Articol de Costin Ștucan - Publicat joi, 15 octombrie 2020 13:01 / Actualizat joi, 15 octombrie 2020 15:13
Roberto Ayza (38 de ani) este un brazilian venit în România în 2007, iar de atunci a jucat în 350 de meciuri în primele două ligi. Fostul jucător de la Ceahlăul, CS Mioveni și Gloria Bistrița a vorbit în direct la GSP Live despre mentalitățile de care s-a lovit în cei 13 ani petrecuți în fotbalul românesc.
Roberto Ayza nu este un star al fotbalului din România, dar a devenit o legendă la Mioveni după 9 sezoane petrecute la clubul de fotbal din oraș. Încă jucător activ la Liga 4, la Real Bradu, antrenează în paralel o grupă de juniori la CS Mioveni, iar copiii din împrejurimi se înghesuie să vină la fotbal pentru a fi antrenați de "brazilianul cu codiță". Codița și părul vopsit blond au dispărut între timp. Stabilit la Pitești după ce s-a căsătorit cu voleibalista Gabriela Niță, cu care are și doi copii, Ayza vorbește cu o lejeritate impresionantă despre experiențele sale în anii petrecuți în România. A rezultat un interviu deschis cu excelent povestitor în limba română care, printre altele, a dezvăluit și un secret teribil din cariera sa: a jucat 13 ani în Liga 1 și Liga 2 fără să vadă nimic cu ochiul drept!
- Roberto, ești în România din 2007, ai 350 de meciuri în primele două ligi. Poți să ne povestești niște experiențe legate de mentalitatea din fotbalul românesc, lucruri de care te-ai lovit de când ești aici?
- Am avut un vis de mic să mă fac fotbalist. Am ajuns târziu fotbalist pentru că nimeni nu-mi dădea șanse. În Brazilia, dacă nu aveai impresar și dacă nu plăteai nu te lua nimeni. Am fost în mai multe probe, jucam mai bine decât alții, dar degeaba. Apoi, la 17-18 ani, eram amator, un prieten m-a prezentat unui antrenor la o echipă din orașul meu. M-am dus acolo la probe și mi-a zis: “Nu veni azi, am 40 de jucători în probe! Vino mâine!”. M-am dus a doua zi, am dat probă, am semnat contractul și apoi am fost titular. Apoi, antrenorul a plecat și m-a dus cu el peste tot până am ajuns la un club unde președintele mi-a zis: “Nu vrei să pleci în România?”.
58 de meciuriîn Liga 1 are Ayza pentru Ceahlăul, CS Mioveni și Gloria Bistrița. Brazilianul a marcat și 4 goluri
- Un brazilian? De unde până unde?
- Da, mi-a zis că are un prieten aici care caută jucători.
- Cât câștigai în Brazilia la momentul ăla?
- Echivalentul a 600 de lei pe lună. Nici ăia nu se plăteau. Aveam 23 de ani, stăteam la cămin, mâncam la club, nu plăteam nimic. L-am întrebat pe președinte cât o să câștig. Mi-a zis: “În jur de 5.000 de dolari!”. I-am spus: “Plec mâine!!”. Am făcut pașaport, am luat bilete și am plecat spre România fără să știu românește, fără să știu engleză, nimic. Era prima mea ieșire în străinătate.
- Cum te-ai descurcat?
- Greu. A întârziat zborul de la Sao Paulo la Paris și am pierdut legătura. Nu știam să vorbesc, nimic. Am mers la un birou de informații, arătam biletul. Trebuia să ajung în Antalya, la FC Brașov, era acolo în cantonament. La Istanbul, zborul era iarăși decalat, am dormit noaptea în aeroport. Avionul de Antalya era dimineața, când am ajuns acolo nu mă aștepta nimeni. Am luat o cartelă, am sunat în Brazilia, de acolo au sunat la Brașov și după patru ore au venit și m-au luat din aeroport.
- Dar n-ai rămas la FC Brașov…
- Am mers la hotel, mi-au dat o geantă cu două seturi de echipament, unul galben, unul roșu. Nu știam cum se zice la culori. Mi-au scris pe o foaie la ce oră e antrenamentul. Eu am ieșit în galben, ceilalți erau toți în roșu. Am stat o săptămână, ei erau în Liga 2, cu Mișu Stoica antrenor. La un moment dat, au venit niște argentinieni și atunci Stoica m-a chemat la o discuție. Argentinienii traduceau. Mi-a zis că nu se înțelege cu mine și că mă trimite în România.
Nu vede nimic cu un ochi
- Și?
- Aici m-a așteptat impresarul Traian Gherghișan care mi-a zis să mă duc la gară că am tren de Suceava. Vă dați seama, iarna, erau minus 22 de grade la Suceava, iar eu veneam de la 40 de grade. Eram în tren, nu știam unde să mă opresc, citeam de pe bilet. Când am văzut Suceava, am coborât. Mă aștepta galeria, președintele. Mă așteptau ca pe un brazilian. Sunt imagini de atunci, mi-e și rușine când le revăd. Mi-au dat un fular al clubului să-l arăt și eu de frig l-am pus direct la gât. M-au cazat, apoi au început antrenamentele pe zăpadă. Ușor, ușor, am început să învăț română după telenovelele braziliene. De la Suceava, unde am retrogradat, am plecat la Ceahlăul.
- Cum ai ajuns acolo?
- Gherghișan m-a dus întâi la Dinamo. Mi-a zis: “Stai la Dinamo 2 la început, te antrenezi și dacă te obișnuiești și te place antrenorul o să mergi la prima echipă”. Am stat o săptămână, apoi am mers la viză la Institutul Național de Medicină Sportivă. Am trecut vizita la toate și am ajuns la ochi. Am închis un ochi, totul bine. La celălalt, i-am zis doamnei doctor: “Nu văd cu ochiul ăsta!”. Ea: “Cum nu vezi?”. “Păi, așa m-am născut!”. Ea (imită tonul răstit): “Cum joci fotbal așa? De ce joci fotbal?”. “Păi, joc de mic așa”. Mi-a zis că îi pare rău și că nu îmi poate da viza.
- Tu nu vezi cu un ochi?
- (Râde un pic încurcat) Nu. Cu dreptul.
- Adică nu vezi umbre, nu distingi nimic…
- Nimic! Întuneric. Negru, negru. După vizită, ne-am întors la bază și cei de la Dinamo l-au sunat pe Traian și i-au zis: “Ne pare rău”. N-au putut să spună din cauza ochilor, au zis că Borcea decisese ca la echipa a doua să rămână jucători până la 22-23 de ani. Eu aveam 26. Atunci am plecat.
- Ai simțit că nu te-au ținut din cauza vizei?
- Da. Așa cred. Am întrebat de ce nu îmi dau viza. Mi-a zis: “Poate vine unul din spate, tu nu vezi și te lovește”. Ok, dar eu așa am jucat toată viața. Sunt obișnuit. Nu mi-am pierdut vederea acum un an, așa m-am născut. Văd ca un om normal.
- Nu simți pe teren că ai probleme de orientare?
- Nu. Ba chiar mi s-au acutizat alte simțuri. Auz, reflexe. Dacă nu văd cu ochiul drept, în mod normal ar fi trebuit să joc pe partea dreaptă, nu?! Să văd cu ochiul stâng spre teren, nu?! Eu am jucat mereu pe partea stângă. Nu m-a influențat deloc.
-Dinamo te-a refuzat și ai mers la Ceahlăul…
- Întâi, am dat probe la Buzău, dar nu cred că s-au înțeles impresarul și conducerea. Așa am ajuns la Ceahlăul, era domnul Hizo antrenor.
Hizo, către Ayza: „Dacă nu bei bere, nu ajungi fotbalist”
- Cum a fost să lucrezi cu cel poreclit „Dulăul”?
- (Râde) Am ajuns, era toată lumea la refacere, la bazin. În vestiar erau două lăzi de bere și o geantă de suc, de Gatorade. Toată lumea lua beri și se ducea spre bazin, eu am luat un Gatorade. Hizo spune: “Păi nu bei bere?!”. Zic: “Nu beau. În Brazilia nu se bea bere în vestiar, nu se lasă alcool deloc”. Mi-a zis: “De aia nu o să ajungi tu fotbalist! Că nu bei bere!”. I-am zis: “Lasă că văd eu cum fac”. Joi am semnat contract, vineri am debutat în meciul cu Buzău. Am intrat la 3-0 în minutul 80 și am dat gol în minutul 90. Am stat acolo un retur.
- De ce ai plecat?
- Când a început sezonul nou, iarăși la viză. Mergem la București, am trecut la toate, la ochi vine aceeași doctoriță. Zice: “Pe tine te cunosc! Nu ți-am spus că nu îți dau viză?!”. Nu mi-a dat, am reziliat cu Ceahlăul și am plecat la FC Bihor.
- Cum de ai putut juca la niște echipe, iar altele nu ai putut juca?
- Prima vizită la Ceahlăul s-a făcut într-o clinică privată. La ochi nu am făcut, se cerea să nu am probleme la inimă. La București nu am mai venit la vizită. La Bistrița, am luat viza la Cluj, la Mioveni făceam la Craiova. Făceam și controlul oftalmologic, dar le spuneam. Iar doctorii de acolo nu considerau asta o problemă.
-M-am întrebat mereu de ce n-ai jucat mai mult la Liga 1. Ieșeai mereu în evidență, efort, calitate tehnică. Simți că s-a transmis faptul că ai o problemă la ochi și, dintr-o prejudecată, cluburile din Liga 1 te-au evitat?
- În unele momente simțeam că puteam să ajung mai sus. Mă întrebam: “Mă, ce naiba, nu mă sună nimeni?!” Măcar să mă întrebe dacă pot pleca de la Mioveni. Singura ocazie a fost la Gloria Bistrița. Am ajuns acolo, Nae Manea mi-a zis cât poate să-mi ofere și asta a fost.
-Cum te-ai înțeles cu el?
- El era mai exploziv. Am avut o problemă cu el, ne-am și certat în vestiar. Am avut un meci cu Rapid, eram titular și după 10 minute a luat un fundaș roșu. M-a schimbat pe mine. După aia, am avut meciul cu CFR, eram rezervă pentru că el voia să joace cu doi fundași stânga pe bandă, fundaș și mijlocaș. Eram liniștit pe bancă, dar cu două minute înainte de meci s-a accidentat un fundaș. Mi-a zis să mă încălzesc că intru. Am intrat, dar după 30 de minute a luat roșu un fundaș central. I-am zis unul coleg: “Facem pariu că pe mine mă schimbă?”.
- Și așa a fost?
- Ridică plăcuța... Ayza. L-am așteptat la vestiar la pauză și i-am zis: “Vreau să știu de ce eu sunt primul schimbat! Ai vreo problemă, spune?!”. Zice: “Pe cine vrei să schimb în afară de tine?”. Am zis: “Bine, am înțeles!”. Erau și jucători impresariați, erau mai multe lucruri acolo.
- Simțeai că sunt interese?
- Da, erau. Erau interese. Erau și jucători impresariați de fiul lui (n.r. - Florin Manea). M-a băgat titular cu Steaua, apoi m-a scos la pauză. Cu Dinamo, nu m-a pus nici pe bancă. Apoi eram iar titular. Era ciudat. Am zis atunci că plec și m-am întors la Mioveni.
Probă în Ucraina: antrenor beat, cu două femei pe bancă
-Apoi ai rămas să joci acolo până în 2019. Nu ai mai avut nicio altă șansă să pleci?
- Aș fi putut să sun, să mă interesez, dar îmi era frică de ochi. Mă gândeam să nu fiu pus într-o situație neplăcută. Eu am mers pe calitățile mele. Dar, uite, mi-am adus aminte… Am avut o șansă de a merge în străinătate. Eram la Mioveni, după primul sezon. Impresarul Traian Gherghișan mi-a zis: “Vorbește cu primarul (n.r. - primarul Ion Georgescu, omul care controlează clubul din Mioveni) că plecăm în Ucraina, la Volyn Luțk. Primarul n-a vrut inițial, dar mi-a dat o hârtie pentru 10 zile să dau probe.
- De ce nu s-a făcut transferul?
- Am ajuns acolo la antrenamente, m-am antrenat cu antrenorul secund. Ei au avut o deplasare, iar după weekend urma să mă vadă antrenorul principal. El trebuia să decidă dacă rămân sau nu, președintele clubului mă plăcea. Am mers cu autocarul la antrenamentul de luni, a dat drumul secundul la antrenament, iar la un moment apare antrenorul principal (n.r. - Vitali Kvarțianîi) cu o sticlă de șampanie în mână…
- Cum cu o sticlă de șampanie?! Nedesfăcută, bănuiesc.
- Desfăcută! Avea două pahare în mână și venise și cu două fete după el. S-a pus pe bancă în timpul antrenamentului și bea cu fetele. Era ciupit. N-a stat mult și a plecat.
- Omul de care depindea soarta transferului tău venise cu fete și șampanie la antrenamentul de probă?
- Da, da. A doua zi, mi-a spus impresarul că a intrat în comă alcoolică și că e internat la spital. Am zis: “Păi și ce facem?”. “Păi așteptăm să iasă”. Aștept o zi, două, trei, nimic. Primarul de la Mioveni mă tot suna să mă întorc că are nevoie de mine. A zis că îmi mărește salariul. “Ce faci, hai acasă!”. “Stați că trebuie să iasă antrenorul din comă”. Aveau meci cu Șahtior Donețk în weekend, era Lucescu la Donețk. Am decis să mă întorc acasă. Am plecat și omul s-a trezit a doua zi. A stat pe bancă cu Șahtior și au făcut egal, 1-1 (n.r. - Ayza a greșit. Șahtior a câștigat cu 1-0, avându-i în teren pe Willian, Douglas Costa, Eduardo, Fernandinho sau Alex Teixeira).
Golul cu Dinamo după moartea tatălui
- Ai avut niște meciuri speciale de Cupă. Ai eliminat-o pe Dinamo în 2014, ați bătut cu 1-0 din golul tău.
- Murise tata cu o săptămână înainte. Am fost plecat o săptămână în Brazilia, nu m-am antrenat deloc. M-am întors cu trei zile înainte de meci. Claudiu Niculescu m-a chemat la el și m-a întrebat cum sunt. I-am zis să mă bage. Dumnezeu m-a ajutat și tata m-a iluminat. Am dat gol. Îi cerusem lui Claudiu să mă lase să merg acasă pentru că m-a sunat frati-miu și mi-a spus: “Vino! Doctora spune că tata nu a murit deocamdată pentru că așteaptă pe cineva!”.
- Serios?
- (Se emoționează) Da. Doar că am aterizat în Brazilia la două ore după ce murise. Nu a mai rezistat. L-am înmormântat și m-am întors. Golul dat cu Dinamo e în inima mea. O să le povestesc copiilor mei: “Bunicul vostru e acolo sus și l-a iluminat pe tatăl vostru!”. Pe teren, atunci, am început să plâng. Băieții au venit la mine și unii plângeau și ei cu mine. După Dinamo, am pierdut cu CFR pe o prostie a noastră. Am avut 3-0, dar ne-am crezut câștigători și ne-au bătut cu 4-3.
“Antrenorii mă înjurau la antrenamente!”
- În postarea ta de pe Facebook din 2019, când te-ai retras din fotbalul profesionist, ai pomenit și cuvântul “jigniri”. Cine te-a jignit?
- Au fost antrenori. Nu vreau să spun cine. Am jucat în România într-un mediu în care nu am fost înconjurat de străini. Iar ceilalți mă tratau ca pe un străin care a venit aici să le ia pâinea românilor. La antrenamente, mă înjura antrenorul când trăgeam pe lângă poartă. Altora le spunea: “Nu-i nimic! Bravo!”. Mi s-a întâmplat cu doi-trei antrenori. Eu îi auzeam, dar îmi intra pe o ureche și îmi ieșea pe cealaltă.
- Ce ai schimba din fotbalul românesc dacă ai putea?
- Nu pot generaliza, dar cred că mentalitatea unora dintre români trebuie schimbată. Să fim serioși și să tratăm un străin ca pe un român.
- Cum ai văzut cazul Camora?
- Omul și-a luat naționalitate pentru că iubește țara, stă aici, s-a căsătorit cu o româncă! E rău să vrea să fie român?! Nu e rău. Dacă antrenorul naționalei consideră că e bun pe postul lui, de ce ar refuza să vină?! E român. Putea să se procedeze la fel cu Wesley, cu Eric, cu mai mulți. Schimbau nivelul naționalei. Uite, Bancu e mijlocaș stânga, nu e fundaș. Camora face și faza ofensivă și faza defensivă. Nu înțeleg răutatea asta față de el.
- Cum ți s-a părut că a jucat?
- Mie mi s-a părut că a jucat bine în Islanda. Nu cred că a greșit la amândouă golurile. După meciul ăla, Rădoi a schimbat șapte jucători și l-a băgat pe Bancu. La golul doi cu Norvegia (n.r. - unde Bancu, folosit în locul lui Camora, a fost spectator la fază)…ce să mai zici? A fost Camora de vină!? Nu poți să-l învinovățești pe un naturalizat pentru înfrângere, trebuie învinovățit tot grupul. Dar presa a stat numai pe Camora.
Blatul povestit în direct
- Roberto, în final, fără să ne spui numele meciului, tu crezi că ai jucat într-un partidă aranjată în România?
- Bă, s-ar putea! La începutul unui meci în care am jucat, mi-a zis cineva: “Iei mingea și când ajungi în fața porții te duci înspre corner până pierzi o pierzi! Nu dai gol! Trebuie să ne dea două goluri și după ce ne dau ei golurile poți să începi să joci!"
- Antrenorul ți-a cerut asta?
- Nu, nu antrenorul. Un coleg.
- Și s-a întâmplat așa?
- S-a întâmplat. După 2-0 am început să joc, dar s-a terminat 3-0 pentru adversari.
5 meciuridin cariera lui Ayza în România corespund descrierii de mai sus. Trei în Liga 2, CS Mioveni - UTA 0-3 (aprilie 2010), CS Turnu Severin - CS Mioveni 3-0 (noiembrie 2010), Chindia - CS Mioveni 3-0 (octombrie 2017). Două în Liga 1: FC Vaslui - CS Mioveni 3-0 (aprilie 2012) și Gloria - FC Vaslui 0-3 (august 2012)
VEZI AICI EMISIUNEA INTEGRALĂ GSP LIVE CU ROBERTO AYZA
