Articol de GSP - Publicat joi, 21 februarie 2008 00:00
Înţelepciunea populară a conchis de mult – copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari. Poli a retuşat proverbul, l-a mutat în curtea fotbalului şi a prezentat varianta finală: echipe mici, probleme mari. Campionatul reîncepe cu o nouă buturugă ivită în faţa carului, iar un pas greşit la Tîrgu-Jiu ar echivala cu instalarea unui sindrom. Poli joacă duminică pentru conservarea speranţei şi pentru a se descotorosi de obsesia rezultatelor proaste cu adversari mediocri. Timişoara nu trebuie să se teamă de pandurităţi, chiar dacă după meciul din tur gorjenii au promis represalii. Dacă există totuşi vreo nelinişte, ea vine din studiul în oglindă. „Doamne, apără-mă de mine însumi”, a scris Octavian Paler pe ultimul rînd din „Viaţa pe un peron”. Poli poate să bată duminică, însă pentru asta trebuie să treacă testul consecvenţei şi încrederii în sine. Or, pentru aşa ceva ea are de îndeplinit două condiţii: să nu se lase tulburată de hărmălaia investiţională şi să nu se creadă o vietate de jertfă pe care Federaţia o va trînti cu grumazul pe altar ca să se răzbune pe Marian Iancu.
Meciul cu Pandurii are o însemnătate pe care puţini ar fi bănuit-o la începutul campionatului. În mod normal, lui Poli îi va fi mai greu la Tîrgu-Jiu decît Stelei la Iaşi, Rapidului cu U Cluj, Unirii cu Oţelul şi lui Dinamo cu Ceahlăul. Un rezultat slab ar duce la mărirea ecartului (sau la anularea lui, în cazul lui Dinamo) şi ar provoca descurajare, mai ales că urmează două jocuri crîncene – cu Unirea şi Rapid. Iată de ce Poli trebuie să tragă cu dinţii de un scor bun. Argumente există: antrenorul a rămas la datorie, lotul arată mai bine ca în prima etapă a turului, au fost puse cîteva plombe utile (Milhazes în primul rînd). De aici încolo au cuvîntul jucătorii. Dacă Poli vrea cu adevărat să iasă în Europa la vară, n-are voie să calce strîmb duminică. Victoria e o prinţesă care te acceptă de soţ dacă ştii s-o peţeşti. Gorjeneşte vorbind, dacă ai grijă s-o plimbi pe sub Poarta Sărutului, nu s-o aşezi la Masa Tăcerii. Atenţie şi succes!
