua oară Turul Franţei, după 2007. O face cu autoritate. O face bătîndu-l pe Lance Armstrong pe munte, dar şi la contratimp. Și nu doar pe el. Pe absolut toţi cei care au emis şi cea mai mică pretenţie la coroana franceză. E încă un episod în povestea uimitoare a acestui tînăr care e lăudat, bănuit, invidiat, catalogat, urît şi iubit.
PRIMA BICICLETĂ. Al treilea din cei patru copii ai lui Francisco şi Francisca, Alberto a bătut mingea, a făcut un pic de atletism, dar mai mult şi mai mult şi-a dorit o bicicletă. Fratele mai mare, Francisco Javier, avea deja, pentru că se apucase de ciclism, însă a primit una nouă fiindcă luase note mari la şcoală. “Eu am moştenit-o pe cea veche şi, într-o lună, îl băteam deja”, povesteşte ibericul. “Ieşeam împreună în week-end-uri şi ne întreceam”.
PRIMA ECHIPĂ. La 15 ani, cadet fiind, s-a înscris la un club local din Pinto (Madrid), cartierul în care locuia. Echipa se numea UNI de Pinto.
Un an mai tîrziu, s-a mutat la teamul madrilen Real Velo Club Portillo. A abandonat şcoala, fără să-şi dea bacalaureatul. Fusese remarcat de Manolo Saiz, managerul de la ONCE, care l-a luat la echipa de tineri pe care o patrona, Iberdrola-Loinaz. La profesionişti, a început la ONCE, devenită apoi Liberty Seguros, a fost un an la Discovery Channel, după care a trecut la Astana.
“L-am cunoscut în 2003”, povesteşte medicul Zelaia. “Am fost surprins de testul de efort pe care i l-a făcut doctorul Garai. Rezultatul era spectaculos, departe de normal pentru un tip de 21 de ani”. De ce e Contador diferit de alţi ciclişti? “Sar în ochi rezistenţa şi calitatea celulelor lui musculare. Elimină foarte rapid lactoza. şi se recuperează extrem de repede”.
CE VOIA SĂ FIE. Dacă în viaţa lui nu ar fi apărut bicicleta, probabil că ar fi ajuns veterinar. “Munca mea ar fi fost cu siguranţă legată de animale”, spune Alberto.
MOMENTUL DE CUMPĂNĂ. În 2004, în timpul unei etape din Turul Asturiei, a căzut, cuprins de convulsii. Avea de cîteva zile dureri de cap.
Diagnosticul a fost ruptură de anevrism şi, după a doua sîngerare, a fost operat. Au urmat şase luni de recuperare. “Am stat închis în spital şi apoi în casă. Nu mă lăsau să ies pe stradă singur, eram încă în pericol”, îşi aminteşte Contador.
La două luni după ce s-a urcat din nou pe bicicletă, a cîştigat o etapă în Tour Down Under. Pe atunci, purta cu el o cameră de luat vederi şi filma totul.
“O victorie care pentru mine a însemnat mai mult decît să cîştig Turul Franţei sau al Italiei”. Un fel de victorie asupra morţii.
“Cînd eram în spital, am citit biografia lui Lance şi m-am simţit identificat cu el. M-a ajutat să-mi menţin o atitudine pozitivă în acele clipe atît de delicate”.
Anul trecut, cotidianul El Mundo i-a dedicat cîteva pagini într-un supliment special. A venit “brunet, frumuşel, parfumat, cu pantofi de firmă şi tricou Calvin Klein”. La momentul pozelor, fotoreporterul i-a spus: “Aranjează-ţi părul, ţi-a rămas urma de la ochelari”.
“Nu, nu e de la ochelari, e cicatricea de la operaţie”, a răspuns Alberto. “A trebuit să-mi deschidă craniul dintr-o parte în alta, vezi?”. Linia subţire merge de la o ureche la alta. “Dar nu contează, prietena mea mă iubeşte oricum”. Prietena, Macarena Pescador, prima şi singura pînă acum, o viaţă întreagă împreună.
CE ÎL FACE SĂ RÎDĂ. “O glumă bună, nu?”.
SUPERSTIţII. “Vin dintr-o familie credincioasă, dar nu sînt practicant. Nici superstiţios nu sînt. Totuşi, de cînd am avut accidentul, mi s-au dat tot felul de medalioane. Nu mi le scot de la gît, cu ele mă simt mai sigur”, spune Contador.
“Dacă nu eşti capabil să suferi pe bicicletă, n-ai ce căuta în acest sport”.
Pentru Alberto Contador, bucuria pare a prinde din urmă necazul. Curînd-curînd, îl va şi depăşi.
A doua victorie a lui Alberto Contador în Marea Buclă. Surpriză? Deloc. Cine este însă, de fapt, spaniolul?
Cînd a atacat pe Verbier, în etapa a 15-a, în urmă cu opt zile, parcă timpul s-a oprit. Parcă toate calculele s-au topit, dubiile au zburat în cele patru zări. E ciudat şi reconfortant, e cumva unic să vezi ce forţă şi siguranţă pe munte poate degaja acest tip, Alberto Contador Velasco, 26 de ani şi 61 de kilograme, un ghem de nervi şi tendoane ca aţa, o voinţă educată şi călită, o forţă concentrată.
“E la nivelul celor mai mari căţărători ai istoriei, ca Lucho Herrera şi Marco Pantani”, crede Kepa Zelaia, medicul echipei Astana. “Are un puls în repaus între 38 şi 41 de bătăi pe minut. Văzîndu-l urcînd pe pantele dificile cu o asemenea cadenţă ridicată, o altă caracteristică a lui, poţi spune că are 61 de kilograme de dinamită!”.
Cîştigă pentru a doua oară Turul Franţei, după 2007. O face cu autoritate. O face bătîndu-l pe Lance Armstrong pe munte, dar şi la contratimp. Și nu doar pe el. Pe absolut toţi cei care au emis şi cea mai mică pretenţie la coroana franceză. E încă un episod în povestea uimitoare a acestui tînăr care e lăudat, bănuit, invidiat, catalogat, urît şi iubit.
PRIMA BICICLETĂ. Al treilea din cei patru copii ai lui Francisco şi Francisca, Alberto a bătut mingea, a făcut un pic de atletism, dar mai mult şi mai mult şi-a dorit o bicicletă. Fratele mai mare, Francisco Javier, avea deja, pentru că se apucase de ciclism, însă a primit una nouă fiindcă luase note mari la şcoală. “Eu am moştenit-o pe cea veche şi, într-o lună, îl băteam deja”, povesteşte ibericul. “Ieşeam împreună în week-end-uri şi ne întreceam”.
PRIMA ECHIPĂ. La 15 ani, cadet fiind, s-a înscris la un club local din Pinto (Madrid), cartierul în care locuia. Echipa se numea UNI de Pinto.
Un an mai tîrziu, s-a mutat la teamul madrilen Real Velo Club Portillo. A abandonat şcoala, fără să-şi dea bacalaureatul. Fusese remarcat de Manolo Saiz, managerul de la ONCE, care l-a luat la echipa de tineri pe care o patrona, Iberdrola-Loinaz. La profesionişti, a început la ONCE, devenită apoi Liberty Seguros, a fost un an la Discovery Channel, după care a trecut la Astana.
“L-am cunoscut în 2003”, povesteşte medicul Zelaia. “Am fost surprins de testul de efort pe care i l-a făcut doctorul Garai. Rezultatul era spectaculos, departe de normal pentru un tip de 21 de ani”. De ce e Contador diferit de alţi ciclişti? “Sar în ochi rezistenţa şi calitatea celulelor lui musculare. Elimină foarte rapid lactoza. şi se recuperează extrem de repede”.
CE VOIA SĂ FIE. Dacă în viaţa lui nu ar fi apărut bicicleta, probabil că ar fi ajuns veterinar. “Munca mea ar fi fost cu siguranţă legată de animale”, spune Alberto.
MOMENTUL DE CUMPĂNĂ. În 2004, în timpul unei etape din Turul Asturiei, a căzut, cuprins de convulsii. Avea de cîteva zile dureri de cap.
Diagnosticul a fost ruptură de anevrism şi, după a doua sîngerare, a fost operat. Au urmat şase luni de recuperare. “Am stat închis în spital şi apoi în casă. Nu mă lăsau să ies pe stradă singur, eram încă în pericol”, îşi aminteşte Contador.
La două luni după ce s-a urcat din nou pe bicicletă, a cîştigat o etapă în Tour Down Under. Pe atunci, purta cu el o cameră de luat vederi şi filma totul.
“O victorie care pentru mine a însemnat mai mult decît să cîştig Turul Franţei sau al Italiei”. Un fel de victorie asupra morţii.
“Cînd eram în spital, am citit biografia lui Lance şi m-am simţit identificat cu el. M-a ajutat să-mi menţin o atitudine pozitivă în acele clipe atît de delicate”.
Anul trecut, cotidianul El Mundo i-a dedicat cîteva pagini într-un supliment special. A venit “brunet, frumuşel, parfumat, cu pantofi de firmă şi tricou Calvin Klein”. La momentul pozelor, fotoreporterul i-a spus: “Aranjează-ţi părul, ţi-a rămas urma de la ochelari”.
“Nu, nu e de la ochelari, e cicatricea de la operaţie”, a răspuns Alberto. “A trebuit să-mi deschidă craniul dintr-o parte în alta, vezi?”. Linia subţire merge de la o ureche la alta. “Dar nu contează, prietena mea mă iubeşte oricum”. Prietena, Macarena Pescador, prima şi singura pînă acum, o viaţă întreagă împreună.
CE ÎL FACE SĂ RÎDĂ. “O glumă bună, nu?”.
SUPERSTIţII. “Vin dintr-o familie credincioasă, dar nu sînt practicant. Nici superstiţios nu sînt. Totuşi, de cînd am avut accidentul, mi s-au dat tot felul de medalioane. Nu mi le scot de la gît, cu ele mă simt mai sigur”, spune Contador.
“Dacă nu eşti capabil să suferi pe bicicletă, n-ai ce căuta în acest sport”.
Pentru Alberto Contador, bucuria pare a prinde din urmă necazul. Curînd-curînd, îl va şi depăşi.
