Copos îi face o urare pe blog lui Geambaşu: "V-aş dori să aveţi atîţia bani cîţi am cîştigat eu de pe urma Rapidului!" :X

Patronul rapidist George Copos a trimis pe blogul lui Cristian Geambaşu o replică la editorialul acestuia, "Copos, aşa cum îl ştiţi". Iată comentariul omului de afaceri, integral, mai jos: 

Scrisorile lui Copos. Scrisoarea a IV-a. Drept - credinciosului Cristian

Stimate domnule Cristian Geambaşu,

Consider de datoria mea să fac câteva comentarii referitoare la articolul dumneavoastră, „Copos aşa cum îl ştiţi”. Având în vedere rezonanţa profund creştină a numelui dumneavoastră mă voi destăinui ca unui duhovnic, cu toată sinceritatea; aşa, măcar, vor afla cititorii „cum să îl ştie pe Copos”.

Să luăm lucrurile punctual, aşa cum v-am obişnuit în precedentele mele „Scrisori”:

1. Aveţi o preocupare majoră în ceea ce priveşte relaţia mea cu justiţia. Apreciez. Păcat însă că memoria vă joacă feste, de cel puţin două ori:
a. Uitaţi că înaintea instanţei care a pronunţat o condamnare a existat o altă instanţă, la fel de onorabilă, care a pronunţat O ACHITARE!
b. Uitaţi de existenţa principiului prezumţiei de nevinovăţie, care spune că orice om este considerat NEVINOVAT până la rămânerea definitivă a unei sentinţe de condamnare; având în vedere că hotărârea la care faceţi referire NU ESTE DEFINITIVĂ, prezumţia de nevinovăţie mi se aplică.
2. Aţi înţeles (sau, poate, aţi interpretat) greşit părerea mea despre doamna Maria Andrieş. În realitate, am o înaltă apreciere faţă de calităţile sale jurnalistice, absolut incontestabile. Citesc întotdeauna cu interes, cu pasiune chiar, articolele sale, mai ales pe cele despre mine. Totodată, sunt convins de multiplele sale talente. Am încercat să îi fac un compliment, nicidecum să o desconsider. Singura mea obiecţie faţă de analiza pe care a realizat-o mai deunăzi este aceea că, în general, fiecare om e bine să facă ceea ce ştie foarte bine. Or, în cazul de faţă, am convingerea că activităţile financiar bancare şi comerciale nu sunt „punctul forte” al colegei dumneavoastră. Altfel, ar fi om de afaceri ori de bancă. Poate că doamna este în situaţia lui Eminescu (la care aţi făcut referire în textul dumneavoastră): şi Eminescu a scris mult despre economie, ceea ce însă nu l-a ajutat să devină om de afaceri. El se pricepea la alte lucruri !
3. “Jurnalismul nu este o activitate minoră.” Se întâmplă însă ca jurnalismul să fie una, iar economia – alta. Fac apel din nou la memoria dumneavoastră şi vă rog să vă amintiţi cum a mers economia românească atunci când ministrul ei a fost, pentru o anumită perioadă, un jurnalist – pentru care, de altfel, am toată stima şi consideraţia. Ca jurnalist, nu ca ministru !
4. „Clubul mi-a adus faimă şi bani”:
a. întrebare retorică: aţi dori oare să vă aflaţi în stadionul Giuleşti, să fiţi George Copos şi să vă bucuraţi de faima mea din prezent? Mă îndoiesc !
b. despre bani: v-aş dori să aveţi atâţia bani câţi am câştigat eu de pe urma Rapidului (pentru care am cheltuit milioanele de euro despre care ştiţi cu toţii), dar nu e creştineşte să blestemi în Postul Crăciunului !
5. „Clubul pe care puneam mâna în urmă cu vreo 20 de ani” era ceva mort; mai exista doar numele din el. L-am reînviat. La solicitarea părinţilor celor care acum mă critică. Credeţi oare că a fost o greşeală ? Ar fi trebuit să îl las „să se ducă” ? Mă întreb şi eu !
6. „Fiind la fel de nepriceput ca şi colega mea în ale finanţelor, continuu să nu cred că un imperiu al afacerilor se poate clădi pe fundaţie de savarine şi cărămizi de plăcinte.” Nu sunteţi deloc descalificat în ochii mei, doar că aveţi informaţie insuficientă. Uitaţi că foarte multe afaceri colosale se derulează în sectorul industriei alimentare: unii fac băuturi: Coca Cola ori Pepsi Cola; alţii fac ciocolată şi dulciuri: poate aţi auzit de Kraft Jacobs Suchard ori de Ferrero Rocher. Alţii fac savarine şi plăcinte. Credeţi-mă, „fundaţiile de savarine” şi „cărămizile de plăcinte” sunt un business adevărat. Oamenii au nevoie de alimente tot timpul.
7. Aveţi dreptate când afirmaţi că plătesc salarii şi dezamorsez tensiuni sociale. Nu ştiu însă la ce vă referiţi când vorbiţi despre „dispreţul patronului faţă de salariatul netrebnic”, despre „capitalismul cu faţă comunistoidă” ori despre „aroganţa şi obrăznicia angajatorului faţă de angajat”. Dacă ar fi să căutăm resorturile comunistoide din societatea noastră, atunci ar trebui, poate, să le căutăm în altă parte. Chestiunea cu aroganţa, dispreţul şi obrăznicia angajatorului sunt extrase din manualele de istoria patriei, din cele de economie politică şi din cele de socialism ştiinţific tipărite înainte de 1989. Acolo se arată ce rău e burghezul. Poate doar moşierul să fie mai rău ! În realitate, lucrurile sunt simple şi piaţa le reglează pe toate: piaţa îţi arată de câţi angajaţi ai nevoie; ea îi impune cu cât să îi plăteşti, în funcţie de ce produci, la ce calitate şi la ce preţ vinzi; ea te obligă – cam ca acum, din păcate – să îţi adaptezi numărul de angajaţi la cerinţele pieţei. În rest, orice angajator serios ştie bine că fără angajaţii săi loiali nu poate rezista. Are tot interesul să îi ţină aproape de el şi mulţumiţi. Deci, chestiunea cu „dispreţul” este o gogoaşă „comunistoidă”.
8. „George Copos nu este misogin”. Corect. Ceea ce i-am scris doamnei Maria Andrieş era legat strict de cunoaşterea sau nu a mecanismelor economice. Nu era un atac la nici o femeie din lume. Necunoscătorii în ale economiei sunt atât bărbaţi cât şi femei. Dacă, spre exemplu, în locul ei aţi fi scris dumneavoastră, mi-aş fi exprimat convingerea că sunteţi un excelent şofer, un mare jucător de jocuri pe calculator sau un minunat pescar. Dar staţi deoparte de finanţe şi comerţ – nu e lumea în care vă mişcaţi cu uşurinţă !
9. Constat că în scris folosiţi „Î din I” şi „sînt” spre deosebire de mine, care folosesc „Î din A” şi „sunt”. Să consultăm amândoi Academia Română, prin Monitorul Oficial Nr. 59 din 22 martie 1993 - Regulile “Sextil Puşcariu”.
Cu stimă,
Gheorghe Copos