Articol de GSP - Publicat luni, 27 mai 2019 01:30
7 scurte - rezumatul rapid al celor mai interesante subiecte recente remarcate de Cătălin Țepelin, redactorul șef al Gazetei Sporturilor.
Cinci comentarii:
1. Hagi a câștigat Cupa și a pierdut alegerile. Două dintre cele mai exigente condeie, Cristi Geambașu în Gazetă și CTP în Republica, l-au înecat în cerneală pentru că, exprimare inabilă sau chiar dezinteres, a spus înaintea finalei "ce vot? Noi suntem cu fotbalul, nu cu politica". Eu cred că vedetele, idolii, influencerii sau cum le-o mai zice au dreptul să mai și obosească uneori de atâta responsabilitate publică, de atâta nevoie de perfecțiune. Iar Hagi nu a îndemnat poporul nici să nu voteze, nici să-i aleagă pe "ăia răi". Părea doar complet scufundat în preocuparea lui imediată - un meci pentru care muncise un an. Totuși, egoismul sau ignoranța nu-s păcate capitale.
2. Eu am buletinul plin de abțibilduri, însă intrarea în cabina de vot nu este unica modalitate prin care poți influența viața cetății. Mulți dintre noi "votăm" în fiecare zi, alegând să fim civilizați, să ne facem meseriile cu onestitate, să ajutăm într-un fel sau altul la bunul mers al lucrurilor. Iar alții cresc copii și juniori. Ori construiesc echipe care câștigă simpatia neutrilor. Cum a făcut Viitorul la finala de sâmbătă, când stadionul din Ploiești s-a umplut și localnicii au "votat" cu trupa lui Hagi.
3. Finala Cupei a mai adăugat un episod la o tâmpenie majoră a ultimilor ani: campionii continuă să fie dezbrăcați de culorile clubului. De ce? Barcelona, Juventus, Bayern, Manchester City sau PSG au dansat recent sub confetti purtându-și cu mândrie tricourile oficiale în nuanțele istorice ale echipelor. Niciun sponsor nu și-a permis să atenteze la identitatea vizuală a cluburilor! Aici, CFR s-a bucurat de titlu în niște tricouri portocalii, cei de la Viitorul au primit Cupa îmbrăcați în roșu, la fel cum în urmă cu câteva sezoane Steaua a sărbătorit în galben, iar Dinamo în albastru! Nicio legătură cu cromatica originară, cu ADN-ul echipelor, cu culorile steagurilor fluturate de puținii pasionați rămași prin tribune. Doar un exces de marketing al sponsorilor, care vor să cumpere și ce nu le folosește: albumele cu amintiri ale sportului.
4. Câteva vorbe bune pentru un învins: Costel Enache, antrenorul Astrei, unul dintre cele mai decente personaje din prim-planul fotbalului românesc. Serios, muncitor, discret, cu discurs elegant și echilibrat, a reușit să țină în picioare o echipă al cărei potențial a fost însă strivit de patronul care plătește salariile din 4 în 4 luni și-apoi tot el face pe supăratul.
5. Pălăria ridicată și capul înclinat pentru performanța extraordinară a lui Boloni, care o duce pe Antwerp în Europa League lăsând în spate două din ultimele 3 campioane ale Belgiei. Recitiți aici un interviu recent cu acest meseriaș orgolios și țâfnos, care se apropie de 70 de ani și spune că "perseverența m-a făcut să ajung departe. Si capacitatea de a recunoaște că nu știu totul".
Plus două recomandări:
1. Moralitatea în sport: în Olanda, un antrenor își învinge la baraj viitoarea echipă, forțând-o să mai stea un an în liga a doua (detalii). Colea, peste Dunăre, un club din prima divizie a Bulgariei își concediază 6 jucători care au picat testul la detectorul de minciuni după un meci dubios (info aici).
2. Pe relax, o declarație savuroasă a lui Hadnagy la retragere: "Dacă n-aș fi fost fotbalist mi-ar fi plăcut să fiu șef. Mie nu îmi place să muncesc fizic. Îmi place să vină oamenii la mine, să mă întrebe, să îmi ceară părerea. Să ne sfătuim, dar eu să am un cuvânt greu de spus". Attila, e concurență mare de tot pe postul ăsta! Suntem mulți ca tine, să știi :)
