Articol de Luminiţa Paul - Publicat luni, 20 iulie 2009 00:00
Alberto Contador şi-a pus semnătura pe etapa de ieri, pe care a cîştigat-o. Poate şi pe Marea Buclă 2009
200 de kilometri şterşi dintr-o singură mînuire a buretelui. 5 ore de efort îngropate într-un pluton istovit, care gîfîie pe ultima porţiune a rundei, căţărarea de categoria 1 de la Verbier. Un singur tip saltă energic pe bicicleta sa. Mai sînt 5,6 kilometri din cei 8,8 ai urcuşului final. Alberto Contador, învingătorul Le Tour din 2007, priveşte scurt în jur şi brusc se decide. Atacă. Pleacă lansat fără a se ridica din şa, lăsînd în urmă un grup uimit, în care se găsea şi septuplul campion, colegul său de la Astana Lance Armstrong.
Spaniolul ia panta în piept cu un pedalat lin, calculat, eficace. Cu fiecare sută de metri parcursă, distanţa între el şi urmăritori se măreşte. Lîngă Lance vine Kloden. Andy Schlek, de la Team Saxo Bank, încearcă să-l prindă pe Contador, însă efortul lui nu e răsplătit. Undeva, în faţă, ibericul mititel, cu fizic ca al unui bibelou de porţelan, arată că, de fapt, e din oţel incasabil. Se strecoară abil prin mulţimea isterizată, care îi lasă doar un culoar subţire pe mijlocul şoselei. Mîini se întind spre el, steaguri îi sînt fluturate în faţă, spectatorii îi simt răsuflarea, atît de aproape sînt de el. Nu-i pasă.
Undeva, mai în spate, Lance pedalează cu bluzonul descheiat şi gura deschisă. Cînd Alberto Pistolarul trece linia de sosire, singur-singurel, întîi îşi loveşte pieptul, apoi ridică degetul arătător, abia apoi îşi flexează bicepşii aţoşi. Armstrong vine al 9-lea în etapă, după un minut şi 35 de secunde.
Rivalitatea lor a fost întoarsă pe toate feţele. "E un pic de fricţiune. Amîndoi ne dorim victoria în Tur şi ar fi culmea să vină un al treilea şi să cîştige", spunea americanul. "M-am plictisit de acest subiect. Dacă Lance va ataca în Alpi, nu-l voi urmări", a replicat Contador. Pînă la urmă, a atacat el. Unele lucruri nu se reglează din vorbe, ci, pur şi simplu, pe şosea.
Alberto Contador şi-a pus semnătura pe etapa de ieri, pe care a cîştigat-o. Poate şi pe Marea Buclă 2009
200 de kilometri şterşi dintr-o singură mînuire a buretelui. 5 ore de efort îngropate într-un pluton istovit, care gîfîie pe ultima porţiune a rundei, căţărarea de categoria 1 de la Verbier. Un singur tip saltă energic pe bicicleta sa. Mai sînt 5,6 kilometri din cei 8,8 ai urcuşului final. Alberto Contador, învingătorul Le Tour din 2007, priveşte scurt în jur şi brusc se decide. Atacă. Pleacă lansat fără a se ridica din şa, lăsînd în urmă un grup uimit, în care se găsea şi septuplul campion, colegul său de la Astana Lance Armstrong.
Spaniolul ia panta în piept cu un pedalat lin, calculat, eficace. Cu fiecare sută de metri parcursă, distanţa între el şi urmăritori se măreşte. Lîngă Lance vine Kloden. Andy Schlek, de la Team Saxo Bank, încearcă să-l prindă pe Contador, însă efortul lui nu e răsplătit. Undeva, în faţă, ibericul mititel, cu fizic ca al unui bibelou de porţelan, arată că, de fapt, e din oţel incasabil. Se strecoară abil prin mulţimea isterizată, care îi lasă doar un culoar subţire pe mijlocul şoselei. Mîini se întind spre el, steaguri îi sînt fluturate în faţă, spectatorii îi simt răsuflarea, atît de aproape sînt de el. Nu-i pasă.
Undeva, mai în spate, Lance pedalează cu bluzonul descheiat şi gura deschisă. Cînd Alberto Pistolarul trece linia de sosire, singur-singurel, întîi îşi loveşte pieptul, apoi ridică degetul arătător, abia apoi îşi flexează bicepşii aţoşi. Armstrong vine al 9-lea în etapă, după un minut şi 35 de secunde.
Rivalitatea lor a fost întoarsă pe toate feţele. "E un pic de fricţiune. Amîndoi ne dorim victoria în Tur şi ar fi culmea să vină un al treilea şi să cîştige", spunea americanul. "M-am plictisit de acest subiect. Dacă Lance va ataca în Alpi, nu-l voi urmări", a replicat Contador. Pînă la urmă, a atacat el. Unele lucruri nu se reglează din vorbe, ci, pur şi simplu, pe şosea.
Thierry Henry, apariție rară alături de misterioasa lui iubită!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
