Articol de GSP - Publicat marti, 12 octombrie 2010 00:00
V-aţi pus deja întrebarea aceasta. Jurnaliştii de la Cyclism’Actu au încercat să-i răspundă. Nu vă aşteptaţi însă la salarii magnifice. În comparaţie cu fotbaliştii, majoritatea cicliştilor trebuie să se gîndească la reconversie profesională în timpul carierei. Chiar şi cei mai mari rutieri nu se apropie de salariile lui Cristiano Ronaldo (13 milioane de euro pe sezon), Zlatan Ibrahimovic (12 milioane euro) sau Lionel Messi (10,5 milioane euro)
"Sărmanii pedalatori"
Pentru rutierii cu salarii modeste, Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI) foloseşte expresia „Pedalling poors” (sărmanii pedalatori). Chiar dacă aceştia sînt din ce în ce mai puţin numeroşi, ei există încă în realitatea ciclistă. Conform preşedintelui sindicatului cicliştilor, Cedric Vasseur, mai mult de 30 % din rutieri concurează pentru salariul minim obligatoriu.
Este dificil de spus cît şi ce cîştigă un rutier profesionist. "Echipele nu au obiceiul de a striga pe toate canalele salariile cicliştilor. Există, evident, regulamentele UCI care spun că remuneraţia minimă trebuie să fie de 27.500 euro pe an pentru rutierii de la echipele continentale şi 30.000 de euro pe an pentru cei de la echipele de Pro Tour.”, declară Marc van Boterdael, trezorierul Federaţiei Belgiene de Ciclism.
Se poate deduce că peste 30 % din rutieri nu cîştigă mai mult de 2500 de euro pe lună. Astfel, mulţi ciclişti nu îşi permit să trăiască numai din pasiunea pentru ciclism, făcînd şi alte meserii în timpul liber. Alţii, în jurul vîrstei de 35-40 de ani se găsesc la porţile pieţei muncii, căutînd o reconversie rapidă. Problema care se ridică este că mulţi dintre rutieri nu au studii superioare, sacrificînd totul încă din tinereţe pentru ciclism. Creşterea salariilor rutierilor este unul din obiectivele pe care le are Cedric Vasseur, ca preşedinte al sindicatului cicliştilor, acesta înfiinţînd chiar şi un fond de solidaritate la care contribuie toţi cicliştii afiliaţi. 5 % din primele cîştigate de-a lungul carierei sînt puse în acest fond, iar la finalul carierei fiecare ciclist primeşte 12.500 de euro. O compensaţie infimă.
Burghezia ciclistă
În timpul verii şi mai ales la începutul toamnei, subiectul principal a fost Alberto Contador. Sfătuit de fratele său, Fran, "El Pistolero” pare a iubi bicicleta la fel de mult ca şi banii, rezultatul putînd fi văzut în contractul semnat cu Saxo Bank, înaintea scandalului de dopaj. Spaniolul are un contract de 5 – 7 milioane de euro pe an, în funcţie de rezultate. La finalul anchetei cauzate de urmele de clenbuterol, se va afla care va fi situaţia definitivă a lui Alberto.
Contador este o excepţie. Pentru cea mai mare parte a cicliştilor celebri salariile sînt rezonabile. "Liderii echipelor, capabili să se lupte pentru podiumul Turului Franţei, cîştigă, în medie, 1 milion de euro pe sezon”, explică Cedric Vasseur.
În spatele marilor lideri, se află rutierii capabili să cîştige clasice, curse pe etape importante, dar mai scurte sau atacanţi de valoare. „Sînt cam 3-4 pentru fiecare formaţie şi pot atinge pînă la 450.000 de euro pe an”, continuă Vasseur. În ceea ce priveşte contractele publicitare şi drepturile de imagine, piaţa nu este foarte dezvoltată, contractele fiind rezervate unei elite restrînse.
Cel mai bine plătit rutier francez este Sylvan Chavanel (Quick Step), cu venituri estimate la 750.000 de euro pe an, depăşit la formaţia belgiană de coechipierul Tom Boonen, care atinge milionul.
Cum rămîne cu premiile din curse?
Pe lângă contracte, rutierii mai încasează premii în cursele la care participă, în funcţie de prestaţia lor. "Premiile în bani nu întră în estimarea de mai sus. Repartiţia acestora depinde în funcţie de echipă. Dar trebuie menţionat că cicliştii nu au dreptul la un al treisprezecelea salariu sau la un program de concediu stabilit”, afirmă Marc van Boterdael.
Dar în privinţa premiilor acordate în curse se poate face o estimare, luînd ca exemplu Turul Franţei, unde sunt cele mai mari sume. Cîştigătorul la general primeşte 450.000 de euro, iar pentru fiecare etapă se primesc 8000 de euro. Un sprint intermediar sau un punct de căţărare cîştigat este premiat cu 800 de euro, iar în ceea ce priveşte lanterna roşie...ea primeşte 400 de euro. Organizatorii Marii Bucle, pentru a premia efortul coechipierilor tricoului galben final, au stabilit că acesta este obligat să împartă banii în mod egal între coechipieri, iar 10 % să revină personalului tehnic şi administrativ al echipei, mecanici, soigneuri, şoferi.
Cicliştii – îngeri sau demoni?
Într-un sport marcat de scandaluri de dopaj şi de o imagine care se înrăutăţeşte de 12 ani încoace, această analiză a celor de la Cyclism’Actu, demonstrează că dopajul nu apare într-o lume „glamour”, ci pe fondul nevoii de a cîştiga mai mult şi de a întreţine o familie sau o carieră. Mulţi rutieri simpli au declarat de-a lungul vremii că au apelat la dopaj pentru că simţeau presiunea rezultatelor apăsînd, iar cei mai mari, pot avea argumentul că banul i-a orbit. Un sport care încearcă de mai bine de o decadă să-şi facă ordine în propria curte, dar cu porţile deschise...
