Articol de Luminiţa Paul - Publicat duminica, 19 decembrie 2010 00:00
E momentul ca naţionala României să distrugă complexul locului 4 la Europene şi Mondiale
Două goluri şi 5 minute bete, oarbe, astea i-au lipsit, simplificînd la maximum, României pentru a-şi sfida destinul pentru a doua oară în ultimii cinci ani. Aşa merg lucrurile, cum scrie des Kurt Vonnegut în Abatorul cinci. Părea situaţia ideală, o semifinală europeană contra Suediei, echipă pe care Neagu şi celelalte o bătuseră constant şi temeinic de ceva vreme încoace. E adevărat că lipsiseră întîlnirile directe la competiţii majore, doar una apărînd pe listă, cea de la Jocurile Olimpice din China, pentru locurile 7-8.
Părea situaţia ideală, dar totul s-a întors pe dos. Aşa merg lucrurile. E ceva asemănător disputelor dintre Roger Federer şi suedezul Robin Soderling. Pînă la Roland Garros anul acesta, elveţianul avea 12-0. O dominare imperială a duelului direct. Numai că tocmai atunci şi acolo, într-un turneu de Mare Şlem, a izbutit nordicul singura sa victorie în faţa adversarului-legendă. Aşa merg lucrurile. Probabil că România va învinge din nou Suedia cînd o va mai întîlni, dar nu va mai fi semifinală europeană.
Asta este însă deja trecut. Un trecut recent, dar trecut. Azi, pe fete le aşteaptă o altă felie de prezent: finala mică. Din nou o adversară nordică, Danemarca, în faţa căreia au pierdut în grupe. Aşa merg lucrurile. La ceva mai mult de o săptămînă distanţă, iată-le din nou înfruntîndu-se. Ce va fi? Ei bine, poate e momentul ca România să fie Soderling la Roland Garros, în sensul în care are nevoie. Din 1993 încoace, "tricolorele" au disputat şase semifinale majore. Una singură cîştigată, care le-a dus în ultimul act mondial de la Sankt Petersburg 2005. La CM 1993 şi 2007 şi la CE 2000 au pierdut, apoi au încheiat competiţia pe locul 4. Aşa merg lucrurile. N-au mai avut suflul, forţa sau inspiraţia pentru bronz. Şi a fost păcat. Pentru că bronzul înseamnă podium.
Poate va fi azi. Poate azi va fi podium. Ar fi răsplata pentru o echipă care, în ultimii ani, a sperat, a promis, a vrut, a fost aproape. A fost cotată mereu printre favorite şi nu pe degeaba. A încîntat şi a dezumflat. A avut ghinion, dar a şi cedat. A cedat mai ales atunci cînd a fost aproape. Dar poate va fi azi ziua de bronz. Poate că lucrurile merg şi aşa.
E momentul ca naţionala României să distrugă complexul locului 4 la Europene şi Mondiale
Două goluri şi 5 minute bete, oarbe, astea i-au lipsit, simplificînd la maximum, României pentru a-şi sfida destinul pentru a doua oară în ultimii cinci ani. Aşa merg lucrurile, cum scrie des Kurt Vonnegut în Abatorul cinci. Părea situaţia ideală, o semifinală europeană contra Suediei, echipă pe care Neagu şi celelalte o bătuseră constant şi temeinic de ceva vreme încoace. E adevărat că lipsiseră întîlnirile directe la competiţii majore, doar una apărînd pe listă, cea de la Jocurile Olimpice din China, pentru locurile 7-8.
Părea situaţia ideală, dar totul s-a întors pe dos. Aşa merg lucrurile. E ceva asemănător disputelor dintre Roger Federer şi suedezul Robin Soderling. Pînă la Roland Garros anul acesta, elveţianul avea 12-0. O dominare imperială a duelului direct. Numai că tocmai atunci şi acolo, într-un turneu de Mare Şlem, a izbutit nordicul singura sa victorie în faţa adversarului-legendă. Aşa merg lucrurile. Probabil că România va învinge din nou Suedia cînd o va mai întîlni, dar nu va mai fi semifinală europeană.
Asta este însă deja trecut. Un trecut recent, dar trecut. Azi, pe fete le aşteaptă o altă felie de prezent: finala mică. Din nou o adversară nordică, Danemarca, în faţa căreia au pierdut în grupe. Aşa merg lucrurile. La ceva mai mult de o săptămînă distanţă, iată-le din nou înfruntîndu-se. Ce va fi? Ei bine, poate e momentul ca România să fie Soderling la Roland Garros, în sensul în care are nevoie. Din 1993 încoace, "tricolorele" au disputat şase semifinale majore. Una singură cîştigată, care le-a dus în ultimul act mondial de la Sankt Petersburg 2005. La CM 1993 şi 2007 şi la CE 2000 au pierdut, apoi au încheiat competiţia pe locul 4. Aşa merg lucrurile. N-au mai avut suflul, forţa sau inspiraţia pentru bronz. Şi a fost păcat. Pentru că bronzul înseamnă podium.
Poate va fi azi. Poate azi va fi podium. Ar fi răsplata pentru o echipă care, în ultimii ani, a sperat, a promis, a vrut, a fost aproape. A fost cotată mereu printre favorite şi nu pe degeaba. A încîntat şi a dezumflat. A avut ghinion, dar a şi cedat. A cedat mai ales atunci cînd a fost aproape. Dar poate va fi azi ziua de bronz. Poate că lucrurile merg şi aşa.
