Ca în familie

Dejan Rusici s-a conversat în limba sa maternă cu elevii de la liceul sîrbesc “Dositei Obradovici”.

Rusici a rămas surprins să afle că în Timişoara se află atît de mulţi vorbitori de limbă sîrbă. “Ştiam că este o comunitate de sîrbi, dar nu ştiam că e aşa de numeroasă”, a reac­ţionat atacantul lui Poli în mo­mentul în care a ajuns la liceu.

Slovenul le-a explicat şcolarilor cum s-a apucat de fotbal şi cît de im­portant a fost pentru el trans­fe­rul la Poli.

“Am început fotbalul la 7 ani, dar am văzut poze cu mine de cînd aveam doi ani şi am observat că şi acolo mingea era lîngă mine. În­seam­nă că tata a ştiut ce voi fi, îna­inte să ştiu eu”, a povestit Rusici.

Absolvent al unui liceu eco­no­mic, Dejan a dezvăluit că mereu a şti­ut că va fi mai mult decît un sim­plu con­ta­bil. “Mie mi-a plăcut foarte mult la şcoală, pentru că eram un grup şi ne simţeam bine îm­pre­u­nă, dar nu mi-a fost pe plac în­vă­ţa­tul. Dacă nu ajungeam în fot­bal, nu ştiu ce mi-ar fi plăcut să fiu. Poate ma­seur sau doctor ”, a mai spus Rusici, care şi-a dezvăluit şi o do­rin­ţă as­cun­să: “Echipa mea fa­vo­rită e Bar­ce­lona, însă deocamdată nu pot să joc acolo. Poate doar pe PlayStation”.

În grupe
Slo­venul a mărturisit că marele său regret în sezonul care tocmai s-a în­che­iat este că nu a reuşit să mar­che­ze mai multe goluri. “Dacă nu eram accidentat, cu siguranţă ar fi fost alt­fel. Problemele medicale m-au îm­pie­dicat să înscriu mai mult şi să am per­formanţe mai bune”, a spus ata­can­tul, care şi-a propus un obiec­tiv per­sonal pentru sezonul viitor: “Nu am mai jucat pînă acum în UEFA. Tre­buie să reuşim să ajungem în grupe”.

Gigel şi Kara, cei mai buni
Rusici a comentat şi eventuala ple­care a lui Artiom Karamian de la Po­li. “Mie mi se pare că este cel mai va­lo­ros jucător de la Poli şi mi-ar părea foarte rău să plece. E un ju­că­tor care poa­te ajuta mult echipa”, a spus Ru­sici, care nu l-a uitat nici pe colegul său din atac: “Datorită golu­rilor sale, Poli a ajuns să joace în UEFA”.