Articol de Roxana Fleşeru - Publicat marti, 26 august 2008 00:00
Locuinţa Constantinei Diţă a ajuns loc de pelerinaj pentru vecinii din Colorado
Pentru români, Colorado înseamnă gîndacii care mîncau cartofii. Aşa se numeau. Gîndacii de Colorado.
Pentru americani, este “locul unde merită să-ţi creşti copiii”. Sau să te retragi la pensie, pentru cerul albastru şi aerul curat. Plus investiţia în mişcare, pe care o fac mulţi locuitori.
Printr-o decizie a comunităţii, oraşul nu se mai poate extinde, ca să se protejeze natura. Municipalitatea a cumpărat terenurile din jurul localităţii
Oraşul unde bicicletele merg pîş-pîş
Capitala se află la Denver, prelungită cu aglomerarea urbană Denver-Aurora-Boulder. Vorba vine aglomerare urbană! În Boulder, 40 de kilometri şi 80 de dolari cu taxiul de la aeroport, locuitorii votează cu democraţii, dar liberalismul merge pînă la natură. Atunci, devin fiare.
Colorado este statul cu cea mai mică rată a obezităţii din SUA
“Pe potecile roşii din pădure nu ai voie să mergi cu bicicleta, ci doar pe jos, ca să nu perturbi animalele. La început, Puşa alerga şi eu o urmam cu bicicleta. Pînă cînd m-au oprit cîţiva oameni care mi-au zis că vor chema poliţia. M-am liniştit”, zîmbeşte Valentin Tomescu, antrenorul campioanei olimpice.
Casele sînt simple, încăpătoare, luminoase, din lemn. Străzile sînt curate, te pierzi prin uniformitatea lor care te calmează. Aşa e viaţa în localitatea Erie, din Boulder, Colorado.
Aşteptată la aeroport cu steagul românesc
Constantina Diţă nu a dormit nici măcar zece ore de cînd s-a întors de la Beijing. Casa ei este mereu plină de musafiri care vor s-o felicite, să-şi facă poze cu ea, să atingă medalia.
Dulcele gloriei a început încă de cînd a aterizat în America. Constantina Diţă a fost întîmpinată la aeroport de o parte din comunitatea românească stabilită în Boulder şi-n împrejurimi. “M-au emoţionat cînd au apărut cu steaguri româneşti. Pasagerii nu ştiau ce se întîmplă”, spune Puşa.
Pe lîngă ei au fost prezenţi şi o mulţime de ziarişti de la televiziunile locale. “Am avut şi eu parte de minutul meu de publicitate. Jurnaliştii m-au confundat cu Puşa pentru că eram într-un trening pe care scria România”, îşi aduce aminte Mariana Manut, o prietenă.
Dialog tipic american
În această după-amiază de sîmbătă, în casa Puşei au intrat patru oameni pe care nu-i mai văzuse niciodată. Au auzit la televizor că Puşa se antrenează în Boulder şi-au apelat la o cunoştinţă comună pentru a-i trece pragul atletei din România. Casa s-a umplut deja. Familia Haydock i-a adus campioanei un coş cu fructe.
– Ne-am uitat la cursă din nou. Şi ghici ce? Constantina zîmbeşte.
– Ai cîştigat din nou!, spune Cindy Haydock.
Stilul american e contaminant. Se bucură din orice. Nouă, europenilor, ne place să-i numim “fericiţi artificial”. Nu le pasă.
– Te-ai căutat pe Google?, întrebă Cindy.
– Nu!
– Ai peste un milion de afişări! exclamă aceeaşi Cindy.
Cînd medalia poposeşte în living, ochii celor patru membri ai familiei Haydock strălucesc.
– E mai grea decît am crezut!, spune JT, fratele mai mare.
– De ce ţi se spune Puşa?
– Cei de acasă îmi spuneau aşa. Constantina e prea lung.
După ce au cîntărit medalia. cei doi copii ai familiei descoperă şi utilitatea parchetului din casa atletei : “Omule, e bun de dat cu placa!”.
Nici o temă nu e tabu
– Ce ai mirosit în timpul cursei? Că te-am văzut să ştii....
– Un pic de mentol.
– Cînd ai ştiut că o să cîştigi?
– În ultimii două sute de metri.
Confuziile se mai produc şi sînt amuzante. În timp ce pentru români Constantina a alergat 42,195 kilometri, pentru americani ea a parcurs 26 de mile şi 385 de yarzi.
– Şi cu dopingul cum e?, intervine din nou domnul vicepreşedinte şi tatăl familiei curioase.
– Totul e bine. Mi-au luat trei fiole de sînge la început şi la final patru, spune împăcată Puşa
– Wooow! Toată lumea e testată la fel?
– Nu, doar primele trei, iar urină dau primele opt.
– Cum poţi să le dai probe, cînd eşti atît de deshidratată?
– Eeee. Reuşeşti. Şi surîde complice către antrenorul său.
“Wooow, real gold!”
După minute bune de iscodit, o exclamaţie întrerupe buna-dispoziţie. “Wooow! E aur adevărat. Nu credeam că e chiar aur”. Şi medalia trece din nou pe la toţi membrii familiei. “Trebuie să aibă cel puţin 1 pound”.
Cindy a venit cu un aparat de fotografiat digital mic . Ea spune că şi-ar fi dorit să vină cu unul mai mare, profesional, dar n-a îndrăznit. Înainte de a pleca de acasă, mărturiseşte că şi-a golit cardul de memorie pentru a face cît mai multe poze cu vecina sa campioană.
– Mulţumim, a fost senzaţional!
Puşa conduce invitaţii. Medalia rămîne pe masa din living lîngă coşul cu fructe.
Marile performanţe în maraton nu se pot obţine fără pregătire la altitudine. Diţă a ajuns la Boulder după Lidia Şimon, care a obţinut argintul olimpic în 2000 şi aurul mondial în 2001”
NICOLAE MĂRĂŞESCU, fost secretar general FRA
Locuinţa Constantinei Diţă a ajuns loc de pelerinaj pentru vecinii din Colorado
Pentru români, Colorado înseamnă gîndacii care mîncau cartofii. Aşa se numeau. Gîndacii de Colorado.
Pentru americani, este “locul unde merită să-ţi creşti copiii”. Sau să te retragi la pensie, pentru cerul albastru şi aerul curat. Plus investiţia în mişcare, pe care o fac mulţi locuitori.
Printr-o decizie a comunităţii, oraşul nu se mai poate extinde, ca să se protejeze natura. Municipalitatea a cumpărat terenurile din jurul localităţii
Oraşul unde bicicletele merg pîş-pîş
Capitala se află la Denver, prelungită cu aglomerarea urbană Denver-Aurora-Boulder. Vorba vine aglomerare urbană! În Boulder, 40 de kilometri şi 80 de dolari cu taxiul de la aeroport, locuitorii votează cu democraţii, dar liberalismul merge pînă la natură. Atunci, devin fiare.
Colorado este statul cu cea mai mică rată a obezităţii din SUA
“Pe potecile roşii din pădure nu ai voie să mergi cu bicicleta, ci doar pe jos, ca să nu perturbi animalele. La început, Puşa alerga şi eu o urmam cu bicicleta. Pînă cînd m-au oprit cîţiva oameni care mi-au zis că vor chema poliţia. M-am liniştit”, zîmbeşte Valentin Tomescu, antrenorul campioanei olimpice.
Casele sînt simple, încăpătoare, luminoase, din lemn. Străzile sînt curate, te pierzi prin uniformitatea lor care te calmează. Aşa e viaţa în localitatea Erie, din Boulder, Colorado.
Aşteptată la aeroport cu steagul românesc
Constantina Diţă nu a dormit nici măcar zece ore de cînd s-a întors de la Beijing. Casa ei este mereu plină de musafiri care vor s-o felicite, să-şi facă poze cu ea, să atingă medalia.
Dulcele gloriei a început încă de cînd a aterizat în America. Constantina Diţă a fost întîmpinată la aeroport de o parte din comunitatea românească stabilită în Boulder şi-n împrejurimi. “M-au emoţionat cînd au apărut cu steaguri româneşti. Pasagerii nu ştiau ce se întîmplă”, spune Puşa.
Pe lîngă ei au fost prezenţi şi o mulţime de ziarişti de la televiziunile locale. “Am avut şi eu parte de minutul meu de publicitate. Jurnaliştii m-au confundat cu Puşa pentru că eram într-un trening pe care scria România”, îşi aduce aminte Mariana Manut, o prietenă.
Dialog tipic american
În această după-amiază de sîmbătă, în casa Puşei au intrat patru oameni pe care nu-i mai văzuse niciodată. Au auzit la televizor că Puşa se antrenează în Boulder şi-au apelat la o cunoştinţă comună pentru a-i trece pragul atletei din România. Casa s-a umplut deja. Familia Haydock i-a adus campioanei un coş cu fructe.
– Ne-am uitat la cursă din nou. Şi ghici ce? Constantina zîmbeşte.
– Ai cîştigat din nou!, spune Cindy Haydock.
Stilul american e contaminant. Se bucură din orice. Nouă, europenilor, ne place să-i numim “fericiţi artificial”. Nu le pasă.
– Te-ai căutat pe Google?, întrebă Cindy.
– Nu!
– Ai peste un milion de afişări! exclamă aceeaşi Cindy.
Cînd medalia poposeşte în living, ochii celor patru membri ai familiei Haydock strălucesc.
– E mai grea decît am crezut!, spune JT, fratele mai mare.
– De ce ţi se spune Puşa?
– Cei de acasă îmi spuneau aşa. Constantina e prea lung.
După ce au cîntărit medalia. cei doi copii ai familiei descoperă şi utilitatea parchetului din casa atletei : “Omule, e bun de dat cu placa!”.
Nici o temă nu e tabu
– Ce ai mirosit în timpul cursei? Că te-am văzut să ştii....
– Un pic de mentol.
– Cînd ai ştiut că o să cîştigi?
– În ultimii două sute de metri.
Confuziile se mai produc şi sînt amuzante. În timp ce pentru români Constantina a alergat 42,195 kilometri, pentru americani ea a parcurs 26 de mile şi 385 de yarzi.
– Şi cu dopingul cum e?, intervine din nou domnul vicepreşedinte şi tatăl familiei curioase.
– Totul e bine. Mi-au luat trei fiole de sînge la început şi la final patru, spune împăcată Puşa
– Wooow! Toată lumea e testată la fel?
– Nu, doar primele trei, iar urină dau primele opt.
– Cum poţi să le dai probe, cînd eşti atît de deshidratată?
– Eeee. Reuşeşti. Şi surîde complice către antrenorul său.
“Wooow, real gold!”
După minute bune de iscodit, o exclamaţie întrerupe buna-dispoziţie. “Wooow! E aur adevărat. Nu credeam că e chiar aur”. Şi medalia trece din nou pe la toţi membrii familiei. “Trebuie să aibă cel puţin 1 pound”.
Cindy a venit cu un aparat de fotografiat digital mic . Ea spune că şi-ar fi dorit să vină cu unul mai mare, profesional, dar n-a îndrăznit. Înainte de a pleca de acasă, mărturiseşte că şi-a golit cardul de memorie pentru a face cît mai multe poze cu vecina sa campioană.
– Mulţumim, a fost senzaţional!
Puşa conduce invitaţii. Medalia rămîne pe masa din living lîngă coşul cu fructe.
Marile performanţe în maraton nu se pot obţine fără pregătire la altitudine. Diţă a ajuns la Boulder după Lidia Şimon, care a obţinut argintul olimpic în 2000 şi aurul mondial în 2001”
NICOLAE MĂRĂŞESCU, fost secretar general FRA
