Articol de Marian Ursescu - Publicat joi, 02 august 2012 00:00 / Actualizat joi, 02 august 2012 00:49
Georgeta Andrunache a plîns în hohote la finalul cursei terminate pe locul 5. "Acum am simţit pentru prima dată gustul înfrîngerii. E foarte amar!"
Cursa s-a terminat, dar româncele nu-şi fac apariţia. "Fug de declaraţii!", spune unul dintre jurnalişti. Într-un tîrziu le reperăm. Au mai făcut o cursă de revenire, pe culoarele de antrenament de la Eton. Îşi duc apoi barca în hangar.
Susanu e întîmpinată de un oficial. O pune să semneze nişte hîrtii. "E clar, a luat-o la doping!". O să mai avem de aşteptat. Tot cu noi stă şi secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu. Vine Geta. Dobrescu o strînge în braţe.
Canotoarea plînge în hohote, nu se poate stăpîni. Pe sub ramele ochelarilor de vedere, lacrimile curg nestingherite. Cere un şerveţel şi vine la declaraţii.
- Geta, ce s-a întîmplat cu voi?
(Lacrimile iar îşi fac apariţia. Mai întîi în colţul ochilor şi apoi pe obrajii transpiraţi)
- Atît am putut azi. Am venit pe locul 5, ne-am fi dorit aurul, măcar o medalie, dar atît am putut. Le mulţumim celor care au fost alături de noi şi ne cerem scuze în faţa tuturor că i-am dezamăgit! Ştiu că erau aşteptări mari de la noi, eram campioane olimpice, dar... atît am putut.
- V-a incomodat ceva, vîntul, culoarul?
- Nu, nimic! S-a spus că noi am făcut strategii ca să luăm startul de pe culoarul 1. Să fim serioşi, culoarul 1 e cel mai dezavantajat! Nu am făcut nici o strategie. Am tras cît am putut, de la prima la ultima lovitură. Vîntul? A fost vînt contră puternic, dar pentru toată lumea. Ne temeam să nu fie lateral şi nu a fost. Nu trebuie să găsim scuze.
- Vă reproşaţi ceva?
- Nu, cred că am făcut tot ceea ce ne-a stat în putinţă. Am lăsat acasă familiile, copiii, am făcut sacrificii. (Se îneacă de plîns. Îşi şterge nasul) Am muncit mai mult decît am făcut-o înainte de Beijing şi de Atena. Nu a fost de ajuns. Vîrsta, pauza făcută probabil că şi-au pus amprenta.
- Regreţi acum că aţi revenit?
- Dacă aş fi fost în faţa televizorului, aş fi regretat că nu sînt în bancă. Aşa, nu regret. Şi eu, şi Viorica am crezut că mai putem obţine o medalie, să mai urcăm o dată pe podium, să mai luăm un aur. Rămînem însă cu o finală olimpică. Uitaţi-vă că locurile 2 şi 3 de la Beijing nu au mai reuşit să se califice în finală!
- Eraţi cele mai experimentate...
- Degeaba ai experienţă dacă nu mai poţi.
- E cea mai neagră zi din cariera ta?
- Da, e cea mai neagră. Ne-am fi dorit să ieşim altfel din canotaj. Mă bucur că am practicat acest sport minunat, vedeţi, vorbesc deja la trecut, şi sper ca fetele mai tinere de acum să poată să ne egaleze şi să ne depăşească performanţele.
- Crezi că au şanse la 8 plus 1?
- Îmi doresc din tot sufletul ca ele să ia o medalie. Să aibă tărie şi forţă, să lupte! Să rămînă canotajul românesc acolo unde a fost de mult timp.
"Dacă nu se face ceva la nivelul sportului românesc, va fi grav. E greu cînd te uiţi ce au alţii, ce aparatură, ce baze. Noi am rămas cu brînca ursului şi cu vitamina E" ( Georgeta Andrunache)
5 medalii olimpice de aur a obţinut Andrunache în carieră: două la Sydney 2000, două la Atena 2004 şi una la Beijing 2008. Tot în China a mai cucerit un bronz