Articol de GSP - Publicat luni, 02 aprilie 2012 00:00 / Actualizat luni, 02 aprilie 2012 13:27
E duminică. Dinţii soarelui sînt ştirbi în dimineaţa asta de primăvară. Amorţeala timpurie a unui sat din Transilvania e răscolită de hărmălaia maidanului (vezi galeria foto de mai sus). Balonul dezumflat rămîne în urma puştilor, mai de fiecare dată.
Unde-i mingea e şi grămada. Ce dor mi-a fost de observaţia asta, vouă nu? De cînd n-aţi mai auzit-o? E ceva vreme, nu-i aşa?
Nu am reuşit niciodată să găsesc tipul ăsta de organizare în setările jocurilor pe calculator. Acolo fotbalul începe direct de la Ronaldo şi 4-4-2. Am mai întîlnit-o în schimb în campionatul nostru. Vorba lui Tudor Octavian, "la ce antrenori avem...".
Am îndrăznit să întrerup meciul pentru cîteva secunde. Să o considerăm pauză, dacă tot ne aflăm pe una din marile arene ale lumii, cum aveam să aflu. Alta, cică, diferită de cea din sufletele noastre de copii.
- Voi cu cine ţineţi?, a venit întrebarea, evident, lipsită de inspiraţie.
- Cu Steaua!, se auzi la unison.
- Toţi?
- Daaa!
- Nu există alte echipe? Toată lumea ţine cu Steaua în sat?
- Nu chiar, nenea! E şi un dinamovist. Acum e plecat cu oile. A lui e mingea.
- Eu ţin cu San Siro!, strigă deodată portarul cel mic, întrerupt de hohotele de rîs ale celor mai mari. Imediat urmează frenezia unui gol printre 2 bocanci.
A doua zi, în drum spre birou, un copil de vreo 12 ani aproape că întră în mine. Are un ghiozdan în spate, nu e atent la drum şi citeşte un ziar. Nu e Gazeta Sporturilor, dar e de hîrtie. Poftim?! Oauuu! Filmul pare rupt din alte timpuri. Şi totuşi, acel San Siro din imaginaţia celor care se împiedică pe cîmp, din cauza pantalonilor prea lungi, rămîne mai frumos decît cel de pe consolă.
Profitaţi de el! Dacă nu tot timpul, măcar atunci cînd vi se termină bateriile.
Diana Munteanu are un fotbalist favorit la CM: „Dacă m-ar da o tură cu trotineta nu mi-ar părea rău”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
