Articol de Adrian Florea - Publicat miercuri, 24 martie 2021 10:35 / Actualizat miercuri, 24 martie 2021 15:01
GSP inaugurează un nou proiect editorial: Dosarele Gazetei ♦ O abordare tip documentar a marilor dezbateri din istoria sportului românesc, cu detalii neștiute scoase acum la iveală, documentare riguroasă, imagini de arhivă, discuții cu personajele vremii ♦ Primul episod din Dosarele Gazetei se întinde pe 3 zile și pune sub lupă felul în care s-au format echipele ce au dominat anii ’80 ♦ Astăzi: Steaua, campioana Europei în 1986.
Ministrul apărării de la începutul anilor '80, Constantin Olteanu, Ion Alecsandrescu și Valentin Ceaușescu sunt creatorii Stelei invincibile.
Generalul Olteanu, primul din stânga lui Ceaușescu
Anghel Iordănescu. Marcel Răducanu. Liță Dumitru. Ștefan Sameș. Vasile Iordache. Bujor Hălmăgeanu. Iosif Vigu. Lajos Sătmăreanu. Costică Ștefănescu. Narcis Coman. Teo Anghelini. Țiți Dumitriu. Vasile Aelenei. Florin Marin. Nicolae Pantea. Dumitru Moraru. Radu Troi. Tudorel Stoica. Viorel Năstase. Gigi Tătaru. Ion Ion. Aceștia sunt doar câțiva dintre superjucătorii pe care Steaua i-a avut în lot în anii '70.
Ștefan Covaci. Valentin Stănescu. Gheorghe Constantin. Constantin Teașcă. Emeric Ienei. Aceștia sunt antrenorii "militarilor" în același deceniu.
Numai două triumfuri interne
În ciuda avalanșei de vedete pe teren și pe banca tehnică, gruparea din Ghencea a performat foarte rar în acea perioadă. A obținut numai două titluri ('76, '78), de exemplu. Adică exact câte a luat și Argeșul ('72, '79). Un Argeș care îl avea pe Dobrin, e adevărat, însă în lotul căruia nu se regăseau prea multe nume "grele".
Nici în Europa n-au prea contat roș-albaștrii. În afara senzaționalei calificări în fața Barcelonei, din toamna lui '71 (2-1, 1-0), se consemnau de regulă eliminări încă din primul tur. Ori victorii contra unor formații modeste, precum Hibernians Paola, Karpatî Lvov sau Young Boys Berna.
Cum era posibil ca niște generații atât de talentate să scoată rezultate atât de modeste?! Este întrebarea pe care și cei din conducerea Ministerului Apărării Naționale și-au tot pus-o în acei ani. Iar când a devenit clar de ce nu mergea treaba, au decis să taie în carne vie. Asta se întâmpla chiar la începutul deceniului 8.
„Eu eram Steaua, nu Iordănescu!”
Dar ce le devenise foarte clar celor ce păstoreau destinele Stelei? Că numărul blatiștilor din lot devenise atât de mare încât situația nu mai era controlabilă!
Paharul s-a umplut la finala Cupei din 1980, Poli Timișoara - Steaua 2-1. Atunci, Dumitru, aflat în conflict deschis cu Iordănescu, a jucat practic pentru adversari. În 2009, Liță recunoștea într-o intervenție la Sport Total FM: "Am dat o pasă de gol, apoi nu am mai făcut nimic tot meciul. M-am pus pe extrema dreaptă și îi spuneam fundașului advers Vișan cum încerc să îl driblez și cum să îmi ia mingea. Cred că am pierdut vreo 30 de mingi în fața lui Vișan... Am vrut să demonstrez că eu țineam Steaua în spate, nu Iordănescu, nu Sameș, nimeni altcineva!".
„Sameș a luat 25.000 de lei, Iordache avea obligații”
Constantin Olteanu, ministru al apărării în acel moment, avea să dezvăluie și el pentru Gazetă, în 2010: "Liță a trântit finala cu Poli, apoi s-a transferat chiar la Timișoara! Din nefericire, n-a fost singurul stelist care a făcut așa ceva. Eu aflam tot ce se întâmplă de la serviciul de contrainformații. De exemplu, Sameș a vândut un meci pe 25.000 de lei, Vasile Iordache mi-a zis și el că a trebuit să lase un gol fiindcă avea nu știu ce obligații față de echipa adversă...".
Marcel, filmat la Operă
Un alt fotbalist uriaș care a admis că a blătuit o partidă e Marcel Răducanu. În martie 2018, la emisiunea Replay, Marcelinho a dezvăluit cum, pe finalul sezonului '80-'81, a luat 20.000 de lei ca să piardă la Cluj, cu Universitatea. Lucru care s-a și întâmplat, ardelenii impunându-se cu 3-0.
"Am făcut asta doar o dată, atunci, la Cluj. Dar nu am fost singurul din echipă, eram mai mulți. M-a chemat generalul Olteanu și mi-a arătat înregistrarea cu mine luând banii, în fața Operei. Probabil că cei de la Securitate au stat prin boscheți și m-au filmat. N-am mai putut nega", a povestit Răducanu.
Evenimentele din acea primăvară l-au convins pe Marcel să rămână în străinătate cu primul prilej care i se va oferi. Lucru care s-a și întâmplat în vara acelui an: "Mi-era teamă să nu mai apară cine știe ce film și să fiu trimis pe la Sighetu Marmației. Aveam 26 de ani, nu voiam să ajung prin pușcărie!".
„Îi verificam, nu-i lăsam să-și mai facă de cap”
Toate aceste cazuri și multe altele, dar și ascensiunea Craiovei, apoi a lui Dinamo, i-au convins pe cei din minister să curețe lotul din temelii. În 1981, a fost "repatriat" și Ion Alecsandrescu, care lucra în Federație, și astfel s-a dat semnalul formării echipei ce avea să obțină cele mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc.
N-a fost deloc simplu, au fost ani în șir în care valorile s-au decantat. Până să se ajungă la Belodedici, la Balint ori la Lăcătuș, au fost și numeroase transferuri ratate. În perioada 1981-1985, prin Ghencea s-au perindat sute de jucători. "N-am mai avut însă probleme cu blaturile pentru că le spuneam de la început: dacă vreți bani, veniți la mine și discutăm. Vedem cum facem și rezolvăm. În plus, îi verificam mult mai bine, nu-i mai lăsam să-și facă de cap", a mai explicat Olteanu în interviul din GSP.
„Era suficient să apară”
Decisivă a fost și apropierea lui Valentin Ceaușescu de club. Fiul dictatorului auzise ce se mai petrecea la anumite meciuri și nu voia să-și asocieze numele cu blaturile, de aceea a sprijinit Steaua numai atunci când a fost convins că totul se joacă în primul rând pe gazon.
"Valentin n-a intervenit niciodată ca să ne ajute. El doar ne proteja de arbitrajele ostile, care erau de partea lui Dinamo", spune Tudorel Stoica. Mircea Lucescu are totuși altă părere: "Înainte de fiecare meci, Valentin Ceaușescu se ducea pe culoar și dădea mâna cu jucătorii echipei adverse. Nu făcea nimic altceva, doar acest gest... Însă era suficient. Toți știau că depind de el".
14.000 de leitrebuia să fie prima steliștilor pentru câștigarea CCE. La presiunea jucătorilor, s-a decis ca fiecare să primească un autoturism ARO, care în 1986 costa peste 100.000 de lei
Puiu și Liță m-au întrebat la un moment dat de ce nu i-am sprijinit și pe ei. Le-am răspuns că nu eram de acord cu felul în care procedau. Le-am dat exemplu un meci de la Târgoviște, de prin '80 sau '81. Când am ajuns la stadion, prim-secretarul de acolo m-a întrebat: «De ce ați mai venit?! Nu știți că...?». Steaua a pierdut atunci cu 4-0! Generația anilor '70, deși a avut în componență mari jucători, a preferat să nu câștige nimic!
Valentin Ceaușescu, pentru realitatea.net
Steaua în care am ajuns eu, când am venit de la Galați, avea fotbaliști cu mult mai buni decât erau aceia din '86! Mă gândesc numai la patru nume: Marcel Răducanu, Liță Dumitru, Iordănescu, Sameș. Care erau jucătorii la fel de buni ca ei în '86?!
Tudorel Stoica
Formula din '86 funcționa mai bine ca echipă. Grupul era foarte unit, iar Ienei ne transmisese încrederea că eram capabili să câștigăm împotriva oricui, inclusiv în cupele europene
Tudorel Stoica
Mircea Lucescu a spus că Steaua n-a avut adversari puternici în campania din '85-'86. Păi, am întâlnit doar campioane. Cum poți tu, ca profesionist, să susții așa ceva?! Eu îl respect pe Lucescu, însă trebuie să aibă puțină decență când vorbește despre Steaua!
Victor Pițurcă
Steaua a fost și va rămâne cea mai mare echipă românească din toate timpurile! Ce am reușit noi atunci nu va mai reuși nimeni. Niciodată!
Victor Pițurcă
Steaua '86 a fost cea mai bună echipă din istoria fotbalului românesc, nu încape îndoială! Apoi, Craiova '83 și Dinamo '90 ar fi cam la egalitate. Deși ambele au avut jucători de mare calitate, nu se pot compara cu noi dintr-un motiv simplu: doar noi am câștigat un trofeu european. Și ce trofeu!
Ștefan Iovan
Rezultatele înregistrate în sezonul '85-’86 al Cupei Campionilor
- 4-1 și 1-1 cu Vejle BK (Pițurcă, Bölöni, Balint, T. Stoica / R. Radu II)
- 4-1 și 0-1 cu Honved Budapesta (Pițurcă, Lăcătuș, Bărbulescu, Majearu-pen)
- 0-0 și 1-0 cu Kuusysi Lahti (Pițurcă)
- 3-0 și 0-1 cu Anderlecht Bruxelles (Pițurcă - 2, Balint)
- 0-0, 2-0 la penalty-uri cu FC Barcelona
Echipa standard a Stelei în '85-'86
Neagoe: „Steaua 86 a fost mai bună decât Craiova Maxima”
