Componentele celor trei echipe feminine care au cucerit titlul olimpic au fost premiate ieri, la Izvorani » Amintiri pentru viitor

Nume de acum 26 de ani: Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Simona Păucă. Acum au puţin peste 40 de ani şi încă iubesc aprig gimnastica.

Nadia Comăneci a fost prima campioană olimpică la gimnastică a României, în 1976, însă întîiul titlu pe echipe a fost cucerit 8 ani mai tîrziu, la Los Angeles. Au urmat alte două medalii de aur în această probă, în 2000 şi 2004. Cele trei generaţii au fost onorate ieri, la Izvorani, de Fundaţia Casa Campionilor. Toată lumea a fost prezentă, în ţinută de gală. Prilej pentru ca amintirile să iasă la suprafaţă.

"Am dat pagina"
Ecaterina Szabo a cîştigat 4 medalii olimpice de aur în 1984: cu echipa, la sărituri, la bîrnă şi la sol. În ianuarie a împlinit 43 de ani şi trăieşte din 1992 în Franţa. "Gimnastica m-a format ca om, am început ca o copilă, iar la finalul carierei eram femeie în adevăratul sens al cuvîntului", spune ea. "Am făcut asta din pasiune, iar pe parcurs s-a adăugat gustul victoriei. Mereu mi-am dorit să ating un nivel cît mai înalt. A fost o etapă fenomenală, dar la încheierea ei am dat pagina şi mi-am continuat viaţa fără să mă las influenţată de ceea ce s-a întîmplat în acea perioadă".

"Microbul vieţii mele"
Lavinia Agache are 42 de ani. Pe lîngă aurul pe echipe, a luat bronz la sărituri la Los Angeles. "Într-un singur fel pot descrie gimnastica. A fost microbul vieţii mele", explică ea. "Cînd au început să apară şi rezultatele, am fost din ce în ce mai motivată să ajung cît mai sus, pentru că am ştiut că pot. Sînt mîndră de ceea ce am reuşit, mai ales că, după ce am cîştigat numeroase distincţii europene şi mondiale, am realizat alături de colegele mele o ediţie a Jocurilor Olimpice de excepţie. Niciodată nu voi uita acele clipe".

În mai puţin de o lună va face 44 de ani. Sibianca Mihaela Stănuleţ spune că "tot ceea ce am trăit de-a lungul întregii cariere mi-a oferit încredere, m-a ajutat să-mi găsesc un rost în viaţă, mi-a dezvoltat o personalitate puternică. Gimnastica a ocupat un loc însemnat în sufletul meu, iar participarea la Jocurile Olimpice a reprezentat încununarea întregii munci pe care am depus-o încă din copilările".



"N-a fost în zadar"
Simona Păucă a fost mezina de la Los Angeles, acolo unde a împărţit titlul la bîrnă cu Kati Szabo şi a luat bronz la individual compus. Încă n-a împlinit 41 de ani şi îşi aminteşte cum a început totul: "Părinţii m-au dus la gimnastică. La început am mers la sală oarecum forţat, însă nu a trecut mult timp pînă am ajuns să îndrăgesc acest sport. Succesul de la Jocurile Olimpice alături de celelalte performanţe obţinute de-a lungul anilor mi-au demonstrat că munca depusă nu a fost deloc în zadar, ba din contră, m-au ajutat să devin ceea ce sînt azi".

Laura Cutina, 42 de ani în septembrie, a fost omul perfect de echipă. "Evoluţiile Nadiei m-au făcut să-mi doresc să merg la gimnastică", spune ea. "Aşa am pornit, am vrut să ajung sus, dar la început nu credeam că pot deveni şi campioană. Pe parcurs am descoperit că munca se poate transforma în succes, iar bucuriile pe care mi le-a oferit gimnastica nu pot fi descrise în cuvinte. Tot ceea ce am făcut de-a lungul vieţii a avut legătură cu gimnastica, pentru că am ajuns să iubesc acest sport".


"Jocurile Olimpice au reprezentat apogeul carierei mele, iar ceea ce am trăit acolo nu se poate compara cu nimic, este de neegalat"
Ecaterina Szabo

"Prin gimnastică am cunoscut oameni deosebiţi, iar relaţia care s-a creat cu colegele mele a rămas indestructibilă"
Mihaela Stănuleţ