Articol de Luminiţa Paul, Cristi Preda (foto) - Publicat luni, 18 august 2008 00:00
Sandra Izbaşa spune că a stat cu nervii încordaţi chiar şi după ce a încheiat exerciţiul
Este a şasea campioană olimpică a României la sol. Seria a început cu Nadia Comăneci, în 1980, a continuat cu Ecaterina Szabo, 1984, Daniela Silivaş, 1988, Lavinia Miloşovici, 1992, şi Cătălina Ponor, 2004. Acum a venit rîndul ei. Al Sandrei Izbaşa. Cea care, în 2006, la debut, cucerea primul aur individual al carierei la Europenele de la Volos. A repetat performanţă în această primăvară la CE de la Clermont-Ferrand. La Beijing s-a îcununat din nou la sol, dar cu o concurenţă mult mai aspră şi în condiţiile unei presiuni imense.
- La ce te gîndeai Sandra, cînd te aflai pe podium?
- La munca mea şi la faptul că am adus o medalie pentru România. Mi-am propus să urc pe podium la sol, cît mai sus posibil, şi acum e ceva ce s-a îndeplinit.
- Te-ai gîndit la cineva anume, la părinţi, la bunici?
- La toţi, la absolut toţi! Şi la cei de acasă, şi la cei de aici, ale căror strigăte de încurajare le-am auzit în fiecare clipă.
- A fost cel mai bun sol al tău de la Beijing?
- (ezită puţin) Da, cred că da. Asta pentru că mi-a ieşit foarte bine prima linie, unde, de obicei, eram depunctată. Acum însă a fost altfel, s-a legat totul.
- La ce oră ai ajuns la sală?
- Aaa, devreme! Am plecat din Satul Olimpic de la trei după-amiaza.
- Şi ce ai făcut în orele de aşteptare?
- Întîi am făcut încălzirea pe podium, apoi un circuit al meu, cu liniile pe care trebuie să le execut. Apoi m-am dus în sala de încălzire şi am stat. Nu aveam ce face.
- Luni va concura Steliana Nistor la paralele. Vei fi în tribună?
- Daaa, sigur, o să-i ţin pumnii. Deşi, uneori, e mai greu să fii în tribună. Prefer să concurez! (zîmbeşte)
- Ai fost ultima din concurs. A fost presiunea mai mare?
- E şi un avantaj, şi un dezavantaj. Eu însă m-am învăţat cu situaţia asta. Şi la Europene am fost ultima, şi la cîteva concursuri de Grand Prix. Nu-mi place să intru prima, chiar şi acasă, la antrenamente, le rog pe fete să facă înaintea mea.
- Ai terminat competiţia, intri în vacanţă?
- Nu, încă nu. Abia după ce iese şi ultima colegă.
- Ai planuri? Ţi-au pregătit părinţii o surpriză?
- Eu nu ştiu nimic! S-ar putea să fie surpriză.
- Ţi-ai dori să-ţi cumperi ceva anume din China, ceva specific?
- Păi, mascote mi-am luat deja. Şi un drapel... O să văd, poate găsesc şi alte lucruri care să-mi placă.
Sandra Izbaşa spune că a stat cu nervii încordaţi chiar şi după ce a încheiat exerciţiul
Este a şasea campioană olimpică a României la sol. Seria a început cu Nadia Comăneci, în 1980, a continuat cu Ecaterina Szabo, 1984, Daniela Silivaş, 1988, Lavinia Miloşovici, 1992, şi Cătălina Ponor, 2004. Acum a venit rîndul ei. Al Sandrei Izbaşa. Cea care, în 2006, la debut, cucerea primul aur individual al carierei la Europenele de la Volos. A repetat performanţă în această primăvară la CE de la Clermont-Ferrand. La Beijing s-a îcununat din nou la sol, dar cu o concurenţă mult mai aspră şi în condiţiile unei presiuni imense.
- La ce te gîndeai Sandra, cînd te aflai pe podium?
- La munca mea şi la faptul că am adus o medalie pentru România. Mi-am propus să urc pe podium la sol, cît mai sus posibil, şi acum e ceva ce s-a îndeplinit.
- Te-ai gîndit la cineva anume, la părinţi, la bunici?
- La toţi, la absolut toţi! Şi la cei de acasă, şi la cei de aici, ale căror strigăte de încurajare le-am auzit în fiecare clipă.
- A fost cel mai bun sol al tău de la Beijing?
- (ezită puţin) Da, cred că da. Asta pentru că mi-a ieşit foarte bine prima linie, unde, de obicei, eram depunctată. Acum însă a fost altfel, s-a legat totul.
- La ce oră ai ajuns la sală?
- Aaa, devreme! Am plecat din Satul Olimpic de la trei după-amiaza.
- Şi ce ai făcut în orele de aşteptare?
- Întîi am făcut încălzirea pe podium, apoi un circuit al meu, cu liniile pe care trebuie să le execut. Apoi m-am dus în sala de încălzire şi am stat. Nu aveam ce face.
- Luni va concura Steliana Nistor la paralele. Vei fi în tribună?
- Daaa, sigur, o să-i ţin pumnii. Deşi, uneori, e mai greu să fii în tribună. Prefer să concurez! (zîmbeşte)
- Ai fost ultima din concurs. A fost presiunea mai mare?
- E şi un avantaj, şi un dezavantaj. Eu însă m-am învăţat cu situaţia asta. Şi la Europene am fost ultima, şi la cîteva concursuri de Grand Prix. Nu-mi place să intru prima, chiar şi acasă, la antrenamente, le rog pe fete să facă înaintea mea.
- Ai terminat competiţia, intri în vacanţă?
- Nu, încă nu. Abia după ce iese şi ultima colegă.
- Ai planuri? Ţi-au pregătit părinţii o surpriză?
- Eu nu ştiu nimic! S-ar putea să fie surpriză.
- Ţi-ai dori să-ţi cumperi ceva anume din China, ceva specific?
- Păi, mascote mi-am luat deja. Şi un drapel... O să văd, poate găsesc şi alte lucruri care să-mi placă.
