Articol de Cristian Coman - Publicat vineri, 26 aprilie 2019 19:39
Săptămâna asta au fost trei exemple care au făcut trafic, toate în legătură într-un fel sau altul, cu lumea sportului.
De fapt, nedreptățind lumea sportului. Ilie Năstase, primul număr 1 ATP din lume și singurul număr 1 român până la Simona Halep, a aruncat cu cafea peste cortul de campanie electorală al PMP, mai exact peste poza lui Traian Băsescu.
În calitatea lui de canditat UNPR cu tupeu, în barca încăpătoare a generalului Gabriel Oprea.
Da, știu, gestul lui Ilie Năstase pare ieșit din comun doar pentru cei care nu au avut televizor și nici internet în ultimii 50 de ani.
Așa e el, așa este spiritul lui. Cel mai greu este să acceptăm că până la urmă, chiar dacă sunt gesturi nebunești, răspunde pentru ele. Că așa este în democrație.
Remarcabil poate fi doar că oamenii politici ofensați de Ilie Năstase se cred îndreptățiți să îl facă GOLAN pe fostul tenisman nr.1. Cristian Petrescu l-a și filmat pe Năstase, el este președintele filialei PMP București: „UNPR să se delimiteze de gestul de mahala al acestui posibil model pentru români, care a ales sa ajungă un mare GOLAN ”.
Un alt lider zgomotos, dar fără trecut de campion, Gigi Becali a ieșit zilele trecute dintr-o bancă.
Așa cum face toată lumea care se respectă, a ieșit cu doi saci cu bani. Să aibă de sărbători, așa cum a scris gsp.ro. Iarăși pare redundant; relația finanțatorului FCSB cu banii cash este una de lungă durată.
De la celebrul „Caz valiza” (care i-a adus un spor la închisoare), până la cadourile în bancnote de 50 de lei pe care Becali le făcea cu dărnicie anii trecuți sutelor de fani-cerșetori. Al treilea caz, mai de substanță și mai complicat prin natura relațiilor cu banii publici, este cel de la Clubul Sportiv Dinamo.
Acolo unde, conform gsp.ro, Carmen Dan se uită în altă parte când rapoartele pe care le primește vorbesc despre „delapidări, falsuri, incompatibilități și urmărirea intereselor personale în detrimentul lui Dinamo, având concursul nemijlocit al unor persoane importante din minister”.
De ce este încurajată „colcăiala” în detrimentul lucrurilor clare și transparente? Este mai degrabă retorică întrebarea.
Apele tulburi sunt mai bune pentru prădători. Altfel spus, de ce nu putem să avem sportul departe de mizeriile cotidiene?
Abia asta este întrebarea care nu trebuie pusă. Pentru că sunt aceeași oameni. Este același cotidian. Este bine să aflăm ce se întâmplă cu banii publici.
Nu este suficient dacă doar „aflăm”, dar cu siguranță este parte din definiția democrației: libertatea de exprimare, accesul la informație și, mai ales, nimeni nu este mai presus de lege.
Este bine să aflăm ce fac „liderii”, cei care dau ora exactă pentru comunități, grupuri de oameni.
Cei care influențează, cei care dau semnalul pentru evoluția (sau involuția) atitudinii publice.
Eu cred că zgomotul celor trei personaje poate fi ignorat. Dar în niciun caz sursa zgomotului.
