VIDEO Adrian Drăgănoiu, încă un fost jucător român afectat ALS, la fel ca Marcel Sabou: „Dacă aș ști ziua în care mor, aș face un chef înainte”

Semnele și efectele sunt aceleași. Boala se instalează pe tăcute, suge încet din forța și vigoarea victimei, îi topește mușchii, îi distruge mobilitatea și vorbirea, împingându-l încet spre paralizie și dispariție pentru că lumea medicală nu a reușit încă să descifreze secretele vindecării unei maladii îngrozitoare.
 

Departe de România, cazul fostului dinamovist Marcel Sabou, care suferă de 6 ani în Spania de scleroză amiotrofică laterală (ASL), are un corespondent identic în orașul de la poalele Tâmpei.

REPORTAJ EMOȚIONANT » Povestea tulburătoare a lui Marcel Sabou: de la transferul la Real Madrid la 6 ani în vârtejul ALS, o boală incurabilă

Adrian Drăgănoiu a jucat trei sezoane pentru FC Brașov în prima ligă în anii ’80-’90, a fost apoi timp de un deceniu căpitanul Preciziei Săcele în divizia secundă, iar după finalul carierei a lucrat ca antrenor la junorii lui CSS Brașovia. Coincidență crudă, simptomele afecțiunii l-au atins în același an cu Sabou: 2013.

Doi ani pierduți printre diagnostice incerte 

"Nu mai puteam ține pixul cu mâna dreaptă. Aveam de completat multe documente și dintr-odată am simțit că am dificultăți la scriere", se confesează cu greutate fostul stoper, căruia boala i-a devorat deja parte din glas.

Reușește însă să comunice deocamdată ceva mai limpede decât Sabou, dar traversează și el numeroase momente în care are nevoie de "traducere" din partea familiei.

Tatăl său, Alexandru, fost portar la Steagul Roșu în echipă cu Adamache în perioada 1969-1972, preia din mers firul istoriei: "I s-au deformat două degete la mână, am crezut că e o altă problemă, n-a dat importanță. În primele șase luni, nu i s-a pus niciun diagnostic, dar boala a început să atrofieze musculatura. Unii ne-au zis că ar fi paralizie, alții au invocat o pareză a nervului cubital. Abia în octombrie 2015 a venit verdictul clar de ALS la centrul neurologic de la Brașov, confirmat apoi la Fundeni și la o clinică privată din Cluj".

"Sunt perfect sănătos, în afara faptului că am scleroză" 

"Tot ce înseamnă mușchi din corpul meu e afectat", silabisește Adrian. Se ține chiar de glume: "Mi-au ieșit bine analizele și investigațiile pe care le-am făcut de-a lungul vremii. M-am și întrebat de la ce a pornit atunci, că și la o banală răceală știi cauza. Eu m-am obișnuit însă să spun oamenilor că sunt perfect sănătos, în afara faptului că am scleroză. O ignor însă. Nu mă gândesc, nu mă vait, n-am plâns niciodată. Asta e! Am fost un luptător dintotdeauna, așa că mă lupt mai departe. Mentalul a rămas partea mea cea mai tare".

"Ne uitam unii la alții când am aflat diagnosticul, fiindcă nu știam nimic despre această boală. Iar Adrian s-a mirat când doctorița l-a întrebat dacă dorește să iasă la pensie. Pe moment n-am realizat dimensiunea maladiei", recapitulează Alexandru Drăgănoiu clipele trăite după ce fiul său a primit verdictul medical crud.

4e numărul echipelor la care a evoluat Drăgănoiu în carieră: Steagul Roșu/FC Brașov, Tricolorul Brașov, ICIM, Precizia Săcele

Familia Drăgănoiu și, în spate, colțul trofeelor cucerite de Adrian ca antrenor de juniori

Și pune pe masă o informație neobișnuită: "Adrian a fost primul om din Brașov diagnosticat cu ALS. Astăzi, la patru ani distanță, au apărut 450 de cazuri în județ". Amănuntul șocant ar traduce îndelungile ezitări ale doctorilor de a identifica scleroza laterală, deseori confundată în fazele sale incipiente cu diferite tipuri de paralizie sau alte afecțiuni neurodegenerative.

Edaravone, medicamentul costisitor adus din Japonia 

Astăzi, viața familiei Drăgănoiu e o cursă infernală pentru identificarea celor mai abordabile metode de tratament, care să ajute la stagnarea bolii sau să aducă mici îmbunătățiri. "Singurul medicament recunoscut în România se numește Rilutek, dar, la recomandarea unui neurolog, am găsit în Japonia un altul mai performant, pe nume Edaravone. Am găsit o cale de a-l procura pe o filieră din India la prețuri mai mici, fiindcă, în mod normal, doza perfuzabilă costă 545 de euro pe săptămână", punctează Alexandru Drăgănoiu.

22 de meciuriîn prima divizie a strâns Drăgănoiu în tricoul lui FC Brașov, cele mai multe partide, 13, prinzându-le în sezonul 1995-1996, când făcea cuplu de stoperi cu Bodea

Nu ascunde că eforturile financiare sunt uriașe. "Am făcut împrumuturi bancare, acum am pus la vânzare un teren foarte frumos la Moreni, pe care-l am de la părinții mei. Nu vreau să fac o afacere. Sunt acolo 2.400 de metri pătrați într-o zonă de o frumusețe rară, doream să ridicăm o casă de vacanță, dar îl dăm acum cu 12 euro pe metru ca să ne mai putem achita din datorii și să mergem mai departe, fiindcă vrem să facem tot ce depinde de noi pentru a-l ajuta pe Adrian", spune tatăl ex-fundașului brașovean.

Se emoționează când vorbește despre implicarea oamenilor întru sprijinirea lui Adrian: "Părintele Tămaș de la Vâlcele ne-a ajutat foarte mult cu lansarea unor campanii de donații, prieteni și foști colegi au contribuit și ei cu diferite sume, așa că am strâns câteva mii de euro, cu care am cumpărat doze de Edaravone pentru un an întreg. Le mulțumim tuturor! Sunt extraordinari!".

40.000 euro necesari pentru celule stem în Turcia 

Drăgănoiu își continuă tratamentele cu fizioterapie, terapii craniosacrale sau prin regresie, iar o veste venită din Turcia a crescut speranțele familiei. "Ne-a sosit o scrisoare de la o clinică, la care putem face implant cu celule stem. Ne-ar costa 20.000 de euro un prim pachet de ședințe, apoi încă 20.000 de euro după jumătate de an, dacă vom constata îmbunătățiri. Ne-au spus că există rezultate pozitive la nivel de vorbire sau pe zona motorie", se înseninează Alexandru Drăgănoiu. Glasul îi trădează însă grija că suma e inaccesibilă peste noapte familiei, iar rezolvarea stă tot în donații.

"Voi fi printre primii din lume care se vor salva" 

Adrian înfruntă însă boala necruțătoare cu un neobișnuit amestec de optimism și ironie: "Dacă aș ști ziua în care voi muri, aș face un chef înainte. Tot citind despre această boală, sunt conștient că poate la un moment dat voi ajunge o legumă sau voi fi menținut pe aparate. Dar nu mă gândesc decât la ziua de mâine, care e cea mai importantă".

Și, înainte de a se scula de pe scaun și, ajutat de soție, a se îndrepta agale către camera sa aflată la etajul casei, ne anunță crezul care-l împinge înainte clipă de clipă cu o forță remarcabilă: "Voi fi printre primii oameni din lume care se vor salva de această boală". 

"La doi milimetri de moarte"

În urmă cu 14 ani, Adrian Drăgănoiu a trecut pe lângă alt moment critic al vieții. Într-un meci Callatis Mangalia – Precizia Săcele din liga secundă, s-a ciocnit cap în cap cu un coleg și s-a ales cu o leziune teribilă în zona frunții. "Am mers atunci la un medic la Câmpina, care ne-a zis că Adi a fost la doi milimetri de moarte. Adică dacă lovitura era puțin mutată, atingea anumiți centri nervoși care puteau conduce la efecte dramatice", povestește tatăl fostului fundaș. După acel incident, Drăgănoiu a rămas cu o cicatrice vizibilă pe frunte și a evoluat cu o banderolă de protecție pe cap încă șapte sezoane, până la sfârșitul carierei. Familia a suspectat la început că accidentarea din 2005 ar fi putut declanșa maladia necruțătoare de acum. "Neurochirurgii ne-au asigurat însă că nu există nicio legătură între evenimente", punctează Drăgănoiu senior. 

În lotul lui FC Brașov din 1994, al treilea din dreapta sus

Fiica a vrut să renunțe la facultate!

Adrian Drăgănoiu are o fiică în vârstă de 22 ani, Alexandra, care a terminat Facultatea de Nutriție și Dietetică la Cluj, iar acum urmează un masterat în domeniu. Soția fostului fotbalist, Sanda, își amintește că "în anul în care Adrian a fost diagnosticat cu scleroză, fata era clasa a 12-a și-și punea problema să renunțe la facultate pentru a rămâne alături de noi. Am sfătuit-o însă să meargă pe drumul ei și a înțeles. A dat dovadă de o tărie nemaipomenită în toată această perioadă". 

Coleg cu Stănici, Selymes, Pârvu

Adrian Drăgănoiu a fost vreme de doi ani în circuitul naționalei UEFA 1988, unde i-a avut printre colegi pe Stănici și pe ex-stelistul Bogdan Bucur. De asemenea, la Tricolorul Brașov, un proiect gen Luceafărul în orașul ardelean, a fost coechipier cu alte nume cunoscute din fotbalul românesc: Tibor Selymesi, Ionuț Pârvu (ex-Steaua) sau Marius Todericiu. Ultimul s-a sinucis recent în Germania, unde era stabilit de mulți ani. 

"După ce i s-a pus diagnosticul lui Adrian, medicii ne-au anunțat că speranța de viață e de patru, cinci ani. Dar au fost persoane care au dus-o și 40 de ani. Numai Dumnezeu va hotărî asta!"
- Alexandru Drăgănoiu, tatăl lui Adrian 

"Mă uit la toate meciurile care oferă spectacol, indiferent de campionat. Cel mai mult îmi place Liverpool în prezent mulțumită lui Klopp, dar și jucătorilor, că degeaba ai un antrenor genial, dacă n-are cine să-i pună ideile în practică"
 

"Am debutat în prima divizie înainte să împlinesc 16 ani. S-a întâmplat la un U Craiova – FC Brașov 4-0 din 1987, când am jucat în fața a vreo 25.000 de suporteri olteni. Nu mai văzusem decât la televizor așa ceva. A fost un moment special, mai ales că eram un admirator al Craiovei Maxima" 
 

"Cînd am fost diagnosticat, aveam 104 kilograme. Acum am ajuns la 84 de kilograme. Am meniuri zilnice stricte, alcătuite de un nutriționist: salate de fructe, legume, diferite semințe și doar pește sau carne de pui"
- Adrian Drăgănoiu

Contul BRD în care se pot face donații pentru Adrian Drăgănoiu
RO57BRDE080SV56340270800

REPORTAJ EMOȚIONANT » Marcel Sabou a fost diagnosticat cu scleroză amiotrofică laterală, o boală incurabilă!