Articol de George Nistor - Publicat miercuri, 05 noiembrie 2025 15:35 / Actualizat miercuri, 05 noiembrie 2025 17:00
Emeric Ienei, una dintre cele mai mari figuri ale fotbalului românesc, a murit astăzi, la vârsta de 88 de ani. Antrenorul care a schimbat istoria Stelei la Sevilla, când roș-albaștrii au cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986, rămâne un reper de eleganță și măsură în sportul autohton.
Ca selecționer, a calificat România la Campionatul Mondial din 1990 și a pus bazele generației care avea să ridice standardele echipei naționale. A condus, de-a lungul carierei, cluburi importante din țară și reprezentativa Ungariei, dovadă a prestigiului său recunoscut peste granițe.
Înainte de perioada de glorie pe bancă, Ienei a fost fotbalist de nivel înalt. A jucat ca fundaș și mijlocaș central, iar cariera i s-a încheiat într-un mod rar pentru acea vreme, în Turcia, la Kayserispor.
Discret, cu spirit pedagogic și o autoritate calmă, Ienei a format campioni și caractere. A lăsat în urmă nu doar trofee, ci și repere. Dispariția sa încheie o eră și, pentru o clipă, redeschide albumele cu momentele care au definit o generație.
Emeric Ienei, fiu de prizonier, orfan de mamă de la 12 ani
Emeric Ienei s-a născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic, județul Arad. Provenea dintr-o familie de etnie maghiară, iar copilăria sa nu a fost lipsită de greutăți. Tatăl său a refuzat serviciul militar în România comunistă și a devenit soldat pentru unguri. După război, a fost ținut prizonier pentru o perioadă, fapt ce a afectat cumplit familia.
Pentru tânărul Emeric, acele momente au însemnat o maturizare devreme, cu absența tatălui o bună perioadă și cu responsabilitatea unei mame singure, rămasă să-l crească. Mama sa a murit când el avea doar 12 ani, iar acea pierdere l-a făcut să înțeleagă prematur ce înseamnă sacrificiul și dorința de a reuși. Toate aceste experiențe aveau să-i definească atitudinea calmă și fermă în același timp, de lider.
Și-a încheiat cariera de jucător la Kayserispor
Înainte de a cunoaște gloria de antrenor, Ienei a fost un jucător valoros. A evoluat ca mijlocaș defensiv și fundaș central, fiind apreciat pentru siguranță și echilibru în joc . A început ca junior la Arad, a debutat la seniori la Flamura Roșie, iar din 1957 a devenit reprezentativ pentru Steaua București, echipă cu care a câștigat titluri și trofee.
Într-o perioadă în care transferurile în străinătate erau rare, și-a încheiat cariera în Turcia, la Kayserispor, pentru care a evoluat între 1969 și 1971, până la vârsta de 34 de ani. Experiența unei alte culturi fotbalistice avea să pregătească, fără să știe, viitorul antrenor deschis influențelor străine. În 1986, Steaua îi avea în componență pe Boloni, și el de etnie maghiară, Duckadam, portar cu rădăcini săsești și Belodedici, din Banatul sârbesc.
Căsătorit cu actrița Vasilica Tastaman
Dincolo de fotbal, viața lui Emeric Ienei a avut și momente de notorietate în cotidianul vremii. În tinerețe, s-a căsătorit cu actrița Vasilica Tastaman, una dintre cele mai cunoscute figuri ale scenei și cinematografiei românești din anii '60 și '70. Din căsnicia lor s-a născut fiul Călin.
Relația lor, discretă, dar urmărită de presă, a adus o notă inedită în biografia lui Ienei, care părea mereu un om rezervat și dedicat carierei. Deși mariajul nu a durat, Ienei a rămas departe de agitație și scandaluri, demn și discret.
Vasilica Tastaman a avut o carieră impresionantă în teatru și film, fiind una dintre cele mai populare actrițe române din anii 1960-1980. A jucat atât în comedii, cât și în filme dramatice, precum „Pisica de mare” (1963), „Cu mâinile curate” (1972), „Veronica” (1972), „Ultimul cartuș” (1973) sau „Nea Mărin miliardar” (1979).
A antrenat FC Universitatea Craiova
Inevitabil, numele de Emeric Ienei duce cu gândul, aproape instinctiv, la Steaua și la echipa națională, dar cariera sa a inclus și o scurtă etapă la FC Universitatea Craiova (echipa dezafiliată în 2011), în 1996.
Era o perioadă tensionată, cu așteptări mari și cu un public exigent, iar rezultatele nu au fost cele dorite. Mandatul său pe banca oltenilor a durat doar zece meciuri, o experiență dificilă, dar plină de lecții.
Pentru un antrenor obișnuit cu performanța, acel episod a fost un test de răbdare și adaptare. După acea perioadă, a revenit la echipele care l-au consacrat, dar experiența de la Craiova a rămas o provocare acceptată în condiții ostile.
Selecționerul Ungariei
Un capitol puțin cunoscut din cariera lui Emeric Ienei este acela că a condus, pentru o scurtă perioadă, echipa națională a Ungariei, între 1992 și 1993. A fost o alegere firească pentru selecționerul cu o reputație solidă în ambele țări, în acel moment.
Sub comanda lui, reprezentativa țării vecine a disputat 14 meciuri internaționale, din care patru în preliminariile Campionatului Mondial din 1994. A terminat pe cea de-a patra poziție grupa din calificări, după Grecia, Rusia și Islanda, Luxemburg fiind pe ultimul loc.
Ungaria a ratat calificarea, însă presa din Budapesta a remarcat disciplina și organizarea tactică inspirată din fotbalul românesc al anilor '80.
Thierry Henry, apariție rară alături de misterioasa lui iubită!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
