Izbaşa abia aşteaptă Olimpiada de la Londra: "Nu mai am răbdare"

Gimnastică. Sandra a suferit alte două operaţii la finalul anului trecut, dar spune că trage pînă la capăt ca să ajungă la a doua ediţie a JO din carieră.

A trecut prin toate emoţiile pînă acum, bucuriile medaliilor olimpice, mondiale şi europene, dar şi dezamăgirile ratărilor şi accidentărilor, şi cu toate acestea e nerăbdătoare să ajungă la Jocurile Olimpice de la Londra. Ea e Sandra Izbaşa, cea care în iunie împlineşte 22 de ani şi care în 2012 îşi face majoratul în gimnastică. De 18 ani practică acest sport şi încă găseşte motive pentru care să-l practice.

- Sandra, cum stai cu sănătatea? Pînă la urmă, de la ce se formau acele hematoame la picior?
- Acum bine. Nici doctorii nu ştiau, pînă la urmă au spus că era de la suprasolicitare, nu de la operaţia din 2009. După ce m-am operat din nou nu au mai apărut.

-Te-ai operat din nou?
- Da. Prin septembrie-octombrie la tendonul piciorului stîng şi la gamba piciorului drept. Acum am un program pe care-l respect cu stricteţe şi sper să fie bine. Mai sînt şase luni pînă la Olimpiadă, ce să fac? Trag pînă la capăt. Am grijă să nu forţez şi să sperăm că totul va fi bine.

- Atunci, cînd te-ai întors în sală să lucrezi sută la sută?
- În decembrie am intrat din nou în program normal.

Surprize, surprize

- Ce e nou în exerciţiile tale? La ce dificultate ai ajuns?
- Totul e nou. E normal să creştem în dificultate, în acurateţe şi să facem o figură frumoasă la competiţiile care urmează. Dar nu spun nimic pentru că vrem să fie o surpriză.

- Ai început să te antrenezi şi la paralele? E posibilă o participare la individual compus?
- Mă ustură palmele, seara le dau cu cremă şi a doua zi o iau de la capăt. La individual compus, depinde cum o să fiu îndrumată.

- La bîrnă, cum merge?
- Mă antrenez pentru echipă. Eu mă lupt pentru fiecare aparat.

- Muzica de la sol, o ai deja?
- Ne chinuim de ceva vreme s-o alegem. E foarte greu, e Olimpiada şi totul trebuie să fie perfect. E ca şi cu hainele, te simţi altfel cînd sînt curate.

- Urmează Campionatele Europene, ar fi frumos să iasă ca în 2008, arunci cînd ai cucerit două medalii de aur şi apoi ai devenit campioană olimpică?
- O să merg la CE dacă o să fiu sănătoasă. Iar la JO.Poate o să iasă mai bine ca în 2008, eu mereu vreau să fie mult mai bine.

- Asta înseamnă a Londra o medalie mai strălucitoare cu echipa şi mai multe medalii de aur la individual...
- Probabil echipa o să fie un pic sacrificată, dar la individual sper să fie într-adevăr mai bine.

"Cu răbdarea treci marea"

- A fost frustrant după ce ai reuşit două medalii de aur europene să nu mergi la Campionatele Mondiale din 2011?
- A fost greu, normal, mai ales că progresasem foarte mult. Dar m-am înarmat cu răbdare şi mi-am spus că mai importante sînt Jocurile Olimpice. Mai ales că mai trecusem prin aşa ceva şi în 2009. Am aproape tot, aşa că se compensează. Mondialele sînt din an în an, dar Olimpiada o dată la patru ani.

- De unde aduni atîta putere să mergi înainte după toate accidentările prin care ai trecut?
- Am învăţat de la tata o zicală, "cu răbdarea treci marea". Mi-am demonstrat din nou că sînt o fire puternică. În 2009 foarte mulţi nu-mi dădeau nici o sanşă de revenire. Atunci m-am întors în sală din joacă, făceam totul în joacă pînă cînd au venit la lot domnul Belu şi doamna Bitang şi mi-au spus că am potenţial.

- Dar frica după o asemenea accidentare rămîne?
- Durerea psihică a fost mai mare decît cea fizică. Frica există mereu, nu-mi dă pace, dar sînt propriul meu psiholog, o asemenea accidentare nu are cum să nu lase sechele.

- De ce n-a mai putut Ana Porgras să strîngă din dinţi încă şase luni?
- Nu ştiu dacă să comentez acest subiect. Ce ştiu sigur e că toată lumea a încercat să o facă să rămînă. Am încercat toate să o convingem. I-au făcut nişte montaje superbe de mi s-a făcut mie pielea de găină. Îmi pare rău că nu s-a motivat îndeajuns.

- Dar pe Sandra Izbaşa, campioana olimpică şi europeană, ce o mai motivează?
- Nici nu ştiu. Cred că acum fac gimnastică pentru cei din jurul meu, pentru oamenii care mă iubesc.

- Care sînt aceia?
- Eee etc. etc. şi aşa mai departe.

- Atunci, la ce mai visează Sandra Izbaşa?
- Atunci cînd închid ochii vine momentul de după Olimpiadă. Nu mai am răbdare, visez cum totul iese ca la carte. Visez la momentele de după.

Sandra Izbaşa
Născută pe 18 iunie 1990 la Bucureşti
Campionate Europene
15 medalii (10 aur, 4 argint, 1 bronz)
Campionate Mondiale
3 medalii (1 argint, 1 bronz)
Jocurile Olimpice
2 medalii (1 aur şi 1 bronz)