Articol de Roxana Fleşeru - Publicat marti, 17 februarie 2009 00:00
Sandra Izbaşa explică de ce nu a părăsit Deva după Jocurile Olimpice de la Beijing
Sandra Izbaşa e încă la Deva. Va împlini anul acesta 19 ani, în iunie. Este campioana olimpică de la sol, dublă medaliată europeană cu aur la acelaşi aparat. De ce n-a lăsat deoparte sportul pe care îl practică de cincisprezece ani?
"Gimnastica mi-a intrat în sînge. Mi-ar fi greu să renunţ. E ca o meserie pentru mine. Ce să fac acasă? Să mă plictisesc!", spune Sandra Izbaşa într-o seară, la poalele cetăţii Devei. A terminat unul dintre miile de antrenamente ale carierei. Şi numărătoarea continuă... Nu termină bine de vorbit despre plictiseală că începe o altă frază: "De la optsprezece ani începe o gimnastă să se coacă. Ce să fac acasă? Să-mi petrec timpul între casă şi şcoală. Acum măcar fac ceva constructiv. Anul asta am de dat Bacul, mai este şi medalia mondială de aur", adăugă Sandra.
"Mi-ar fi foarte greu să renunţ"
Medalia de aur mondială este singura care îi lipseşte din palmares. "Un Campionat Mondial nu este ca o Olimpiadă. Dacă ratam la Beijing aveam o problemă. Mondialele sînt în fiecare an", mai spune Sandra. Gimnasta din Bucureşti a participat la două CM de la care a adunat 3 medalii, 1 argint la bîrnă (2006), 2 bronzuri, unu la individual compus (2006) şi unul cu echipa (2007).
Culorile Jocurilor Olimpice
Una dintre cerinţele din fişa postului de gimnastă este machiatul. Fete maturizate de straturi de culori. De ce se machiază gimnastele? "De mică am fost învăţată să am o anumită mimică a feţei şi să mă machiez. Cînd nu puteam eu, mă ajutau antrenoarele. Ele m-au învăţat că sînt o artistă, nu pe scenă, ci pe patru aparate", explică Sandra. Culorile de la Jocurile Olimpice au fost negru, albastru şi portocaliu. Sandra ar fi vrut să aleagă şi albul, dar "şi aşa am faţa prea palidă".
De la fericire la tristeţe
În 2009 Sandra a luat cu ea şi exerciţiul de la sol de la JO, chiar dacă pregăteşte şi o rutină nouă. "Le stăpînesc foarte bine pe amîndouă. Muzica este din aceeaşi temă pe care am folosit-o la Beijing, dar nu mai este fericirea, ci tristeţea", adaugă dubla campioană europeană de la sol.
Totuşi, ce i-ar plăcea Sandrei să facă după ce va renunţa? "Să ascult muzică, să reuşesc să fac dans sportiv, aş fi spus şi handbal, dar nu mai vreau să iau coate în gură, am primit destule cînd eram mică. Aş mai vrea să mă plimb, să mă relaxez", mai spune gimnasta.
Dar pînă să aibă timp acestea, Sandra mai are multe antrenamente în faţă. Chiar dacă se machiază, chiar dacă e pe punctul de a-şi lua permisul de conducere, chiar dacă va împlini nouăsprezece ani anul acesta, Sandra încheie discuţia nocturnă cu: "sînt un copil altfel". :)
Planul pe 2009
Prima ieşire a Sandrei în concursuri, în 2009, se va întîmpla pe 21 februarie, în America, la Oklahoma. Ea va participa alături de Andreea Grigore la concursul organizat de Nadia Comăneci. Pînă la Campionatele Europene din luna aprilie, Sandra mai are programată participarea la un amical cu echipa Italiei.
Sandra Izbaşa explică de ce nu a părăsit Deva după Jocurile Olimpice de la Beijing
Sandra Izbaşa e încă la Deva. Va împlini anul acesta 19 ani, în iunie. Este campioana olimpică de la sol, dublă medaliată europeană cu aur la acelaşi aparat. De ce n-a lăsat deoparte sportul pe care îl practică de cincisprezece ani?
" Gimnastica mi-a intrat în sînge. Mi-ar fi greu să renunţ. E ca o meserie pentru mine. Ce să fac acasă? Să mă plictisesc!", spune Sandra Izbaşa într-o seară, la poalele cetăţii Devei. A terminat unul dintre miile de antrenamente ale carierei. Şi numărătoarea continuă... Nu termină bine de vorbit despre plictiseală că începe o altă frază: "De la optsprezece ani începe o gimnastă să se coacă. Ce să fac acasă? Să-mi petrec timpul între casă şi şcoală. Acum măcar fac ceva constructiv. Anul asta am de dat Bacul, mai este şi medalia mondială de aur", adăugă Sandra.
"Mi-ar fi foarte greu să renunţ"
Medalia de aur mondială este singura care îi lipseşte din palmares. "Un Campionat Mondial nu este ca o Olimpiadă. Dacă ratam la Beijing aveam o problemă. Mondialele sînt în fiecare an", mai spune Sandra. Gimnasta din Bucureşti a participat la două CM de la care a adunat 3 medalii, 1 argint la bîrnă (2006), 2 bronzuri, unu la individual compus (2006) şi unul cu echipa (2007).
Culorile Jocurilor Olimpice
Una dintre cerinţele din fişa postului de gimnastă este machiatul. Fete maturizate de straturi de culori. De ce se machiază gimnastele? "De mică am fost învăţată să am o anumită mimică a feţei şi să mă machiez. Cînd nu puteam eu, mă ajutau antrenoarele. Ele m-au învăţat că sînt o artistă, nu pe scenă, ci pe patru aparate", explică Sandra. Culorile de la Jocurile Olimpice au fost negru, albastru şi portocaliu. Sandra ar fi vrut să aleagă şi albul, dar "şi aşa am faţa prea palidă".
De la fericire la tristeţe
În 2009 Sandra a luat cu ea şi exerciţiul de la sol de la JO, chiar dacă pregăteşte şi o rutină nouă. "Le stăpînesc foarte bine pe amîndouă. Muzica este din aceeaşi temă pe care am folosit-o la Beijing, dar nu mai este fericirea, ci tristeţea", adaugă dubla campioană europeană de la sol.
Totuşi, ce i-ar plăcea Sandrei să facă după ce va renunţa? "Să ascult muzică, să reuşesc să fac dans sportiv, aş fi spus şi handbal, dar nu mai vreau să iau coate în gură, am primit destule cînd eram mică. Aş mai vrea să mă plimb, să mă relaxez", mai spune gimnasta.
Dar pînă să aibă timp acestea, Sandra mai are multe antrenamente în faţă. Chiar dacă se machiază, chiar dacă e pe punctul de a-şi lua permisul de conducere, chiar dacă va împlini nouăsprezece ani anul acesta, Sandra încheie discuţia nocturnă cu: "sînt un copil altfel". :)
Planul pe 2009
Prima ieşire a Sandrei în concursuri, în 2009, se va întîmpla pe 21 februarie, în America, la Oklahoma. Ea va participa alături de Andreea Grigore la concursul organizat de Nadia Comăneci. Pînă la Campionatele Europene din luna aprilie, Sandra mai are programată participarea la un amical cu echipa Italiei.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
