Tatăl Nadiei s-a stins din viaţă: "Adio, tată!"

Părintele fostei mari gimnaste era internat de trei săptămîni la Spitalul Universitar din Bucureşti, unde fusese adus după o hemoragie digestivă severă.

Ieri dimineaţă, tatăl Nadiei Comăneci, Gheorghe (76 ani), a pierdut lupta pentru viaţă. Suferea de multă vreme de o ciroză hepatică decompensată. Fusese internat de urgenţă chiar în seara de Crăciun, la Spitalul Universitar din Bucureşti, după o hemoragie digestivă, fiind adus direct de la Oneşti. Şi-a petrecut ultimele zile chiar la terapie intensivă, vecin de palier cu Mircea Lucescu.

Gimnasta cere discreţie
Venită de urgenţă în ţară, Nadia a mers direct la Spitalul Universitar pentru a se interesa de formalităţile legate de decesul părintelui său. Într-un comunicat de presă, ea a cerut discreţie în jurul evenimentului: "Pierderea cuiva drag e pentru fiecare dintre noi un moment deosebit de greu, mai ales cînd acea persoană este părintele tău, cel care ţi-a fost alături la primii paşi în viaţă şi care te-a sprijinit atunci cînd ţi-a fost greu. Oricine înţelege cît de greu este să vorbeşti în aceste clipe, chiar şi despre momentele frumoase pe care le-ai petrecut cu părintele tău sau despre orice altceva". "Nea Ghiţă", cum îi spuneau cunoscuţii, se despărţise de mama Nadiei, Ştefania, încă din '71, cu 5 ani înainte ca gimnasta să devină "Zeiţa de la Montreal".

Astăzi, Nadia va aduce trupul tatălui său acasă, înmormîntarea urmînd să aibă loc cel mai probabil în Hârja, comuna Oituz (40 de km de Oneşti), localitatea de origine a lui Gheorghe Comăneci.

"Nea Ghiţă a fost un om senzaţional, cel mai optimist şi pozitiv din toată familia Nadiei. Mereu avea o vorbă bună pentru ea. Condoleanţe Nadiei!" (Bela Karoly, fostul antrenor al Nadiei)

"Cînd Nadia era mică, nea Ghiţă o lua des de la sală, după antrenament. N-a fost un părinte autoritar. Îmi creştea sufletul cînd auzeam cu cîtă dragoste spunea Nadia: «Azi vine tăticu' să mă ia!»" (Aurel Braşoveanu, fost director Liceu Sportiv Oneşti)

Gheorghe Comăneci în cartea ”Nadia” a lui Ioan Chirilă:

"Noi sîntem de fel din Hârja, sat de munte pe malul Oituzului. Bunicii şi străbunicii au fost muncitori forestieri. Tata la fel. Nici eu nu m-am depărtat prea mult de meseria aceasta. Sînt mecanic, dar lucrez mai mult pe motoare forestiere. Micuţă fiind, Nadia a stat la bunici vreo doi ani, la Hârja, adică la munte. Aud că astăzi sportivii se duc la munte ca să coboare, apoi, mai în putere. Li s-ar spăla - zice-se - sîngele. Cu alte cuvinte, trimiţînd-o pe Nadia înapoi la Hârja, am lucrat ştiinţific, fără să-mi dau seama". (Gheorghe Comăneci)

***

Într-o seară, după antrenament, la ieşire, Bela a dat cu ochii de Gheorghe Comăneci. "Nu vi se pare că lucrează prea mult copiii ăştia, tovarăşe Bela?" "Da, din fericire reuşim să lucrăm mult". "Ce vreţi să faceţi, de fapt, cu copiii ăştia?" "Nene Gheorghe, dă-mi voie să-ţi răspund peste o lună, cînd ne-om întoarce de la Sofia". "De ce tocmai atunci?". "Am eu o ghicitoare acolo, care o să-mi spună totul". "Ştefania zice că ar cam trebui să ne gîndim puţin la viitorul Nadiei. I-ar plăcea să o vadă farmacistă". "Lasă, nene Ghiţă, mai e timp pînă la farmacie. Hai să ne încredem amîndoi în cărţile ghicitoarei!".

***

Tatăl e un bărbat înalt, bine făcut. Despre Gheorghe Comăneci aş putea spune că priveşte foarte degajat performanţa fetiţei sale. Marta Karoly l-a auzit spunînd după Skien: "Dacă a cîştigat, înseamnă că a muncit bine. Că bujiile au mers cum trebuie. Că platinile au fost curăţate la timp. Că a fost mai bună decît toate celelalte. Că şi-a făcut datoria. Vedeţi dumneavoastră, şi pe mine, cînd mă cheamă noaptea la Gura Văii, ca să repar un tractor sau un gater şi să-i dau drumul, înseamnă că s-a gîndit cineva la faptul că mecanicul Gheorghe Comăneci e un om de încredere".