Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Cătălin Tolontan, Cristi Preda (foto) - Publicat marti, 12 august 2008 00:00
România e în pericol ca, după 32 de ani, să nu urce pe podium la echipe feminin
Legenda e în pericol. Mîine, România se luptă să nu trădeze seria deschisă în 1976, la Montreal, cînd echipa Nadiei urca pe treapta de argint. Sub URSS-ul lui Kim şi Turişceva, dar peste RDG, care era adversarul cel mai tare al sovieticelor.
Nadia, Teodora Ungureanu, Anca Grigoraş, Mariana Constantin, Gabriela Truşcă şi Georgeta Gabor instituiau, fără să ştie, un ritual imuabil: România pe podium la echipe.
Glorie din 4 în 4 ani
Argintul s-a lipit de România, alte trei Olimpiade consecutive: Moscova, Seul şi Barcelona. În 1984, la Los Angeles, am luat pentru prima dată aurul. La Atlanta 1996 am coborît o poziţie, pînă la bronz, dar la următoarele Jocuri, Sydney şi Atena, echipa feminină a cucerit titlul!
Echipa a fost făcută din nume mari. Pe lista post-Nadia se înscriu, dar cîte fete lipsesc!, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Simona Amânar ori Andreea Răducan.
Sîntem mult în urmă
Ce va fi la Beijing? După calificările pe echipe, susţinute duminică, româncele par foarte departe de un trio puternic, chiar înfricoşător.
Sîntem cu 9,800 puncte în urma Chinei, cu 8,375 sub SUA şi cu 5,975 sub Rusia. Chiar dacă au făcut un concurs cu o singură ratare, elevele lui Forminte nu au putut compensa prin corectitudine notele de plecare mai mici, cu cîteva excepţii, decît ale adversarelor. Pe alocuri, le-a lipsit strălucirea, ezitările şi tremurul genunchilor au fost vizibile, viteza de execuţie s-a situat sub cea a contracandidatelor. "Acestea sînt datele, asta e ceea ce avem", spunea după calificări antrenorul Forminte.
Cu atenţie, ne putem bate la bronz
Adică o echipă care, pînă acum, a aflat gustul aurului doar la Europenele din acest an. În 2007, la Mondialele de la Stuttgart, am luat bronz numai după ce rusoaica Ekaterina Kramarenko a atins masa de sărituri şi a primit nota 0,000. La Aarhus, în 2006, n-am urcat pe podium, pentru prima oară din 1981 încoace.
Ce se poate întîmpla totuşi la Beijing? Pentru a ajunge la bronz, fiindcă aurul şi argintul par inaccesibile, ar trebui ca teamul Rusiei să facă un concurs mult mai şovăitor decît cel din calificări, cu ratări, iar româncele să elimine pînă în proporţie de 80-90 % ezitările.
Este exact ceea ce susţinea şi Sandra Izbaşa la finalul calificărilor: "Mai multă atenţie, mai multă stăpînire de sine". Vor fi însă de ajuns? Dacă nu, se va închide un perfect cerc roşu într-un minuscul punct negru.
Unde avem şanse la podium?
1. Finala la individual compus. Americanca Shawn Johnson a obţinut punctajul cel mai mare al calificărilor, 62,725. Steliana Nistor, locul 7, a adunat 60,500, iar Sandra Izbaşa 59,375, poziţia a noua. Acest concurs este însă probabil cel mai imprevizibil. Ratările sînt mai dese decît în competiţia pe echipe, miza se resimte acut. În plus, orice notă se contabilizează, nu mai există supapa eliminării calificativului celui mai slab, ca la echipe.
De asemenea, în ultimii ani, modificările de regulament şi de format au permis gimnastelor specializarea, dusă uneori pînă la extrem. Puţine sînt cele care mai fac toate cele patru aparate la un nivel competitiv. Nistor şi Izbaşa sînt două dintre ele, iar Steliana e chiar vicecampioana mondială de anul trecut. Vor avea însă o concurenţă aprigă în americancele Johnson şi Liukin, în chinezoaicele Yang şi Jiang sau în rusoaicele Semenova şi Pavlova.
Pronostic: 1 medalie 45%
Finale pe aparate
2. Paralele
Steliana Nistor şi-a făcut foarte bine exerciţiul în calificări, primind 15,975, dar tot este în urma a trei adversare: Yang (Chn), Semenova (Rus) şi Koval (Ucr). Românca e singura din echipa noastră care evoluează competitiv la paralele, "excepţia", cum o numeşte Nicolae Forminte. Este însă poate aparatul unde e cel mai greu de urcat pe podium. Destule gimnaste au execuţii complicate, inventive şi bine executate. Se poate şi rata, dar dacă iese, sînt greu de departajat.
Pronostic: medalie 60%
3. Bîrnă
Cu debutanta la Jocurile Olimpice Gabriela Drăgoi, calificată în, probabil, cea mai dificilă finală, e foarte greu de crezut că se poate conta pe o prezenţă pe podium. Exerciţiul lui Gabi mai poate fi puţin îmbunătăţit la execuţie, nu şi la complexitate, acolo unde alte gimnaste o devansează.
Pronostic: medalie 10%
4. Sol
Aici Sandra Izbaşa vine cu o compoziţie bine legată din punct de vedere tehnic, pusă pe o muzică, ritmuri greceşti, care place oriunde şi care i se potriveşte. Românca a obţinut a doua notă în calificări, 15,475, după chinezoaica Cheng, 15,750, însă acest aspect se poate modifica în bine printr-o atenţie mai mare şi prin rafinarea unor mici momente care contează la impresia artistică. La acest aparat ar putea exista cele mai mari şanse la aur.
Pronostic: medalie 90%
România e în pericol ca, după 32 de ani, să nu urce pe podium la echipe feminin
Legenda e în pericol. Mîine, România se luptă să nu trădeze seria deschisă în 1976, la Montreal, cînd echipa Nadiei urca pe treapta de argint. Sub URSS-ul lui Kim şi Turişceva, dar peste RDG, care era adversarul cel mai tare al sovieticelor.
Nadia, Teodora Ungureanu, Anca Grigoraş, Mariana Constantin, Gabriela Truşcă şi Georgeta Gabor instituiau, fără să ştie, un ritual imuabil: România pe podium la echipe.
Glorie din 4 în 4 ani
Argintul s-a lipit de România, alte trei Olimpiade consecutive: Moscova, Seul şi Barcelona. În 1984, la Los Angeles, am luat pentru prima dată aurul. La Atlanta 1996 am coborît o poziţie, pînă la bronz, dar la următoarele Jocuri, Sydney şi Atena, echipa feminină a cucerit titlul!
Echipa a fost făcută din nume mari. Pe lista post-Nadia se înscriu, dar cîte fete lipsesc!, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Simona Amânar ori Andreea Răducan.
Sîntem mult în urmă
Ce va fi la Beijing? După calificările pe echipe, susţinute duminică, româncele par foarte departe de un trio puternic, chiar înfricoşător.
Sîntem cu 9,800 puncte în urma Chinei, cu 8,375 sub SUA şi cu 5,975 sub Rusia. Chiar dacă au făcut un concurs cu o singură ratare, elevele lui Forminte nu au putut compensa prin corectitudine notele de plecare mai mici, cu cîteva excepţii, decît ale adversarelor. Pe alocuri, le-a lipsit strălucirea, ezitările şi tremurul genunchilor au fost vizibile, viteza de execuţie s-a situat sub cea a contracandidatelor. "Acestea sînt datele, asta e ceea ce avem", spunea după calificări antrenorul Forminte.
Cu atenţie, ne putem bate la bronz
Adică o echipă care, pînă acum, a aflat gustul aurului doar la Europenele din acest an. În 2007, la Mondialele de la Stuttgart, am luat bronz numai după ce rusoaica Ekaterina Kramarenko a atins masa de sărituri şi a primit nota 0,000. La Aarhus, în 2006, n-am urcat pe podium, pentru prima oară din 1981 încoace.
Ce se poate întîmpla totuşi la Beijing? Pentru a ajunge la bronz, fiindcă aurul şi argintul par inaccesibile, ar trebui ca teamul Rusiei să facă un concurs mult mai şovăitor decît cel din calificări, cu ratări, iar româncele să elimine pînă în proporţie de 80-90 % ezitările.
Este exact ceea ce susţinea şi Sandra Izbaşa la finalul calificărilor: "Mai multă atenţie, mai multă stăpînire de sine". Vor fi însă de ajuns? Dacă nu, se va închide un perfect cerc roşu într-un minuscul punct negru.
Unde avem şanse la podium?
1. Finala la individual compus. Americanca Shawn Johnson a obţinut punctajul cel mai mare al calificărilor, 62,725. Steliana Nistor, locul 7, a adunat 60,500, iar Sandra Izbaşa 59,375, poziţia a noua. Acest concurs este însă probabil cel mai imprevizibil. Ratările sînt mai dese decît în competiţia pe echipe, miza se resimte acut. În plus, orice notă se contabilizează, nu mai există supapa eliminării calificativului celui mai slab, ca la echipe.
De asemenea, în ultimii ani, modificările de regulament şi de format au permis gimnastelor specializarea, dusă uneori pînă la extrem. Puţine sînt cele care mai fac toate cele patru aparate la un nivel competitiv. Nistor şi Izbaşa sînt două dintre ele, iar Steliana e chiar vicecampioana mondială de anul trecut. Vor avea însă o concurenţă aprigă în americancele Johnson şi Liukin, în chinezoaicele Yang şi Jiang sau în rusoaicele Semenova şi Pavlova.
Pronostic: 1 medalie 45%
Finale pe aparate
2. Paralele
Steliana Nistor şi-a făcut foarte bine exerciţiul în calificări, primind 15,975, dar tot este în urma a trei adversare: Yang (Chn), Semenova (Rus) şi Koval (Ucr). Românca e singura din echipa noastră care evoluează competitiv la paralele, "excepţia", cum o numeşte Nicolae Forminte. Este însă poate aparatul unde e cel mai greu de urcat pe podium. Destule gimnaste au execuţii complicate, inventive şi bine executate. Se poate şi rata, dar dacă iese, sînt greu de departajat.
Pronostic: medalie 60%
3. Bîrnă
Cu debutanta la Jocurile Olimpice Gabriela Drăgoi, calificată în, probabil, cea mai dificilă finală, e foarte greu de crezut că se poate conta pe o prezenţă pe podium. Exerciţiul lui Gabi mai poate fi puţin îmbunătăţit la execuţie, nu şi la complexitate, acolo unde alte gimnaste o devansează.
Pronostic: medalie 10%
4. Sol
Aici Sandra Izbaşa vine cu o compoziţie bine legată din punct de vedere tehnic, pusă pe o muzică, ritmuri greceşti, care place oriunde şi care i se potriveşte. Românca a obţinut a doua notă în calificări, 15,475, după chinezoaica Cheng, 15,750, însă acest aspect se poate modifica în bine printr-o atenţie mai mare şi prin rafinarea unor mici momente care contează la impresia artistică. La acest aparat ar putea exista cele mai mari şanse la aur.
Pronostic: medalie 90%
