1973, Craiova. Arme din trecut folosite în prezent.

Cu puţin timp în urmă am ales să readuc în actualitate un episod cel puţin ciudat din ISTORIA FOTBALULUI în România, prevestind parcă noul scandal din eternul fotbal autohton. Articolul a fost intitulat ARME DIN TRECUT. CONSPIRAŢIA „ BOCHUM”, şi prezenta versiunea oficială a celor care au trăit în teren acele momente din sezonul 1972-1973, declaraţii publicate în cartea „100% CFR – Centenarul unui vis”, autori Ciprian Rus şi Cantor Zoltan.

Mă văd nevoit să reeditez acest articol, completându-l, tocmai pentru ca cei interesaţi de istorie şi adevăr să înţeleagă cine este obligat să realizeze această reparaţie morală. Prin urmare citez:

„1973, anul în care CFR a pierdut podiumul şi, implicit, accesul la cupele europene în condiţii suspecte, orchestrate de Dinamo, echipa ce avea să devină campionă în ultima etapă, la capătul unui 4-0 administrat chiar feroviarilor clujeni.”

„Finalul sezonului 1972-1973 se anunţa de vis pentru CFR-işti, care se afla pe locul 3, imediat în spatele „echipelor momentului”, Dinamo şi Universitatea Craiova. Performanţa unui sezon deosebit, cel mai bun din istoria clubului, avea să fie dublată în primăvara lui ’73 de o veste incredibilă: jucătorii feroviari urmau să plece cât de curând în Germania Federală, pentru a disputa un meci amical cu prilejul manifestărilor culturale ale României la Bochum. „Invitaţia ne fusese pasată de către cei de la Dinamo. Era, însă, mare lucru să ieşi în Vest pe vremea aceea, aşa că am acceptat provocarea, deşi aceasta venise în plin sezon intern. Cadoul dinamoviştilor avea să ne coste scump”, îşi aminteşte Marius Bretan. Turneul îi aduce pe CFR-işti la limita uzurii. Duminica clujenii au meci acasă cu Braşovul, noaptea călătoresc cu trenul la Bucureşti, de acolo cu avionul până la Frankfurt, apoi câteva sute de kilometri cu autocarul până la Bochum, unde ajung seara. A doua zi, în nocturnă, joacă împotriva lui Bochum, echipă de Bundes liga atinci, în faţa căreia cedează greu cu 3-1. Miercurea – zi liberă prin oraş, cu un mezelic de 20 de mărci bani de buzunar. Joi călătoresc de la Bochum spre Frankfurt şi apoi la Bucureşti.”La revenire nu am mai avut suficient suflu pentru finalul de retur. N-am mai rezistat fizic şi am terminat doar pe locul 5, deşi sunt absolut sigur că puteam termina pe locul 3 în acel sezon”, crede acelaşi Bretan.”

“Pentru Viorel Vişan, iţele ciudatei deplasări la Bochum sunt mai clare acum, după trei decenii. „Dinamo trebuia să câştige campionatul. Aproape toate partidele se jucau atunci în sistemul miercuri-duminică-miercuri. Nouă ne-au amânat un meci, cel cu Dinamo, şi ne-au trimis să jucăm în RFG. Ulterior am aflat că în spatele acestei ieşiri era Dinamo, care avea astfel un execelent motiv pentru amânarea meciului cu noi pentru sfârşitul campionatului, după uştima etapă. Aflând asta, Universitatea Craiova, care se afla pe primul loc, şi-a amânat şi ea meciul cu UTA pentru aceeaşi dată. Meciurile s-au jucat la aceeaşi oră, fiind televizate alternativ. Craiova trebuia să facă egal şi câştiga campionatul indiferent de rezultatul nostru cu Dinamo. Daca UTA ar fi învins cu 1-0, Dinamo trebuia să dea 4-0 ca să câştige campionatul la golaveraj. Noi am jucat cinstit, şi după 45 de minute, era 2-0 pentru ei. La pauză a venit o ploaie şi ne-au ţinut închişi în cabine vreo 20 de minute, deşi nu mai ploua, ca să vadă ce se întâmplă cu Craiova. Până la urmă meciul s-a reluat şi arbitrul Anderco le-a dat un 11 metri care n-a fost, în final ne-au mai marcat un gol, câştigând campionatul deoarece Craiova pierduse cu 1-0… Dar, ca să fim cinstiţi, poate nici noi nu am tras 100%, deoarece cei de la Craiova n-au fost cinstiţi cu noi. La meciul de la ei, ne-au dat primă de joc ca să câştige la un gol diferenţă. Le-a fost frică de noi… La pauză era 1-0, aşa cum ne-am înţeles, dar ei au venit peste noi şi ne-au data 2-0, 3-0, 4-0! 10 ne dădeau dacă puteau, dar a venit Adam şi le-a dat pe cinste 2 goluri. Poate dacă ei erau cinstiţi, noi trăgeam cu dinţii de rezultat, dar aşa…, povesteşte pe nerăsuflate Vişan.”

“Doctorul Rădulescu scrie şi el în „O viaţă închinată fotbalului” despre conspiraţia dinamoviştilor. „Mai târziu, la rece, am analizat situaţia şi ne-am dat seama că ea avea un tâlc. (…) Dinamo se afla pe locul 2, la 2 puncte de Craiova- locul I. Vă imaginaţi ce interes au stârnit cele două jocuri. Asupra maşinaţiunilor nu pot afirma nimic, întrucât am numai suspiciuni, şi nu dovezi. Destul că Dinamo-CFR Cluj 4-0 şi UTA – U Craiova 1-0, suficient ca la egalitate de puncte dar cu 17 victorii faţă de 15 ale Universităţii şi cu un gol mai mult la golaveraj, Dinamo să devină campioană. Cine ştie să o citească printre rânduri…să o facă”, încheie enigmatic fostul antrenor al CFR-ului „episodul Bochum”, cel mai controversat moment al celui mai bun sezon în Divizia A al echipei în secolul trecut.”

În cazul în care se pretinde o reparaţie morală din partea CFR-ului, lucru hilar de altfel ţinând cont de situaţia politică de la acea vreme, situaţie care practic a impus mai toate “performanţele” dinainte de revoluţie, s-ar cădea ca marile cluburi implicate în actele necurate ale istoriei fotbalului din România să “ţină un post negru de 40 de zile” în urma căruia să prezinte doar scuze… mereu, mereu şi mereu. CFR a ajuns să fie arătată cu degetul de o echipă care uza de aceleaşi practici necurate, de aceeaşi echipă căruia predecesorii stimabilului Mititelu i-au pătat ambii obraji, de aceeaşi echipă care a fost, conform declaraţiei aceluiasi grijuliu finanţator “3 ani satelitul Stelei şi 3 ani satelitul lui Dinamo“?

Domnilor acuzaţi şi condamnaţi comunismul şi practicile aferente lui, cele care realmente au reprezentat cancerul acestei naţiuni…şi care, din păcate, încă mai este prezent, prin reminiscenţele metamorfozate într-o formă sau alta în campionatul autohton.
Este evident că fiecare persoană cu bun simţ din România acuză practicile din trecut şi regretă fiecare nedreptate. Într-adevăr, Craiova merită scuze, reparaţii morale, dar în aceeaşi măsură în care şi CFR Cluj este îndreptăţită să pretindă anumite scuze, fiind ţinută în bezna diviziilor inferioare mulţi ani la comanda politică şi tot în aceeaşi măsură în care, atât de multe echipe, care au fost nevoite să piardă puncte în favoarea Stelei, a lui Dinamo, a Victoriei Bucureşti, a lui FC Olt Scorniceşti, a Flamurei Roşii, a Steagului Roşu, sunt îndreptăţite să pretindă aceleaşi “reparaţii”. Să fim totuşi onorabili… Dacă se dorea ca CFR Cluj şi Craiova să dea dovadă de pionierat în a condamna comunismul în fotbal, căci practic acesta a fost “vinovatul”, se impunea realizarea unui “gentleman agreement” şi împreună să decidă o declaraţie comună şi în niciun caz să fie practicată şantajul ieftin şi degradant.

Fiecare echipă din România trebuie să respecte competiţia şi să joace pentru fair-play, pentru onoare şi pentru poziţia sa în clasament, nicidecum să contribuie din plin la transformarea competiţiei autohtone într-un permanent circus. Echipa Craiovei trebuie să lupte pentru ea, nu pentru Steaua şi nici pentru CFR Cluj.
Concluzionând, sintagma perfectă “trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul…” defineşte perfect surescitarea actuală.