Articol de Marian Ursescu - Publicat miercuri, 15 august 2012 00:00 / Actualizat marti, 14 august 2012 20:48
Cîştigătoare de şase ori a Ligii Campionilor, Bojana Popovici a decis să renunţe la 32 de ani. O face de pe podiumul olimpic, la Londra fiind desemnată cel mai bun inter stînga al turneului.
Bojana Popovici plînge. S-a terminat finala olimpică dintre Muntenegru şi Norvegia. Bojana plînge nu din cauză că echipa sa a pierdut, 23-26, ci din cauză că pentru ea, handbalul s- a terminat la Londra. A decis să-şi încheie cariera, o carieră în care numărul 17, cel pe care l-a purtat mereu pe spate, a fost mereu în centrul atenţiei.
Coechipierele i-au făcut o mare surpriză. Şi ei, şi Majei Savici (36 de ani), colega sa de cameră, care a decis, ca şi Bojana, să spună «stop». Fiecare handbalistă şi-a confecţionat un tricou cu o literă scrisă pe el, astfel încît, la final, au compus prenumele celor două mari jucătoare: MAJA şi BOJANA.
De multe ori echipele româneşti s-au intersectat cu formaţiile în care a jucat Bojana. Că a fost să fie Serbia, Viborg, FCK Copenhaga sau "naţionala" Muntenegrului. De puţine ori am avut cîştig de cauză. Şi o mare "vină" pentru asta a purtat-o Bojana. Pe marginea terenului, Bojana e o fire comunicativă, amabilă. A acceptat imediat interviul şi s-a arătat o bună cunoscătoare a handbalului românesc.
- Bojana, felicitări pentru întreaga ta carieră! Ai fost obişnuită mereu să fii prima. Acum te retragi însă de pe treapta a doua a podiumului.
- Aşa e, dar să ştii că pentru mine, această medalie e cea mai importantă. Şi nu e de argint, e de aur. (Ia medalia în mînă şi se uită cu drag la ea). Cred că dacă am fi avut un arbitraj corect în finală, am fi avut la gît aurul. Chiar şi aşa însă, nu pot să nu fiu mulţumită. O medalie olimpică e o medalie olimpică!
- E mai importantă decît toate trofeele tale de pînă acum?
- Cred că da, deşi nici o medalie, nici o cupă, nu se compară cu cealaltă. Pentru toate am muncit la fel de mult, am pus suflet, am dat tot ce puteam eu pentru a cîştiga.
- De ce vrei să te retragi? Puteai să mai joci, nu?
- Puteam, dar aşa am considerat eu. Vreau să am şi eu un copil, să stau cu familia. Am stat destul plecată. În plus, anul acesta a fost minunat. Am mai cîştigat o dată Liga Campionilor, acum argintul olimpic. Nu puteam să-mi doresc mai mult.
- Nu sînt şanse, după ce vei deveni mămică, să te răzgîndeşti?
- Nu, cu siguranţă nu o voi face. Nu mai am 20 de ani.
- Pe noi, românii, de multe ori ne-ai făcut să plîngem. Ultima dată la turneul de calificare la Olimpiadă.
- (zîmbeşte) Îmi pare rău, nu ăsta era scopul meu. Eu doar am jucat pentru echipele care mă plăteau.
- Ce amintiri te leagă de România?
- Multe. Am prietene acolo. Am jucat cu Cris Vărzaru, cu Carmen Amariei. M-am înţeles bine cu ele. Şi aşa cum spuneai tu, am jucat de multe ori în România. Cu "naţionala" Serbiei în 2006. Îmi aduc aminte acele meciuri. Ne-am calificat, dar a fost foarte greu! Apoi cu Viborg, în 2010, am cîştigat Liga la Bucureşti. Pentru noi a fost bine că s-a jucat la Bucuresti, era mai greu la Vîlcea!
- Sînt două coechipiere din "naţionala" Muntenegrului care vor juca la Vîlcea din sezonul viitor.
- Da, ştiu. Katja şi Marija. Oltchim şi-a făcut o echipă extraordinară. Plus că l-au adus pe Jakob, fostul meu antrenor de la Viborg. Uite, acum vreau ca Oltchim să cîştige Liga! Mă voi bucura pentru Katja, pentru Marija, pentru Jakob.
- România şi Muntenegru sînt în aceeaşi grupă şi la Europenele din Serbia. Nu ne faci o surpriză să joci, nu?
- (rîde) Nu, nu! Acum Muntenegru va avea o echipă tînără. Nu cred că România va mai avea probleme.
- Te-ai gîndit ce vei face pe viitor? Rămîi alături de handbal?
- Cu siguranţă, e lucrul pe care l-am făcut cu plăcere şi pe care l-am iubit cu adevărat. Poate voi fi antrenoare sau altceva. Mai vedem. Întîi de toate, vreau să devin mamă. Să am un copil!
"Oltchim are o şansă mare să cîştige Liga Campionilor. Şi-a făcut o echipă foarte puternică şi are acum un antrenor foarte bun" (Bojana Popovici)
CV Bojana Popovici
- S-a născut pe 20 noiembrie 1979 la Nis (Serbia)
- A jucat la Naisa Nis, Buducnost Podgorica, Slagelse, Viborg
- A cîştigat de 6 ori Liga Campionilor: 2004, 2005, 2007 (Slagelse), 2009, 2010 (Viborg), 2012 (Buducnost), Cupa EHF 2003 (Slagelse)
- A cîştigat de 6 ori campionatul în Danemarca şi de trei ori Cupa. Campioana Serbiei de trei ori şi o dată a Muntenegrului
- A cucerit bronzul cu "naţionala" Serbiei la CM 2001
- A cîştigat argintul cu "naţionala" Muntenegrului la JO 2012
- Jucătoarea anului în Danemarca în 2004, 2005, 2007, 2008
- Golgeterul Ligii Campionilor în 2004, 2005, 2007
Comeback neașteptat! Cristi Balaj semnează și va fi noul președinte al clubului din Superliga
Știm finala barajului de Conference League » Când și unde se va disputa
)
)
)
)
)
)
)
)
)
