Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 24 decembrie 2020 17:20 / Actualizat joi, 24 decembrie 2020 17:56
Fostul arbitru Marius Avram, 41 de ani, îl arată cu degetul pe Vassaras, căruia îi bate obrazul pentru felul „nedrept și șocant” în care a procedat la scoaterea sa anticipată de pe lista FIFA.
- Marius Avram vorbește despre bornele importante ale carierei lui, anunță țintele înalte pentru viitor și evită să discute despre momentul sensibil al arestării și întemnițării tatălui său, Vasile Avram.
- Cum arată viața ca fost arbitru, domnule Avram?
- E prea devreme ca să-mi dau seama. Vin Sărbătorile, urma o vacanță în mod natural, familia e fericită că nu voi mai lipsi de acasă în weekend-uri, dar mă încearcă deja un sentiment de melancolie.
- Vă mai aduceți aminte debutul în Liga 1?
- Octombrie 2006, Farul - Jiul 0-0. Am avut emoții imense, iar în timpul meciului mi se părea că jocul curge cu o viteză extraordinară și chiar mă gândeam: "Doamne, ce diferență între Liga 1 și Liga a 2-a!". Când am ajuns însă acasă și am revăzut partida, mi s-a părut foarte lentă întâlnirea față de ceea ce simțisem pe gazon.
- Locul 8 all-time în prima divizie, cu 246 de partide conduse. E mult, e puțin?
- Am rămas surprins că s-au adunat atâtea. E foarte mică diferența între a fi la început "enervant de tânăr", cum îmi spuneau unii observatori, până la a deveni unul dintre cei mai experimentați din țară. Nici nu-ți dai seama când trec anii. M-am bucurat de fiecare meci și de fiecare moment petrecut în echipamentul de arbitru.
Marius Avram: „M-a surprins delegarea”
- Ce partide v-au rămas pe retină?
- Ar fi un Dinamo - Urziceni 0-1, locul 1 cu locul 2, chiar în sezonul în care ialomițenii câștigau titlul. A fost o victorie care a inversat atunci pozițiile în frunte, iar Unirea s-a dus apoi spre marea performanță de a câștiga campionatul. M-a surprins acea delegare la un joc decisiv, nu eram încă purtător de ecuson FIFA. Probabil că a însemnat un test-cheie pentru a fi apoi propus pe lista internațională pe considerentul că un arbitru care aspiră la o carieră externă trebuie să fie capabil să conducă absolut orice partidă în țară.
- Și de 4 ori Steaua - Dinamo, inclusiv o finală de Cupa României, nu?
- Evident, sunt întâlniri care mi-au rămas pe suflet. Finala din 2011 chiar a fost un moment cu sare și piper! S-a jucat la Brașov, spectatori mulți, focuri de artificii, meci întrerupt din cauza fumului, partidă la nivelul unui derby. De altfel, cam orice meci se disputa în acea perioadă între Steaua, Dinamo, Rapid, Urziceni, CFR, Timișoara, Craiova, Vaslui sau Oțelul însemna un derby.
Marius Avram, despre seara horror a carierei: „Lecție de viață”
- Hai să vă provoc și cu un exemplu negativ: 2011, CFR - Timișoara 1-2, două penalty-uri false dictate în 10 minute, câte unul pentru fiecare echipă, un gol al lui Zicu anulat bizar pentru un fault în atac. O seară de coșmar!
- Am greșit la ambele lovituri de la 11 metri, așa e! Și nu scuză cu nimic faptul că am defavorizat pe rând cele două formații. Am suferit mult după acel joc. Tata era președinte la CCA și m-a trimis apoi direct la Liga a 3-a. Striga lumea după mine: "Bă, te-a retrogradat până și tac-tu! Te-ai făcut de râs!". A fost o lecție de viață pentru mine. Îmi ieșise înainte o serie foarte bună de partide, iar când mergi la treabă prea sigur pe tine, riști să-ți pierzi concentrarea. Atunci cred că gândeam: "Vai, ce bun sunt!". Și am comis-o pentru că mi s-a părut că nimic nu se poate întâmpla dacă mă aflu pe val. La arbitri e ca la antrenori: contează prestația de la ultimul meci sau ultima decizie. Degeaba ai condus perfect 90 de minute dacă în ultimele secunde nu vezi un penalty sau dictezi o eliminare nejustificată!
- V-a deranjat modul în care CCA v-a scos de pe lista FIFA la 41 de ani, când mai aveați înainte cel puțin încă 4 ani de activitate internațională?
- N-aș comenta oportunitatea schimbării listei FIFA și decizia CCA. E vorba despre o analiză internă. M-a surprins întâi mesajul public, faptul că s-a invocat vârsta și atât. Dar vârsta, criteriu unic, nu e suficientă la o asemenea măsură dură. După acest principiu, niciun arbitru n-ar mai termina cariera la 45 de ani, ci mai devreme, fiindcă la un moment dat nu mai poate promova. M-a deranjat modul incorect de a mi se spune: "Vezi că ai fost scos de pe lista FIFA!". Am fost efectiv șocat!
Marius Avram: „Un român ar trebui să conducă CCA”
- Ați aflat din presă?
- Nu. M-a sunat președintele Vassaras la două zile după ce adoptase deja hotărârea. Mi-a comunicat-o sec la telefon și la revedere! Prin natura activității, un arbitru dezvoltă un puternic simț al dreptății. Iar eu am receptat ca pe o mare nedreptate eliminarea de pe lista FIFA. N-a fost OK cum au procedat, lucru pe care am remarcat că l-au punctat mulți oameni din fotbal în spațiul public. Asta m-a surprins plăcut. Totuși, nu mai puteam continua ca arbitru cu acest sentiment în sinea mea.
- Sunt numeroase voci care amendează însăși prezența lui Vassaras în fruntea CCA, pe principiul că nu e normal ca un străin să conducă arbitrajul românesc. Sunteți de acord sau nu cu această optică?
- După ce m-au scos de pe listă, am avut o discuție cu membrii CCA și le-am spus așa: "Domnilor, un străin vine și pleacă. Nu-l interesează ce lasă în urma lui. Noi suntem născuți aici, ne știm familiile, ne cunoaștem și am lucrat împreună de ani de zile, ne întâlnim deseori, ne salutăm, dezbatem, ne preocupă ce facem și cum facem. Vouă măcar ar trebui să vă pese ce se întâmplă la CCA". Nu judec dacă e corect sau nu să fie Vassaras șeful Comisiei de arbitri. În general, sunt adeptul ideii că românii trebuie să fie în funcțiile de conducere, fiindcă le pasă de munca lor și de imaginea pe care și-o creează aici.
Marius Avram: „Crăciunescu mi-a dat mai multe decât tata”
- Iese Marius Avram, intră Andrei Chivulete. "Iese tusea, intră junghiul", a comentat Ion Crăciunescu. De ce credeți că vâlceanul a fost permanent cu gura pe dumneavoastră în toți acești ani?
- N-am înțeles niciodată disputa dintre tata și dânsul. Cu Teo Crăciunescu, fiul lui, am avut chiar o relație de prietenie, am făcut Revelioane împreună, frecventam același cerc de prieteni și mai discutam: "Băi, de ce naiba se tot ceartă părinții noștri?". Știam că e cu ochii pe mine, la fel ca și restul lumii, prin prisma simplului fapt că sunt băiatul lui Vasile Avram. Nu m-a deranjat însă deloc. Ba chiar m-am simțit stimulat să fiu mai atent, să fiu mai bun. Deși am suferit la început, n-am luat personal absolut nicio remarcă. Există aici și un mare paradox.
- Care?
- Că în perioada în care a fost președinte la CCA, Ion Crăciunescu îmi încredința mai multe meciuri decât a făcut-o tata! Și vorbesc de partide tari, nu să iasă la număr! Mi-aduc aminte, de exemplu, că m-a delegat și la tur, și la retur la o semifinală de Cupa României între Vaslui și Rapid. Adică mesajul era: "Mă pot baza pe Avram să ducă niște dispute grele". Prin urmare, vorbele sunt una, faptele arată altfel.
Marius Avram: „Conducător demis fiindcă l-a mințit pe patron că mi-a dat bani"
- Sincer, în toți acești ani de Liga 1, câte telefoane ați primit de la oficiali sau oameni din fotbal, care să ceară sprijin pentru echipa X sau Y?
- Niciunul! Absolut niciunul! Asta, probabil, și pentru că l-am avut pe tata ca scut. Se mai practicau chestii incorecte, pe care le-am pățit chiar eu la un moment dat. De exemplu, dacă-ți făceai treaba corect, se trezea câte un conducător să se laude la patron că i-a dat X euro arbitrului și a aranjat el tot. Șansa mea a fost că patronul îl știa pe tata, l-a sunat să-i spună că am luat bani, dar situația s-a lămurit imediat, iar omul în cauză a fost dat afară. Am fost protejat în situații de acest gen. În plus, eu nici n-am mai prins perioada în care brigăzile mergeau, ca pe vremuri, la protocoale cu gazdele, cu jurnaliștii, așa că interacțiunile cu conducătorii le-am avut mai mult în presă.
- În diviziile mici v-ați confruntat cu tentative de "împrietenire" cu vreun club?
- La începuturile mele în "C", am nimerit la un meci cu doi asistenți mai în vârstă. M-am trezit că amândoi dispar brusc la toaletă, împreună cu observatorul. Eu am rămas singur minute în șir cu un președinte sau un director general de la o fabrică, trăind momente penibile, că nu înțelegeau de ce nu sunt la fel de maleabil. Se uitau ciudat la mine, băteau apropouri că am venit cu temă să-i execut sau că joc pe partea oaspeților. Le-am explicat tuturor, de la început, că vreau să ajung arbitru FIFA, iar asta presupune o conduită ireproșabilă. Oamenii s-au învățat în timp și așa-ți construiești o situație mai ușoară, fiindcă toți conducătorii vor ști că de X nu te apropii. Pentru că vorba se duce repede în fotbal!
- L-ați invocat pe tata în câteva dintre răspunsurile anterioare. Știu că e un subiect sensibil, dar ați putea povesti ce-ați simțit când l-ați văzut cu cătușe la mâini sau în spatele gratiilor după arestarea din dosarul instrumentat în perioada în care a condus CCA?
- Nu vreau să discut despre acest subiect. Vă rog să mă înțelegeți! Chiar nu vreau.
Marius Avram: "Nu m-am gândit dacă voi candida la FRF”
- Cum arată viitorul lui Marius Avram? Ați vrea să rămâneți în fotbal?
- Da. În paralel cu activitatea de arbitru, mi-am definitivat studiile în străinătate, în Elveția, am făcut un master în management sportiv în Spania, sunt de un an director în Ministerul Economiei, așa încât cred că am competențele necesare să intru în administrația fotbalului. La cursurile de master, a existat chiar un exercițiu de psihologie, în care te întreba unde te vezi peste 10-15 ani, iar eu am răspuns imediat: "La costum și cravată, în tribună".
- Asta înseamnă președinte de club?
- Dacă ar fi să-mi stabilesc următorul obiectiv, da, acesta ar fi! Cred că am pregătirea care mă califică pentru un asemenea post. Președinte de club sau, de ce nu?, președinte CCA, pentru că la un moment dat vine rândul fiecăruia.
- Există deja propuneri?
- Deocamdată sunt numai mesaje de felicitare pentru carieră, iar numitorul comun e cuvântul "respect" de la foarte mulți conducători. Respectul conducătorilor de club e în contrast cu lipsa de respect arătată față de mine de către conducătorii din altă parte.
- E posibilă chiar o candidatură la șefia FRF, cum a procedat tatăl dumneavoastră în 2014? Poate o revanșă în fața actualului președinte?
- Nu m-am gândit. N-am luat asta niciodată în calcul.
Marius Avram: "Hațegan și Kovacs sunt singurii care pot trăi din arbitraj"
Avram jr. evocă cele mai importante sfaturi primite de la tatăl său în cariera de arbitru: "Numărul unu: să am o meserie pe lângă arbitraj, fiindcă a fi arbitru profesionist în România nu e posibil. E o iluzie până când arbitrii nu vor fi protejați printr-un contract de muncă, salarii, asigurări medicale, ca orice angajat.
Singurii care-și pot permite să trăiască din arbitraj sunt Hațegan și Kovacs. Restul sunt povești. Și numărul doi: să nu emit niciodată pretenții să avansez la un eșalon superior decât atunci când sunt în stare să conduc orice partidă la nivelul la care mă aflu. Îmi mai și zicea: «Marius, nu pot să mă fac de râs cu tine să te duci să arbitrezi la Liga a 3-a, iar tu să nu fii capabil să conduci un meci în Liga a 4-a». La fel și mai sus".
Marius Avram: „S-a întâmplat și ca steliștii să mă acuze că sunt dinamovist ori invers”
Felul cum te impui față de antrenori când ai calitate de arbitru de rezervă se perpetuează apoi în timp vizavi de modul în care te vor percepe în carieră. La început, cei de pe bancă te testează să vadă ce personalitate ai, aruncă un mic protest, un cuvânt mai aspru, iar modul cum reacționezi atunci contribuie la respectul cu care vei fi tratat. Eu am dezvoltat o relație civilizată cu toți tehnicienii din Liga 1"
S-a întâmplat să fiu și jignit pe stadioane, dar când alegi să faci această activitate, ți-o asumi cu bune și cu rele. S-a întâmplat și ca steliștii să mă acuze că sunt dinamovist ori invers, craiovenii să mă critice că țin cu CFR sau invers. Asta a fost bine, atâta vreme cât n-am fost identificat drept omul unei singure echipe, nu?"
Copil fiind, majoritatea prietenilor mei țineau cu Steaua, fiindcă era perioada când echipa cucerise Cupa Campionilor. Eu chiar n-am avut niciodată o afinitate pentru vreo echipă, fiindcă stăteam cu ochii mai mult pe arbitru, prin prisma faptului că tata făcea această activitate. În schimb, mă dezlănțui când joacă naționala. Țip, urlu. Indiferent ce se întâmplă, voi fi mereu fanul «tricolorilor»!"
- Marius Avram, fost arbitru
VIDEO Mourinho reacționează după scandalul provocat de Colțescu: „Doar asta poate face acum”
