Articol de Cătălin Tolontan - Publicat marti, 19 august 2008 00:00
Valeriu Tomescu vorbeşte despre felul în care o pregăteşte pe cîştigătoarea maratonului olimpic
- La 32 de ani antrenaţi o campioană olimpică.
- Apropo de 32 de ani. Lăsîndu-mă pe mine, să ştiţi că sînt mai mulţi antrenori din noua generaţie care ar putea schimba atletismul nostru. Repet, scoateţi-mă pe mine din această afirmaţie! Dar poate va veni vremea să spunem mai multe.
- Spuneţi acum măcar puţine!
- Păi, am văzut ce v-a declarat zilele trecute înotătorul Răzvan Florea: "Şcoala românească de antrenorat a murit împreună cu cea rusească! Trebuie umblat la cultura antrenorilor". Nu mă pronunţ în legătură cu nataţia, dar, în ceea ce priveşte atletismul, Florea avea dreptate.
"Da, şcoala veche românească de atletism era de inspiraţie sovietică şi a murit! Nu e normal să te lauzi cu volumul antrenamentelor sportivilor tăi!"
- Dar dumneavoastră şi Puşa cum vă antrenaţi?
- Facem, în America, două antrenamente pe zi.
- Cu ce durată?
- Cam o oră şi jumătate de dimineaţă şi 40 de minute după-amiază. Cel de-al doilea antrenament e mai degrabă de refacere.
- Şi cum aţi reuşit să o aduceţi chiar aici, la Olimpiadă, în vîrf de formă?
- Ştiţi că există antrenori în România care vorbesc şi acum că nu există vîrf de formă, ci doar o platformă, adică o perioadă aproape nedeterminată cînd sportivul poate obţine performanţă maximală?! De fapt, studiile arată că omul are "o fereastră de oportunitate" de aproximativ 24 de zile pentru efort la capacitate totală. La Puşa, Beijingul a intrat în acest interval.
Refuză ideea de doping
- Haideţi să vorbim despre doping.
- De acord.
- Aţi fost tentat vreodată de această idee?
- Sîntem altă generaţie de antrenori. Dacă stăpîneşti fiziologia, dacă respecţi cartea, atunci nu vei face niciodată ceva care să-ţi păteze reputaţia.
- Ştiţi că organizatorii au anunţat că vor ţine probele timp de 8 ani.
- Testele se fac tot timpul. Puşa le-a făcut. Şi la antrenament, şi la probă. Nu am nici o emoţie. Reputaţia e mai presus de rezultate.
"Am avut în şcoală un profesor de latină care ne aducea în fiecare zi un dicton. «Omnia mea mecum porto» mi-a plăcut cel mai mult. «Tot ce am port cu mine». Acesta e mesajul sportului şi pe acesta ar trebui să-l primească românii: contează ce ai în cap, în voinţa şi în fibra ta. Aşa a cîştigat Puşa!"
"Un om de calitate"
- Cum aţi caracteriza-o pe noua campioană olimpică dumneavoastră, cel care i-aţi fost soţ şi antrenor, iar acum doar antrenor?
- Ca femeie?
- Cum vreţi.
- Ca femeie, o extraordinară femeie de casă. Ca sportivă, o atletă inteligentă şi experimentată. Un om de calitate. De fapt...
- Spuneţi!
- Acesta este ultimul lucru pe care aş vrea să-l spun. Cred că noi, toţi, trebuie să ne infuzăm copiii cu lucruri de calitate. Performanţa olimpică a Puşei este un astfel de lucru.
Valeriu Tomescu vorbeşte despre felul în care o pregăteşte pe cîştigătoarea maratonului olimpic
- La 32 de ani antrenaţi o campioană olimpică.
- Apropo de 32 de ani. Lăsîndu-mă pe mine, să ştiţi că sînt mai mulţi antrenori din noua generaţie care ar putea schimba atletismul nostru. Repet, scoateţi-mă pe mine din această afirmaţie! Dar poate va veni vremea să spunem mai multe.
- Spuneţi acum măcar puţine!
- Păi, am văzut ce v-a declarat zilele trecute înotătorul Răzvan Florea: "Şcoala românească de antrenorat a murit împreună cu cea rusească! Trebuie umblat la cultura antrenorilor". Nu mă pronunţ în legătură cu nataţia, dar, în ceea ce priveşte atletismul, Florea avea dreptate.
"Da, şcoala veche românească de atletism era de inspiraţie sovietică şi a murit! Nu e normal să te lauzi cu volumul antrenamentelor sportivilor tăi!"
- Dar dumneavoastră şi Puşa cum vă antrenaţi?
- Facem, în America, două antrenamente pe zi.
- Cu ce durată?
- Cam o oră şi jumătate de dimineaţă şi 40 de minute după-amiază. Cel de-al doilea antrenament e mai degrabă de refacere.
- Şi cum aţi reuşit să o aduceţi chiar aici, la Olimpiadă, în vîrf de formă?
- Ştiţi că există antrenori în România care vorbesc şi acum că nu există vîrf de formă, ci doar o platformă, adică o perioadă aproape nedeterminată cînd sportivul poate obţine performanţă maximală?! De fapt, studiile arată că omul are "o fereastră de oportunitate" de aproximativ 24 de zile pentru efort la capacitate totală. La Puşa, Beijingul a intrat în acest interval.
Refuză ideea de doping
- Haideţi să vorbim despre doping.
- De acord.
- Aţi fost tentat vreodată de această idee?
- Sîntem altă generaţie de antrenori. Dacă stăpîneşti fiziologia, dacă respecţi cartea, atunci nu vei face niciodată ceva care să-ţi păteze reputaţia.
- Ştiţi că organizatorii au anunţat că vor ţine probele timp de 8 ani.
- Testele se fac tot timpul. Puşa le-a făcut. Şi la antrenament, şi la probă. Nu am nici o emoţie. Reputaţia e mai presus de rezultate.
"Am avut în şcoală un profesor de latină care ne aducea în fiecare zi un dicton. «Omnia mea mecum porto» mi-a plăcut cel mai mult. «Tot ce am port cu mine». Acesta e mesajul sportului şi pe acesta ar trebui să-l primească românii: contează ce ai în cap, în voinţa şi în fibra ta. Aşa a cîştigat Puşa!"
"Un om de calitate"
- Cum aţi caracteriza-o pe noua campioană olimpică dumneavoastră, cel care i-aţi fost soţ şi antrenor, iar acum doar antrenor?
- Ca femeie?
- Cum vreţi.
- Ca femeie, o extraordinară femeie de casă. Ca sportivă, o atletă inteligentă şi experimentată. Un om de calitate. De fapt...
- Spuneţi!
- Acesta este ultimul lucru pe care aş vrea să-l spun. Cred că noi, toţi, trebuie să ne infuzăm copiii cu lucruri de calitate. Performanţa olimpică a Puşei este un astfel de lucru.
