Articol de GSP - Publicat luni, 19 martie 2012 00:00 / Actualizat joi, 22 martie 2012 10:46
Turbohalle – Uzina de Frumos a fost gazda ShortsUP via Londra, duminică seară. Organizatorii au condus spectatorul de la o staţie la alta a metroului londonez, într-o atmosferă grudge, întretăiată de repere tradiţionale britanice: Convent Garden, Picadilly Circus, Westminster sau Tate Modern. Acolo au putut fi admirate sculpturile provocatoare realizate de Cătălin Bădărău.
În pauză, a fost mare aglomeraţie la Westminster - colţul cu ceai şi brioşe - dar şi la barul de la Covent Garden, unde peturile au fost transformate într-o instalaţie de artă. Cele două ecrane pe care au rulat toată seara filmuleţe cu îndrăgitul Mr. Bean i-au distrat pe cei ieşiţi la o ţigară între reprizele de filme scurte.
Moonlight Breakfast - românii cu cel mai autentic sound britanic, un ritm energic şi revigorant
Trupa Moonlight Breakfast a deschis evenimentul cu un concert de o oră. Cei patru membri ai formaţiei au reuşit să sune ca nişte britanici autentici, pregătind astfel publicul pentru scurtmetrajele ce au urmat. Sound-ul lor retroelectro a reuşit să surprindă plăcut, într-atât încât ne-am fi dorit să ştim toate versurile.
Moonlight Breakfast este o trupă nouă, aflată în plin turneu, cu mari şanse să-şi contruiască o comunitate de fani puternică. Duminică seara, au reuşit să aibă un playlist interesant, au cântat o oră fără ca două melodii să semene una cu cealaltă şi au avut mare priză la public.
În lift, la bancă, cu părinţii sau Ura, între poze XXX şi copii. Scurtmetrajele serii
Neconvenţionalismul a continuat şi pe micul ecran. Proiecţiile alese de organizatori au transmis umor sec britanic, nelinişti interioare, frumuseţe şi urâţenie, adolescenţă şi maturitate.
Orele de film au debutat cu un experiment social. ,,Liftul”, în regia lui Marc Isaacs, a urmărit cum interacţionează locatarii unui bloc, când sunt puşi în faţa camerei de filmat. Am văzut călugăriţe nelămurite şi tăcute, un burlac în căutarea prăzii dar şi un bărbat şi o femeie plini de generozitate: el cu mâncarea, ea cu icoanele. Şi da, s-a râs. Mai ales la apariţia unei locatare trecută de prima tinereţe, dar cochetă şi pusă pe şotii.
Viaţa personală şi obiceiurile intime au fost highlight-ul serii. “Bancherul” s-a dovedit a fi un Michael Sheen în halat alb, care lucrează la o bancă de spermă. Ziua, ia mostrele şi se asigură că sunt depozitate unde trebuie iar noaptea trăieşte înconjurat de pozele femeilor care apelează la banca de spermă. În final, el găseşte antidotul perfect pentru viaţa solitară pe care o duce: o mare, mare familie, formată din sutele de copii ai căror tată biologic este şi mamele neştiutoare ale acestora.
A urmat “Gândacul”, regie Christopher Nolan, un nume care rezonează cu ”Batman”. Aseară, totuşi, nu am stat în faţa unui erou al nopţii, ci a unui bărbat disperat să omoare un gândac; un gândac care preia formă umană şi chiar propriul chip. Nu a fost greu de dedus o inspiraţie kafkaescă.
Prima parte a serii de scurtmetraje s-a încheiat cu o alegorie despre sentimente refulate, ură şi constrângeri, care reies când te aştepţi mai puţin şi de care nimeni nu scapă. După pauză, Stanley Pickle a prins viaţă pe ecran, cadru după cadru, alături de părinţii săi inanimaţi dar dinamici, după metoda Dr. Frankestein. Tema reanimării a fost abordată şi în animaţia scurtă “Surorile Pearce”, unde apare ca singurul mijloc pentru a scăpa de singurătate :( .
Într-o notă mai realistă, merită să menţionăm drama unei mame tinere, sărace, de care depind patru copii dar care visează la o poveste de iubire (“Viespea”, regie Andrea Arnold) şi scurtmetrajul care a încheiat evenimentul, “Dragostea creşte în copaci” sau cum învaţă un băiat ce este dragostea, chiar şi când tentaţiile par să fie peste tot.
Următorul festival de scurtmetraje marca ShortsUP va avea loc la începutul lunii aprilie, la Opera Naţională Bucureşti.
sursa: facebook/ Anamaria Dascalu
