Luminiţa Paul despre ce a ajuns ciclismul: UCI versus CSI

Dacă n-ar fi fost o eprubetă cu urină incriminatorie, acum l-am fi introdus deja pe spaniol în Hall of Fame-ul ciclismului. Cu trei Tururi ale Franţei cîştigate, 2007, 2009, 2010, dintre care primele două categoric, două victorii în Il Giro, 2008 şi 2011, şi una în La Vuelta, 2008, de ce nu? A fost peste tot, a impresionat cu abilitatea şi rezistenţa sa în munţi, acolo unde cele doar 62 de kilograme ale sale par indestructibile, dar şi cu progresul făcut la contratimp. Ciclismul e însă un sport al suspiciunii legalizate. Şi nu fără temei. Pe două roţi nu eşti considerat nevinovat pînă la proba contrarie, ci invers. Trebuie să faci mereu ceva ca să-ţi demonstrezi inocenţa. Chiar şi cînd nu te bănuieşte nimeni.

Nu e şi cazul lui Contador. El a fost prins anul trecut, în timpul celei de-a doua zile libere din programul Turului Franţei. În proba sa de urină s-a găsit o cantitate foarte mică, 50 de picograme, de substanţă interzisă, clenbuterol, despre care se crede că ar fi mai degrabă un agent mascant pentru chestiuni mult mai grele. Mult sau puţin, contează că s-a găsit. Regulamentul nu vorbeşte de cantităţi, ci direct despre culpe şi sancţiuni. Totuşi, ibericul a descoperit argumentul cărnii contaminate şi aşa a obţinut clemenţa federaţiei naţionale, după ce Uniunea Ciclistă Internaţională s-a spălat pe mîini. Tribunalul de Arbitraj Sportiv a amînat audierea pentru august, ceea ce înseamnă că El Pistolero îşi poate apăra titlul în Le Tour.

David Howman, directorul general al WADA, îl sfătuieşte pe Contador să sară anul acesta peste Turul Franţei, deşi ştie că nu-l poate opri să concureze. Ce va face spaniolul, mai ales că vine după victoria în Turul Italiei, nepusă în pericol nici o clipă de nimeni? Vom vedea.

Habar n-am dacă Alberto Contador e vinovat sau nu. Chiar dacă TAS îl va absolvi însă, asupra lui va rămîne un nor urît. Niciodată nu va mai fi pur, dacă acest termen se poate folosi în ciclism. Este totuşi ceva ce mă irită puţin. Mă simt ca într-un episod din CSI în care criminalul e descoperit pe baza unei microfibre din tapiţeria maşinii, analiza acesteia putînd stabili anul fabricaţiei, modelul şi numărul de kilometri parcurşi. Mie îmi plac detectivii tip Colombo, pisălogi şi cu juma' de trabuc între degetele îngălbenite. Cei care fac raţionamente, deducţii şi care nu au la îndemînă tehnologia de ultimă oră. De aceea aş prefera ca Pistolarul să fie prins, dacă e vinovat într-adevăr, cu ceva mai mult de 50 de picograme. Măcar un gram, acolo. Ca să nu pară că depinde totul de o lentilă fixată un pic strîmb.