Portarul titular al Germaniei şi a lui Buducnost explică ce o menţine motivată: "Mă bucur la fel de mult la fiecare victorie!"

În poartă zboară din bară în bară. Se agită tot timpul, gesticulează. Cînd apără o minge a adversarei, strigă şi se uită urît către cea din faţa ei, pentru a o intimida. "Sînt lucruri psihologice, rîd şi eu cînd mă uit la înregistrări. Dar atunci nu mă pot controla", explică Woltering.

Nu face handbal pentru bani. Familia ei deţine o fermă foarte mare lîngă Dortmund şi de mulţi ani a vrut să lase handbalul pentru a se dedica afacerilor. Anul acesta e hotărîtă, chiar o va face!

Pe cît de agitată e în poartă, pe atît de calmă e în afara terenului, la interviu. Nici aici însă nu poate sta locului. Rîde, gesticulează, explică, vorbeşte serios cînd e vorba de performanţă şi pasiune.

- A cîta oară în România, Clara?
- Cred că este a cincea oară. Am venit cu Germania, dar şi cu echipa de club, cu Buducnost Podgorica.

- Unde ţi-a plăcut cel mai mult? Ai fost la Rm. Vîlcea, la Bucureşti, la Baia Mare, acum la Cluj.
- La Vîlcea, cu Oltchim, în Champions League. Antrenorul Dragan Adzici mi-a spus la discuţiile individuale că la Vîlcea nu a cîştigat niciodată. Eu i-am transmis atunci: «Vom cîştiga acum, prima dată!». Şi aşa s-a întîmplat. Atmosfera era însă excepţională la Vîlcea. Nu ştiu dacă am mai jucat aşa ca acolo. Sala e mică, suporterii aproape, echipa gazdă avea acolo un mare avantaj.

- Ai avut ofertă de la Vîlcea, acum trei sezoane. Ai fost la un pas să accepţi, te-ai sucit în ultima clipă. De ce?
- Da, am avut o ofertă şi o şi acceptasem aproape. Au fost lucruri pe care le-am cîntărit şi pînă la urmă am rămas la Buducnost. Acum pot spune că am luat decizia bună pentru că Oltchim s-a desfiinţat.

- Poate, dacă veneai tu, cîştiga Liga Campionilor şi nu se desfiinţa.
- (Rîde). Se poate, dar trebuie să fim realişti. Oltchim a avut portari foarte buni, dintre cei mai buni din lume. Nu cred că eu puteam schimba mare lucru. Aşa a fost să fie.

"Neagu, o jucătoare extraordinară"

- Ca portar, ai avut pe cineva model în cariera ta?
- Pe Cecilie Leganger, am admirat-o foarte mult.

- Cum e să joci handbal din pasiune? Nu o faci pentru bani, nu?
- Da, e foarte frumos să ai pasiune, altfel nu faci un lucru cum trebuie. Ce e mai rău e faptul că atunci cînd joci cu pasiune şi pui atît de mult suflet, cînd pierzi e mai dureros.

- Care e cea mai mare satisfacţie pe care ţi-a adus-o handbalul?
- Nu pot să numesc nimic. Pentru mine, cînd cîştig e un moment unic. E o satisfacţie foarte mare.

- De ce pleci de la Buducnost? Nu mai poţi juca la un nivel înalt?
- Sînt lucruri personale, mi-ar plăcea să mai joc, încă zece ani, aş putea să o fac, dar aşa am considerat eu. A venit momentul în care să mă dedic familiei mele.

- Eşti colegă cu Cristina Neagu, la Buducnost. Cum ai descrie-o, pe scurt?
- O jucătoare extraordinară, foarte inteligentă în tot ceea ce face pe teren. Un singur lucru îi doresc: să nu se mai accidenteze! Pentru că dacă e sănătoasă, oriunde va juca handbal, o va face în cel mai înalt mod cu putinţă. E făcută să joace handbal de clasă.

- Buducnost e considerată favorită la cîştigarea Ligii Campionilor. Crezi că poţi cîştiga trofeul?
- Asta îmi doresc, dar nu putem să ne considerăm dinainte învingători. Pe 10 mai o să vedem la Budapesta. Handbalul este un sport în care nu se ştie niciodată cine cîştigă. Aşa că trebuie să luăm totul pas cu pas.

- Baia Mare e şi ea în "sferturi". Va juca împotriva lui Dinamo Volgograd, are şanse să treacă?
- Da, da, da! Le-am văzut pe cele de la Baia Mare evoluînd şi mi-au plăcut. Va fi un meci echilibrat, dar eu văd Baia Mare favorită.

- Mulţumesc, mult succes!
Spune şi ea, în româneşte de această dată. «Mulţumesc, ne vedem la Final Four».

Cu mască
Anja Althaus, pivotul Germaniei şi al campioanei Macedoniei, Vardar Skopje, a ţinut să participe la "Trofeul Carpaţi" de la Cluj Napoca, deşi nu i s-a vindecat fractura de piramidă nazală suferită la una dintre partidele din Liga Campionilor. Althaus foloseşte o mască specială pentru a putea evolua şi a fost repede supranumită de coechipiere "Zorro".

Şi-a pierdut paşaportul
Jakob Vestergaard, tehnicianul Germaniei, fostul antrenor de la Oltchim şi director tehnic de la CSM Bucureşti, spune că se simte excelent la naţionala Mannschaftului. "Eu am aşteptat un semn de la România, nu a venit, am acceptat oferta Germaniei", a declarat Jakob.

Vestergaard a povestit că din România va trebui să plece direct acasă, în Danemarca şi nu va putea merge în Germania, cu echipa. "Mi-am pierdut paşaportul la Munchen. Nu ştiu unde l-am rătăcit şi trebuie să rezolv problema", a spus Vestergaard.