Articol de GSP - Publicat duminica, 27 decembrie 2020 16:25 / Actualizat duminica, 27 decembrie 2020 18:43
Florin Prunea, 51 de ani, fostul portar al echipei naționale, fost angajat la Federației Române de Fotbal, iar în ultimii ani în mai multe funcții de conducere în executivul cluburilor din Liga 1, a acceptat invitația de a participa la o ediție specială a emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Și a făcut dezvăluiri despre experiențele sale la echipe din străinătate.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Florine, dar ție nu prea ți-a plăcut prin străinătate ca jucător!
- Deloc! Chiar și acum: când plec, abia aștept să mă întorc acasă. Nu știu de ce. O chestie de adaptare. Nu-mi place. Eu am apărat până la 37 de ani, dar m-am lăsat din cauza lui Ionuț. Dacă Ionuț Lupescu nu voia să meargă la Federație eu jucam, eram la FC Național. Mi-a zis Ionuț să mă las și-am merg cu el la Federație, unde eram director de relații internaționale.
- Prima ta experiență afara a fost la Erzurumspor.
- De exemplu, între București și Istanbul sunt 600 de kilometri, dar de la Istanbul la Erzurum, unde am jucat eu, încă 1.600. Hagi mi-a spus atunci, era la Galatasaray: "Nu te duce acolo". Schimbam și câte două avioane. Mie mi-a spus Hagi: "Bă Florine... Tu știi unde te duci? Din octombrie până în martie sunt -25 de grade că e munte și vara sunt câte 45-50 de grade. Ei au un teren, dar ba e înghețat, ba e pârlit". M-am dus...
- Și-ai semnat.
- Nea Ovidiu... Am semnat la Ankara în cantonamentul echipei. Eram 16 jucători noi. Vreo zece turci-germani. Ei îmi spuneau: "Frate, tu nu poți să stai două zile la Erzurum... Nu ești obișnuit". Eu credeam că-s invidioși că au aflat câți bani câștigam. Când am ajuns la Erzurum. Nu vedeam orașul când aterizam... Când am ajuns în oraș:"Aoleeeuu... Cum plec eu d-aici??". Am vorbit cu bașkanul și i-am zis că nu pot să stau... M-am adaptat totuși.
- Dar...
- Într-o zi mă sună Lupescu. Era jucător la Bursa și jucau la Erzurum. M-a sunat când a ajuns în oraș: "Băi tu ești sănătos la cap?! Cum ai stat, mă, aici?!". "Bă, să vezi că vă dau ăia cinci, să vezi ce vă aleargă!". "Taci, bă, din gură! Îi batem de-i rupem". M-a sunat după meci, Daum era antrenor la Bursa: "Cinci am luat!".
- Apoi ai prins contract la Litex.
- Am ajuns cu Stoichiță antrenor. Eu eram la Energie Cottbus în birou să semnez contractul. În '98, după European. Mă sună Stoichiță. "Ce-o vrea, bă frate?!". "Mihai, te sun eu că sunt în birou la președinte să semnez". "Bă, nu semna! Ieși afară din birou! Am semnat acum la Litex, sunt cu patronul. Zi, cât vrei să vii aici?". "Bă, ăștia îmi dau 30.000 pe lună și 300.000 la semnătură". I-a zis lu' ăla și mi-a zis că-mi dă tot atât... Am lăsat Bundesliga pentru Litex. Aia a fost o greșeală mare pe care am făcut-o....
