Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 21 iunie 2010 00:00
O "naţională" masculină incredibilă a întors în deplasare rezultatul. Contra Rusiei! Va fi al doilea campionat mondial masculin consecutiv la care România va fi prezentă. Pauza de 14 ani, din 1995 pînă-n 2009, e acum istorie.
De cîte ori nu a condus reprezentativa masculină cu 5, 6 sau chiar 7 goluri în faţa unor adversari importanţi şi s-a sufocat pe final? Da, s-a întîmplat asta de nenumărate ori în istoria recentă, una în care handbalul nostru şi-a pierdut poleiala anilor '60-'70, dar n-a încetat să încerce. În toate formele, alcătuirile şi schemele. De aceea au şi răsărit atîtea situaţii în care ei au condus. Pentru că au încercat. La un moment dat, trebuia să se încheie şi acest capitol. Trebuia să şi reuşească o dată.
Acea dată s-a înregistrat sîmbătă, la Cehov, în faţa unei echipe a Rusiei care ne învinsese la Bucureşti, cu o săptămînă în urmă, la 4 goluri. O echipă a Rusiei al cărei antrenor, legenda în viaţă Vladimir Maksimov, spunea că elevii lui n-au cum să piardă acasă. Hm... Întotdeauna e bine să păstrezi o rezervă. Nu se ştie. Poate să fie exact atunci acea dată în care "naţionalei" României de băieţi, nu de fete, îi va ieşi totul.
Cum i-a mobilizat Stîngă
"Nea Vasile Stîngă ne-a zis: «Sînteţi tineri, aveţi valoare, faceţi ce ştiţi şi veţi cîştiga!». Nu au fost emoţii. Am mers acolo să învingem, eram siguri că ne vom califica la Mondiale", spunea aseară, la sosirea pe aeroportul Otopeni, Alin Şania. "Am scris o pagină de istorie şi sperăm să nu fie singura. După meci, ne-am uitat un pic în urmă şi ne-am dat seama că nu foarte multe echipe au reuşit să întoarcă un rezultat, mai ales pe terenul echipei considerate mai puternice".
"Sîntem o echipă!"
Alex Csepreghi a adăugat: "Am vrut să reparăm greşelile din meciul tur. Ne-am apărat mult mai bine şi am luat meciul minut cu minut, fără să ne gîndim la final. Sîntem cu adevărat o echipă şi am reuşit o calificare istorică". "Multă lume n-a crezut în noi", a spus şi Rareş Jurcă, "dar am arătat că sîntem în stare". "Ştiam că nu sînt mai buni decît noi. Am jucat impecabil, ca o echipă. Am avut tot timpul încredere în noi şi am reuşit o victorie categorică", a conchis Marius Novanc.
România a avut două guri de tun furioase de la 9 metri: tînărul Csepreghi şi experimentatul Şania. Ei au ieşit în evidenţă pentru că au înscris des şi spectaculos. Sîmbătă însă, "naţionala" a fost mai mult ca oricînd o echipă, nu o colecţie de individualităţi. E greu de spus că e o generaţie pentru că are jucători de la 21 la 30 de ani. Este, mai degrabă, o echipă nouă sau înnoită, care a crezut în ea, a mers pînă la capăt şi nu s-a sufocat. Şi poate nici nu se va mai sufoca pe viitor.
"Fără stres"
Extrema Ionuţ Georgescu nu a făcut deplasarea în Rusia din cauza unor probleme familiale. "Îmi pare rău că nu am putut participa şi eu", spune jucătorul, care explică simplu miraculosul succes: "Nu mai credea nimeni, într-adevăr. De aceea, nu aveam nimic de pierdut. Am jucat fără emoţii, fără stres. Era foarte greu de întors rezultatul, dar pentru noi n-ar fi fost prima dată cînd ratam o calificare. Tragedia era pentru ruşi şi, pînă la urmă, chiar a fost. E clar că nu s-au mai repetat greşelile din tur. E meritul băieţilor şi al conducerii tehnice".
"Am crezut în această echipă. Ştiam că adversarii nu sînt superiori. Am reuşit ce ne-am propus jucînd fără greşeală şi, cel mai important, cu mult curaj"
Vasile Stîngă, antrenor principal
