Reînvăţăm propoziţia de bază cu care ne-a învăţat gimnastica românească » Ana are AUR

Ana Porgras a ocupat ieri primul loc în finala de la bîrnă. O medalie de aur mondială care vine după  nouă ani de secetă pentru România

Gimnastică. Românca născută la Galaţi a trecut prin momente dificile atît în viaţa personală, cît şi în cea sportivă

Ochii Anei Porgras sînt plini de lacrimi. Tricolorul e în faţă, bîrna în spate. Imnul României se aude în sala Ahoy din Rotterdam. De data aceasta sînt lacrimi de fericire pentru gimnasta de 16 ani. Dar în cei 12 ani de gimnastică, lacrimile nu au fost tot timpul de fericire. Pînă să ajungă pe prima treaptă a podiumului mondial, Ana a suferit enorm. Antrenamente interminabile. Pînă la nota de 15,366, cea care a făcut, pentru anul 2010, cea mai bună gimnastă de la bîrnă, Ana a îndurat multe.

Începuturile
La patru ani a pus prima oară piciorul într-o sală de gimnastică. Micuţa Ana între cele patru aparate care o atrăgeau, dar care în acelaşi timp i se păreau imense. O dată cu primul pas în sala de la Galaţi a începutul lungul drum pînă la această medalie. În 2001, părinţii Anei s-au despărţit şi ea a trebuit să treacă peste acest lucru şi să-şi vadă de gimnastică. La 12 ani a fost selecţionată în lotul de junioare de la Oneşti, de unde un an mai tîrziu pleca la Deva, ajungînd sub îndrumarea lui Florin Cotuţiu şi a Ramonei Micu. Apropierea de bîrnă avea să se vadă încă din 2008, cînd, la Clermont Ferrand, la Campionatele Europene de juniori, cucerea aurul.

Prima medalie
Trecerea de la junioare la senioare avea să fie una anevoioasă pentru Ana, care a suferit o acccidentare la genunchi. O dezinserţie a ligamentului de la genunchiul stîng avea s-o ţină departe de aparate aproape un an. A suferit o operaţie şi recuperarea a fost una lungă şi dificilă. Prima ei competiţie majoră la nivel de senioare a fost Campionatul Mondial din 2009, de la Londra, unde a reuşit să cîştige bronzul. De altfel, singura medalie a delegaţiei feminine a României de la acea competiţie!  La bîrnă, Ana spunea că emoţiile au dominat-o. Următorul concurs nu avea să-i lase amintiri plăcute micuţei gimnaste. A ajutat echipa să urce pe locul al treilea, dar s-a întors de la Europenele de la Birmingham cu piciorul în ghips. Altă perioadă de pauză şi alte visuri sfărîmate pentru Ana.

Revenirea
Dar ea nu este o fată care să se lase învinsă de astfel de lucruri. În sala de antrenament ochii îi lucesc. Nu vede altceva decît aparatele. Zîmbetul îi apare rar pe buze, dar eleganţa e aceeaşi. În finala de la bîrnă, de la Rotterdam, emoţiile n-au mai apăsat-o. N-a fost un exerciţiu perfect, dar a fost o evoluţie care i-a adus aurul mondial. ''N-am cuvinte, este foarte frumoasă medalia. Dar atunci cînd cîntă imnul, te gîndeşti şi la munca din spate. Cînd te chinuieşti, munceşti în sală, cînd îţi e foarte greu, cînd nu mai poţi, te gîndeşti la momente ca acestea şi treci mai uşor peste toate'', a spus Ana Porgras pentru Agerpres.
Ce urmează acum pentru campioana mondială Ana Porgras? Cuvintele îi aparţin: "Viitorul meu va fi aproape la fel, în sală, mult mai multă muncă".



"Nu merg la nici un concurs doar ca să particip. Eu vreau să cîştig mereu!"
Ana Porgras, campioană mondială la bîrnă

Gimnaste române medaliate cu aur la bîrnă la CM
1978      Strasbourg     Nadia Comăneci
1987    Rotterdam     Aurelia Dobre
1993     Birmingham    Lavinia Miloşovici
1997    Lausanne    Gina Gogean
2001    Gent    Andreea Răducan
2010    Rotterdam Ana Porgras

"Aştept de foarte mult timp acest moment. Cel mai mare vis este o medalie la olimpiadă, dar şi acest titlu este un vis. O să-mi dea mai multă încredere această medalie"

"Doamna Bitang probabil că o să mă felicite, dar integralul de la bîrnă nu a fost perfect şi mă aştept la observaţii, pentru că se putea şi mai bine. Am făcut mai bine la individual compus''

''Din punctul meu de vedere, Mondialul a fost bun. Din momentul în care am venit aici mi-am propus să fac toate concursurile  fără ratare. Mi-a reuşit şi asta mă bucură poate cel mai mult''
Ana Porgras

"Sînt două medalii care o să le dea încredere. E greu să ajungi sus, dar şi mai greu să te menţii. Ele trebuie să fie conştiente că trebuie să progreseze şi la aparatele la care au luat medalii"
Mariana Bitang

Lacrimile Sandrei
Campioana olimpică de la Beijing a plîns ieri la Rotterdam. Şi nu au fost lacrimi de fericire. Românca a ocupat poziţia a 7-a în finala de la sol, cu un punctaj de 13,983. Izbaşa a ieşit de două ori din covor şi a ratat medalia care-i lipseşte din palmares. "Ea şi-a dorit foarte mult, dar aşa se întîmplă cînd îţi doreşti prea mult. Dacă  făcea exerciţiul din calificări era campioană mondială. O să vedem dacă acest eşec o va ambiţiona sau o va demoraliza", a spus Mariana Bitang, antrenorul coordonator al lotului olimpic.