Corespondenţă din Debrecen » Valentina Elisei Ardean face radiografia jocului cu maghiarele: "Ungaria e o echipă ca oricare alta!"

Valentina Elisei Ardean este a doua jucătoare din echipa României după numărul de minute jucate în primele trei jocuri, după căpitanul Aurelia Brădeanu. De altfel, trioul Brădeanu-Elisei-Neagu a stat pe teren în 80 la sută din timpul total.

Extrema stînga a reuşit să înscrie de 7 ori, dar a fost un om de bază în apărare, avînd de multe ori sarcina de a se apăra în faţa coechipierelor. La 32 de ani, Alice e neobosită şi genul de jucătoare care nu cedează niciodată.

- Alice, aţi scăpat de emoţii, România e în grupa principală? V-aţi descătuşat?
- Emoţii vor fi în continuare pentru că următoarele trei meciuri sînt la fel de importante. Noi trebuie să dăm totul pe teren, să jucăm cel mai bun handbal.

- Sînteţi obosite? Eşti dintre jucătoarele care au petrecut mult timp pe teren.
- Nu. Dacă trebuie să facem ceva, trebuie să trecem peste dureri, peste oboseală, peste tot! Avem timp să ne recuperăm. Important e să vină victoriile că atunci nu mai simţi nimic, doar mulţumire şi fericire.

- Aţi început să vă completaţi în teren, să jucaţi mai colectiv?
- Eu zic că da. Trebuie! E nevoie de prospeţime, nu pot evolua doar aceleaşi jucătoare Trebuie să fim unite, să arătăm ca o echipă. Şi cred că am urcat de la meci la meci. Sîntem pe drumul cel bun.

- Vă mai gîndiţi la punctul pierdut cu Danemarca? Ne-ar fi prins bine.
- Era bun, dar nu trebuie să ne mai gîndim la el. Viitorul mai contează. Vin cele trei meciuri, unul mai important ca altul. Ştii cum e, cel mai greu e primul, apoi al doilea şi al treilea.

- Primul meci, cel cu Ungaria, e unul special? Mereu au fost ambiţii mari între cele două formaţii.
- Aşa e. Le-am bătut anul trecut la Novi Sad, ele ne-au învins acum doi ani la Europene, victoriile au alternat. Acum joacă acasă, în faţa propriilor suporteri, au un avantaj. Sînt fără Görbicz, e un minus, dar au şi alte jucătoare importante. Plus că lotul e omogen, se cunosc bine, joacă de mult în aceeaşi formulă. Noi trebuie să tratăm serios meciul, să arătăm ca o echipă, să nu jucăm individual. Vom avea şi noi, sînt convinsă, mulţi suporteri în tribună şi îi vom simţi aproape.

- Sînt ele favorite?
- Eu nu cred. Se pleacă de la zero-zero. Cine va prinde o zi mai bună va cîştiga.

- A început să funcţioneze arma numărul unu a României, apărarea, de aici au apărut şi contraatacurile.
- Cel mai bun atac e apărarea. Cu apărarea se cîştigă meciuri în handbal. Eu zic că şi aici e loc de mai bine, putem mai mult. Important e însă să avem rezultate pozitive.

- V-aţ văzut adversarele. Pe lîngă Ungaria mai e Spania, dar şi Polonia, în faţa căreia aveţi de luat o revanşă după Mondialul de anul trecut.
- Am început vizionările, ne studiem adversarii, o să vedem cum vom aborda tactic fiecare dispută. Despre Polonia eu nu pot să zic că e o revanşă. Acum e altă competiţie, alt meci. Dar pînă la Polonia mai e mult, să o luăm pas cu pas, să batem Ungaria şi apoi vom mai vedea.

- Cum te încarci pozitiv înaintea meciurilor?
- În primul rînd, gîndind pozitiv. Apoi, vorbind acasă, la telefon, pe internet, cu cei dragi. Fiul meu, Robert, şi soţul mă susţin. Băieţelul mă întreabă de fiecare dată cînd vin acasă şi să-i aduc trenul. E fascinat de trenuri.

- Ce tren?
- Trenuleţul Thomas. El ştie că mami e plecată la meci şi cînd vine îi va aduce trenuleţul.